Iehova se va îngriji ‘să se facă dreptate’

„Nu se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate aleşilor săi care strigă către el zi şi noapte?“ — LUCA 18:7.

1. Cine ne încurajează, şi de ce?

MARTORII lui Iehova de pe întregul glob se bucură de compania surorilor şi a fraţilor lor creştini care îi slujesc de ani de zile lui Iehova cu fidelitate. Cunoaşteţi şi voi astfel de persoane dragi? Poate că vă vine în minte chipul unei surori în vârstă care s-a botezat cu mulţi ani în urmă şi care nu lipseşte mai deloc de la întrunirile de la Sala Regatului. Sau, poate, vă gândiţi la un frate vârstnic care de zeci de ani, săptămână de săptămână, susţine cu loialitate lucrarea de predicare. Este adevărat, mulţi astfel de creştini loiali credeau că Armaghedonul va veni mai repede. Însă faptul că această lume nedreaptă încă mai există nu le-a slăbit încrederea în promisiunile lui Iehova şi nici hotărârea de ‘a persevera până la sfârşit’ (Matei 24:13). Marea credinţă a acestor slujitori loiali ai lui Iehova este o adevărată sursă de încurajare pentru întreaga congregaţie. — Psalmul 147:11.

2. Ce situaţie ne întristează?

² Uneori însă observăm o atitudine cu totul diferită. Unii Martori au mers ani de zile în lucrarea de predicare, dar, cu timpul, credinţa în Iehova le-a slăbit şi au încetat să se mai asocieze cu congregaţia creştină. E trist că unii colaboratori ai noştri l-au părăsit pe Iehova, dar ne dorim din tot sufletul să ajutăm fiecare „oaie pierdută“ să se întoarcă la turmă (Psalmul 119:176; Romani 15:1). Însă, gândindu-ne la aceste situaţii contrastante — unii îşi păstrează credinţa, iar alţii şi-o pierd — ne-am putea întreba: Ce anume îi ajută pe mulţi Martori să-şi păstreze credinţa în promisiunile lui Iehova, în vreme ce alţii şi-o pierd? Ce putem face pentru a ne păstra fermă încrederea că „ziua cea mare a lui Iehova“ se apropie (Ţefania 1:14, NW)? Să analizăm o ilustrare consemnată în Evanghelia după Luca.

Avertisment pentru cei care trăiesc ‘când soseşte Fiul omului’

3. Îndeosebi cine poate trage foloase din ilustrarea despre văduvă şi judecător, şi de ce?

³ În capitolul 18 din cartea Luca, găsim ilustrarea lui Isus despre văduvă şi judecător. Ea se aseamănă cu ilustrarea despre gazda insistentă analizată în articolul precedent (Luca 11:5-13). Totuşi, contextul în care apare ilustrarea despre văduvă şi judecător arată că aceasta se aplică îndeosebi celor care trăiesc ‘când soseşte Fiul omului’ în calitate de Rege. Această perioadă a început deja în anul 1914. — Luca 18:8. *

4. Despre ce a vorbit Isus înainte de a prezenta ilustrarea pe care o găsim în capitolul 18 din Luca?

⁴ Înainte de a prezenta această ilustrare, Isus a spus că dovezile prezenţei sale în calitate de Rege vor fi uşor de văzut, aşa cum vezi „fulgerul“ care „străluceşte dintr-o parte de sub cer până în altă parte de sub cer“ (Luca 17:24; 21:10, 29-33). Totuşi, majoritatea celor ce urmau să trăiască în „timpul sfârşitului“  nu aveau să ia aminte la aceste dovezi clare (Daniel 12:4). De ce? Din acelaşi motiv din care oamenii de pe vremea lui Noe şi cei de pe vremea lui Lot n-au dat ascultare avertismentelor lui Iehova. Acei oameni ‘mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau şi zideau până în ziua în care au fost distruşi’ (Luca 17:26-29). Ei au murit deoarece s-au lăsat atât de absorbiţi de activităţile de zi cu zi, încât n-au mai ţinut cont de voinţa lui Dumnezeu (Matei 24:39). Şi oamenii de azi sunt prinşi în vâltoarea activităţilor cotidiene şi nu văd dovezile care arată că sfârşitul acestei lumi nesfinte este aproape. — Luca 17:30.

5. a) Cui i se adresa avertismentul lui Isus, şi de ce? b) Din ce cauză şi-au pierdut unii credinţa?

