Naşterea lui Isus — Cum aduce pacea?

CUVINTELE „pace printre oamenii bunăvoinţei“ nu constituie singura profeţie privitoare la naşterea lui Isus. Pe lângă anunţul pe care îngerii li l-au făcut păstorilor uluiţi, au existat şi alte declaraţii inspirate de Dumnezeu despre copilul Isus, adresate de mesageri cereşti Mariei şi soţului ei, Iosif. O analiză a acestor declaraţii ne va ajuta să avem o perspectivă mai largă asupra naşterii lui Isus şi să înţelegem adevărata semnificaţie a promisiunii făcute de îngeri, potrivit căreia va fi pace între oameni.

Înainte de a-l naşte pe Isus, de fapt, înainte chiar ca să rămână însărcinată, Maria a fost vizitată de un înger despre care Biblia spune că se numeşte Gabriel. Îngerul a salutat-o astfel: „Bună ziua, tu, cea foarte favorizată! Iehova este cu tine“. Nu e greu să ne imaginăm că Maria a fost profund tulburată la auzul acestor cuvinte, probabil chiar puţin speriată. Ce putea să însemne acest salut?

Gabriel i-a explicat: „Iată, vei concepe în pântecele tău şi vei da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus. Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al regatului său“. Maria l-a întrebat pe înger cum avea să fie posibil acest lucru, întrucât ea era fecioară şi nu avusese relaţii intime cu vreun bărbat. Gabriel i-a răspuns că acel copil urma să fie conceput prin intermediul spiritului sfânt al lui Dumnezeu şi că nu va fi un copil obişnuit. — Luca 1:28-35.

Un rege profeţit

Din cuvintele lui Gabriel, Maria trebuie să fi înţeles că fiul pe care urma să-l nască era cel despre care se vorbea în profeţiile străvechi. La fel ca pe orice evreu care cunoştea Scripturile, dezvăluirea faptului că Iehova avea să-i dea acestui fiu „tronul lui David, tatăl său,“ a dus-o probabil pe Maria cu gândul la promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse regelui David al Israelului.

Prin profetul Natan, Iehova îi spusese lui David: „Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie“ (2 Samuel 7:4, 16). În plus, Dumnezeu zisese cu privire la David: „Îi voi face veşnică sămânţa şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor. Sămânţa lui va dăinui în veci şi scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele“ (Psalmul 89:20, 29, 35, 36). Aşadar, nu era o simplă coincidenţă faptul că atât Maria, cât şi Iosif erau descendenţi ai casei lui David.

Acestea nu au fost singurele profeţii din Scripturile ebraice referitoare la un fiu regal al lui David. Maria trebuie să fi cunoscut şi profeţia lui Isaia: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veşniciei, Prinţ al păcii». El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi cu dreptate, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna DOMNULUI oştirilor“. — Isaia 9:6, 7.

 Prin urmare, mesajul pe care i l-a adus Gabriel Mariei a fost mai mult decât o înştiinţare despre naşterea miraculoasă a unui băieţel. Fiul său urma să fie moştenitorul regelui David, moştenitorul permanent, pentru eternitate, al Regatului instituit de Dumnezeu. Profeţiile lui Gabriel referitoare la rolul pe care urma să-l aibă Isus au profunde semnificaţii pentru noi toţi.

Când a aflat că viitoarea sa soţie era însărcinată, Iosif s-a gândit să rupă logodna. Întrucât nu avusese niciodată relaţii intime cu logodnica sa, el ştia că ea nu purta copilul lui. Ne putem imagina cât de greu trebuie să-i fi fost să creadă explicaţia Mariei. Relatarea din evanghelie spune: „Îngerul lui Iehova i-a apărut în vis, zicând: «Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, soţia ta, fiindcă ceea ce a fost conceput în ea este prin spiritul sfânt. Ea va da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus, căci el îşi va salva poporul din păcatele lui»“. — Matei 1:20, 21.

Biblia nu spune în ce măsură a înţeles Iosif rolul copilului în ce priveşte ‘salvarea poporului din păcate’. Însă aceste cuvinte au fost de ajuns pentru ca Iosif să fie sigur că Maria nu era vinovată de nicio nelegiuire. Dând ascultare îndrumării îngerului, el a luat-o pe Maria la el acasă, gest ce echivala cu o nuntă.

Putem înţelege semnificaţia celor spuse de înger datorită informaţiilor pe care le găsim în alte locuri în Scripturi. La începutul istoriei omenirii, un înger rebel a contestat suveranitatea lui Iehova. Scripturile ebraice arată că acest înger a pretins, printre altele, că modul de guvernare al lui Dumnezeu nu este drept şi că niciun om nu-şi va păstra integritatea dacă este supus la încercări (Geneza 3:2-5; Iov 1:6-12). Adam, de pildă, nu şi-a păstrat integritatea. Din cauza păcatului său, toţi oamenii au moştenit păcatul, iar păcatul are drept consecinţă moartea (Romani 5:12; 6:23). Isus însă s-a născut fără păcat, întrucât nu a fost conceput cu un tată uman. Dându-şi  de bunăvoie viaţa umană perfectă ca răscumpărare corespunzătoare celei pierdute de Adam, Isus a putut să-i salveze pe oameni din păcatele lor şi să le ofere perspectiva de a trăi veşnic. — 1 Timotei 2:3-6; Tit 3:6, 7; 1 Ioan 2:25.