⁵ Isus era fără îndoială îngrijorat că şi discipolii săi puteau să se lase distraşi de lumea lui Satan, ajungând să „se întoarcă la lucrurile lăsate în urmă“ (Luca 17:22, 31). Iar cu unii creştini chiar aşa s-a întâmplat. Ani la rând au aşteptat cu nerăbdare ziua în care Iehova va pune capăt acestei lumi rele. Deoarece Armaghedonul nu a venit când se aşteptau ei să vină, s-au descurajat, iar convingerea că ziua de judecată a lui Iehova este aproape le-a slăbit. Ei au încetinit ritmul în lucrarea de predicare şi, treptat, s-au angrenat atât de mult în activităţile obişnuite ale vieţii, încât le-a mai rămas puţin timp pentru lucrurile spirituale (Luca 8:11, 13, 14). Apoi, ‘s-au întors la lucrurile lăsate în urmă’. Ce trist!

‘Necesitatea de a ne ruga oricând’

6–8. a) Relataţi ilustrarea despre văduvă şi judecător. b) Cum a făcut Isus aplicarea acestei ilustrări?

⁶ Ce putem face pentru ca încrederea noastră fermă în împlinirea promisiunilor lui Iehova să nu slăbească niciodată (Evrei 3:14)? Aceasta a fost întrebarea pe care le-a pus-o Isus discipolilor săi după ce i-a sfătuit să nu se întoarcă în lumea rea a lui Satan.

⁷ Luca arată că Isus „le-a spus în continuare o ilustrare cu privire la necesitatea de a se ruga oricând şi de a nu renunţa“. Isus a zis: „Într-un oraş oarecare era un anumit judecător căruia nu-i era teamă de Dumnezeu şi care nu avea respect faţă de oameni. Dar în oraşul acela era o văduvă, şi ea se ducea mereu la el, zicând: «Ai grijă să mi se facă dreptate împotriva adversarului cu care sunt în proces». Ei bine, un timp el nu a vrut, dar după aceea şi-a zis: «Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi nu-i respect pe oameni, în orice caz, pentru că această văduvă mă necăjeşte încontinuu, voi avea grijă să i se facă dreptate, ca să nu vină mereu şi să-mi bată capul la nesfârşit»“.

⁸ Apoi, Isus a făcut aplicarea acestei ilustrări: „Auziţi ce a spus judecătorul, deşi era nedrept! Atunci, cu certitudine, nu se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate aleşilor săi care strigă către el zi şi noapte, chiar dacă este îndelung răbdător faţă de ei? Vă spun: Se  va îngriji să li se facă dreptate repede. Totuşi, când va sosi Fiul omului, va găsi el într-adevăr credinţă pe pământ?“ — Luca 18:1-8.

„Ai grijă să mi se facă dreptate“

9. Care este tema ilustrării despre văduvă şi judecător?

⁹ Tema majoră a acestei ilustrări realiste este evidentă, întrucât este enunţată de personajele ilustrării, precum şi de Isus însuşi. Văduva l-a implorat pe judecător: „Ai grijă să mi se facă dreptate“, iar judecătorul a răspuns: „Voi avea grijă să i se facă dreptate“. Isus a întrebat: „Nu se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate aleşilor săi?“ Şi a spus despre Iehova: „Se va îngriji să li se facă dreptate repede“ (Luca 18:3, 5, 7, 8). Dar când anume „se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate“?

10. a) Când a fost administrată dreptatea în secolul I? b) Când şi cum li se va face dreptate slujitorilor lui Dumnezeu din prezent?

¹⁰ În secolul I, ‘zilele de administrare a dreptăţii’ (sau „zilele de răzbunare“, Kingdom Interlinear) au venit în 70 e.n., când Ierusalimul, inclusiv templul, a fost distrus (Luca 21:22). Poporului lui Dumnezeu din zilele noastre i se va face dreptate în „ziua cea mare a lui Iehova“ (Ţefania 1:14, NW; Matei 24:21). Iehova ‘îi va răsplăti cu necaz pe cei care cauzează necaz’ poporului său „când [Isus Cristos] va aduce răzbunare asupra celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi a celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus“. — 2 Tesaloniceni 1:6-8; Romani 12:19.

11. În ce sens se va face „repede“ dreptate?