În timpul ministerului său de pe pământ, Isus a arătat cu anticipaţie ce va însemna înlăturarea efectelor păcatului. El i-a vindecat pe oameni de boli fizice de orice fel şi chiar a înviat morţi (Matei 4:23; Ioan 11:1-44). Acele miracole au fost o anticipare a ceea ce va face el în viitor. Isus însuşi a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea [mea] şi vor ieşi afară“. — Ioan 5:28, 29.

Promisiunea cu privire la o înviere viitoare ne ajută să înţelegem de ce naşterea şi, mai ales, moartea lui Isus sunt de cea mai mare importanţă pentru noi. În Ioan 3:17 se spune că Dumnezeu şi-a trimis Fiul în lume „pentru ca lumea să fie salvată prin el“. Aceste veşti minunate ne amintesc din nou de cuvintele anunţate păstorilor ce-şi păzeau turmele în noaptea în care s-a născut Isus.

„Vestea bună despre o mare bucurie“

Cele spuse de îngeri la naşterea „Salvatorului care este Cristos, Domnul“ constituie într-adevăr o ‘veste bună despre o mare bucurie’ pentru omenire (Luca 2:10, 11). Acest copil avea să fie Mesia, marele Proroc şi Conducător pe care poporul lui Dumnezeu îl aştepta de mult (Deuteronomul 18:18; Mica 5:2, NW). Viaţa şi moartea sa pe pământ au fost esenţiale pentru justificarea suveranităţii universale a lui Iehova. De aceea, îngerul a putut spune: „Glorie lui Dumnezeu în înălţimile de sus“. — Luca 2:14.

Isus, pe care Biblia îl numeşte şi „ultimul Adam“, a demonstrat că un om îi poate rămâne fidel lui Iehova chiar şi în cele mai grele încercări (1 Corinteni 15:45). El a dovedit astfel că Satan este un mincinos perfid, ceea ce a produs o mare bucurie în cer printre îngerii fideli.

Să revenim însă la întrebarea: „Există vreo bază reală pentru a spera că acele cuvinte spuse de îngeri în noaptea naşterii lui Isus se vor împlini?“ Răspunsul este un categoric da! Pacea este o condiţie indispensabilă în vederea realizării scopului divin cu privire la pământ, scop care include restabilirea paradisului. Când tot pământul va fi un paradis, toţi oamenii vor fi animaţi de iubire şi loialitate. Astfel, realizarea scopului lui Iehova presupune şi eliminarea oricărei opoziţii faţă de suveranitatea sa. Acest lucru nu constituie o veste bună pentru cei aflaţi de partea lui Satan, care consideră că normele lui Iehova nu sunt bune. Pentru ei, aceasta va însemna distrugerea. — Psalmul 37:11; Proverbele 2:21, 22.

Remarcaţi că îngerii nu le-au spus păstorilor că va fi pace şi bunăvoinţă între toţi oamenii, ci au anunţat „pace printre oamenii bunăvoinţei“, adică între oamenii aprobaţi de Dumnezeu, care se bucură de bunăvoinţa sa. Cei ce dau dovadă de credinţă autentică în Iehova devin continuatori şi imitatori fideli ai lui Isus. Ei sunt dispuşi să fie înţelegători şi generoşi cu semenii lor nu numai câteva zile pe an, ci în fiecare zi.

Spiritul creştin — În fiecare zi a anului?

Vestea bună predicată de Isus Cristos a influenţat viaţa a milioane de oameni. Mulţi aplică acum principiile creştine în orice aspect al vieţii lor. Oameni odinioară egocentrici au început să se întrebe ce ar fi făcut Isus dacă ar fi fost în situaţia lor. Unii care considerau că viaţa nu înseamnă decât lucruri materiale şi plăceri au reuşit să înţeleagă importanţa valorilor spirituale şi a faptului de a le împărtăşi şi altora. Cei ce se străduiesc în aceste privinţe manifestă bunătate şi generozitate  în fiecare zi a anului. De fapt, nu la asta ne-am aştepta din partea adevăraţilor creştini?

Dacă toţi oamenii sinceri ar analiza semnificaţia mesajului de pace adus de îngeri şi ar acţiona în armonie cu el, lumea ar fi cu siguranţă mult mai bună.

Pentru cei ce au parte de bunăvoinţa lui Dumnezeu, profeţiile despre naşterea lui Isus sunt o garanţie că se vor putea bucura pentru totdeauna de o pace reală. Este aceasta şi dorinţa ta? Putem fi siguri că extraordinara declaraţie profetică despre pace făcută de îngeri la naşterea lui Isus se va împlini. Departe de a fi simple vorbe care se spun de Crăciun, pacea va fi o realitate eternă.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Spiritul creştin poate şi trebuie să fie manifestat în fiecare zi a anului