¹¹ Aşadar, cum trebuie să înţelegem asigurarea pe care ne-o dă Isus că Iehova va face „repede“ dreptate? Cuvântul lui Dumnezeu arată că, deşi Iehova „este îndelung răbdător“, la timpul cuvenit el va face imediat dreptate (Luca 18:7, 8; 2 Petru 3:9, 10). În timpul lui Noe, cei răi au fost distruşi fără întârziere în Potop. Tot aşa au pierit şi cei răi de pe vremea lui Lot, când a căzut foc din cer. Isus a spus: „La fel va fi şi în ziua în care Fiul omului va fi revelat“ (Luca 17:27-30). Peste cei răi va veni din nou „o distrugere neaşteptată“ (1 Tesaloniceni 5:2, 3). Putem fi pe deplin încredinţaţi că Iehova nu va permite ca lumea lui Satan să existe nicio zi în plus: va fi distrusă exact când dreptatea o va cere.

‘Se va îngriji să li se facă dreptate’

12, 13. a) Ce învăţăm din ilustrarea lui Isus despre văduvă şi judecător? b) De ce putem fi siguri că Iehova ne va auzi rugăciunile şi ne va face dreptate?

¹² Ilustrarea lui Isus despre văduvă şi judecător evidenţiază şi alte adevăruri importante. Isus a făcut aplicarea acestei ilustrări, zicând: „Auziţi ce a spus judecătorul, deşi era nedrept! Atunci, cu certitudine, nu se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate aleşilor săi?“ E limpede că Isus nu l-a comparat pe Iehova cu acel judecător pentru a arăta că Dumnezeu îi tratează pe cei ce-şi pun încrederea în el aşa cum îi trata judecătorul pe oameni. Mai degrabă, Isus i-a învăţat pe continuatorii săi o lecţie despre Iehova dezvăluindu-le deosebirile dintre acel judecător şi Dumnezeu. Care sunt câteva dintre acestea?

¹³ Judecătorul din ilustrarea lui Isus era „nedrept“, în vreme ce „Dumnezeu este un judecător drept“ (Psalmii 7:11; 33:5). Judecătorului nu-i păsa câtuşi de puţin de văduvă ca om, dar Iehova se interesează de fiecare dintre noi (2 Cronici 6:29, 30). Judecătorul nu voia să o ajute pe văduvă, în schimb Iehova vrea, ba chiar abia aşteaptă să le vină în ajutor celor ce-i slujesc (Isaia 30:18, 19). Ce învăţăminte se desprind de aici? Dacă judecătorul cel nedrept i-a ascultat văduvei cererea şi i-a făcut dreptate, cu cât mai mult trebuie să-şi dorească Iehova să asculte rugăciunile slujitorilor săi şi să le facă dreptate! — Proverbele 15:29.

14. De ce nu trebuie să ne pierdem convingerea că ziua de judecată a lui Dumnezeu va veni?

 ¹⁴ Prin urmare, cei care nu mai cred în venirea zilei de judecată a lui Dumnezeu fac o mare greşeală. De ce? Renunţând la credinţa lor fermă că „ziua cea mare a lui Iehova“ se apropie, ei de fapt se îndoiesc că Iehova îşi împlineşte cu fidelitate promisiunile. Dar nimeni nu are motive întemeiate să se îndoiască de fidelitatea lui Dumnezeu (Iov 9:12). Mai degrabă noi trebuie să ne întrebăm dacă vom rămâne sau nu fideli. Aceasta este de fapt şi ideea pe care a subliniat-o Isus în încheierea ilustrării despre văduvă şi judecător.

„Va găsi el într-adevăr această credinţă pe pământ?“

15. a) Ce întrebare a pus Isus, şi de ce? b) Ce ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi?

¹⁵ Isus a pus o întrebare interesantă: „Când va sosi Fiul omului, va găsi el într-adevăr această credinţă pe pământ?“ (Luca 18:8, vezi nota de subsol din Traducerea lumii noi cu referinţe, în engleză). Prin expresia „această credinţă“, Isus nu a făcut referire la credinţă în general, ci numai la un anumit tip de credinţă, asemănătoare celei pe care o avea văduva. Isus nu a dat răspuns la propria-i întrebare. El a pus-o cu scopul ca discipolii să se gândească profund la calitatea credinţei lor. Le slăbea oare încet-încet credinţa, fiind în pericolul de a se întoarce la lucrurile lăsate în urmă? Sau aveau o credinţă asemănătoare cu cea a văduvei? Şi noi ar trebui să ne întrebăm ce fel de credinţă găseşte „Fiul omului“ în inima noastră.

16. Ce fel de credinţă avea văduva?

¹⁶ Pentru a ne număra printre cei cărora Iehova le va face dreptate, trebuie să fim asemenea văduvei. Ce fel de credinţă avea ea? Văduva şi-a demonstrat credinţa ‘ducându-se mereu la [judecător] şi zicând: «Ai grijă să mi se facă dreptate»’. Acea văduvă a stăruit de un om nedrept ca să-i facă dreptate. Şi slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu pot fi convinşi că Iehova le va face dreptate, chiar dacă trebuie să aştepte mai mult decât au crezut. În plus, ei îşi demonstrează încrederea în promisiunile divine rugându-se stăruitor, ‘strigând către Iehova zi şi noapte’ (Luca 18:7). De fapt, dacă un creştin nu s-ar mai ruga pentru a se face dreptate, ar demonstra că nu mai e convins că Iehova va acţiona în favoarea slujitorilor săi.

17. De ce trebuie să perseverăm în rugăciune şi să ne menţinem vie credinţa în venirea zilei de judecată a lui Iehova?

¹⁷ Situaţia în care se afla văduva arată că avem şi alte motive de a persevera în rugăciune. Să vedem câteva deosebiri între situaţia ei şi a noastră. Văduva i s-a adresat de multe ori judecătorului, deşi nimeni nu o încurajase în acest sens. Dar pe noi Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează în repetate rânduri ‘să perseverăm în rugăciune’ (Romani 12:12). Văduva nu avea nicio garanţie că cererile îi vor fi satisfăcute. Însă nouă Iehova ne-a dat asigurarea că ni se va face dreptate. Prin intermediul profetului său, Iehova a afirmat: „Dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit“ (Habacuc 2:3; Psalmul 97:10). Văduva nu a avut pe nimeni care să pledeze în favoarea ei şi să aibă astfel câştig de cauză. Noi în schimb avem un ajutor puternic, pe  Isus, „care este la dreapta lui Dumnezeu . . . şi pledează pentru noi“ (Romani 8:34; Evrei 7:25). Prin urmare, dacă văduva, care era într-o situaţie dificilă, a stăruit de judecător, sperând că i se va face dreptate, cu cât mai mult ar trebui noi să ne păstrăm neştirbită încrederea în venirea zilei de judecată a lui Iehova!

18. Cum ne va ajuta rugăciunea să ne întărim credinţa şi să ne numărăm printre cei cărora li se va face dreptate?

¹⁸ Din ilustrarea despre văduvă înţelegem că există o legătură strânsă între rugăciune şi credinţă şi că, rugându-ne stăruitor, avem tăria de a ne împotrivi acelor influenţe care ne pot slăbi credinţa. Evident, nu rugăciunile formale ne ajută să ne păstrăm credinţa (Matei 6:7, 8). Când ne simţim îndemnaţi să ne rugăm deoarece înţelegem că depindem întru totul de Dumnezeu, rugăciunea ne apropie de el şi ne întăreşte credinţa. Întrucât e nevoie de credinţă pentru a fi salvaţi, nu ne miră de ce Isus a socotit important să-şi îndemne discipolii ‘să se roage oricând şi să nu renunţe’ (Luca 18:1; 2 Tesaloniceni 3:13). Bineînţeles, venirea ‘zilei celei mari a lui Iehova’ nu depinde de rugăciunile noastre. Fie că ne rugăm pentru venirea ei, fie că nu, această zi oricum va veni. Dar faptul de a ni se face dreptate şi de a supravieţui războiului lui Dumnezeu depinde fără doar şi poate de credinţa noastră şi de conduita noastră dreaptă însoţită de rugăciuni.

19. Cum arătăm că avem o încredere fermă în promisiunea că Dumnezeu ‘se va îngriji să se facă dreptate’?

¹⁹ Ne amintim că Isus a întrebat: „Când va sosi Fiul omului, va găsi el într-adevăr această credinţă pe pământ?“ Care este răspunsul la această întrebare interesantă? Cât de fericiţi suntem ştiind că milioane de slujitori fideli ai lui Iehova de pe întregul glob dovedesc prin rugăciunile, răbdarea şi perseverenţa lor că au credinţă! Prin urmare, se poate răspunde afirmativ la întrebarea lui Isus. Într-adevăr, în pofida nedreptăţilor pe care le îndurăm astăzi din cauza lumii lui Satan, noi credem cu tărie că Dumnezeu „se va îngriji . . . să li se facă dreptate aleşilor săi“.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Din ce cauză şi-au pierdut unii creştini credinţa?

• De ce putem crede cu tărie în venirea zilei de judecată a lui Iehova?

• Ce motive avem să perseverăm în rugăciune?

• În ce fel ne ajută faptul de a ne ruga stăruitor să nu ne pierdem credinţa?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Ce anume scoate în evidenţă ilustrarea despre văduvă şi judecător?

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Milioane de oameni cred cu tărie că Dumnezeu ‘va face dreptate’