„Ziua cea mare a lui Iehova este aproape“
„Ziua cea mare a lui Iehova este aproape“
„Ziua cea mare a lui Iehova este aproape. Este aproape şi vine în graba mare.“ — ŢEFANIA 1:14, NW.
1, 2. a) Ce zi specială aşteaptă creştinii? b) La ce întrebări trebuie să căutăm răspuns, şi de ce?
O TÂNĂRĂ fericită aşteaptă cu nerăbdare ziua nunţii. O viitoare mamă se gândeşte cu drag la ziua când va veni pe lume copilaşul ei. Un muncitor extenuat doreşte să vină cât mai repede ziua plecării lui în concediu. Ce au în comun toţi aceştia? Toţi aşteaptă o zi specială, o zi importantă pentru viaţa lor. Trăirile lor sunt profunde şi totuşi foarte diferite. În cele din urmă, ziua aşteptată va veni, iar ei speră ca această zi să-i găsească pregătiţi.
2 Adevăraţii creştini de azi aşteaptă şi ei cu nerăbdare o zi specială: marea ‘zi a lui Iehova’ (Isaia 13:9; Ioel 2:1; 2 Petru 3:12). Ce este această ‘zi a lui Iehova’, care urmează să vină, şi ce va însemna ea pentru omenire? Ce putem face pentru a fi siguri că suntem pregătiţi pentru venirea ei? Acum este timpul să căutăm răspunsul la aceste întrebări, pentru că toate dovezile confirmă veridicitatea următoarelor cuvinte consemnate în Biblie: „Ziua cea mare a lui Iehova este aproape. Este aproape şi vine în graba mare“. — Ţefania 1:14, NW.
„Ziua cea mare a lui Iehova“
3. Ce este „ziua cea mare a lui Iehova“?
3 Ce este „ziua cea mare a lui Iehova“? În Biblie, expresia „ziua lui Iehova“ se referă la timpurile speciale din istorie când Iehova a executat judecata asupra duşmanilor săi şi şi-a glorificat măreţul nume. Oamenii infideli din Iuda şi Ierusalim, precum şi locuitorii opresivi ai Babilonului şi ai Egiptului au fost cu toţii martorii unor „zile ale lui Iehova“, când asupra lor s-au abătut judecăţile sale (Isaia 2:1, 10-12; 13:1-6; Ieremia 46:7-10). Dar cea mai mare ‘zi a lui Iehova’ ne stă încă în faţă. Este „ziua“ când va fi executată judecata lui Iehova asupra celor ce i-au defăimat numele. Ea va începe cu distrugerea ‘Babilonului cel Mare’, imperiul mondial al religiei false, şi va culmina cu războiul de la Armaghedon, când vor fi nimicite celelalte elemente ale actualului sistem rău. — Revelaţia 16:14, 16; 17:5, 15-17; 19:11-21.
4. De ce majoritatea oamenilor ar trebui să se teamă de această zi a lui Iehova, care se apropie cu repeziciune?
4 Indiferent că îşi dau sau nu seama, majoritatea oamenilor ar trebui să se teamă de această zi, care se apropie cu repeziciune. De ce? Iehova răspunde prin profetul Ţefania: „Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de suferinţă, o zi de ruină şi de nimicire, o zi de întuneric şi de negură, o zi de nori şi de întunecime“. Într-adevăr, va fi o zi înfricoşătoare! Mai mult, profetul spune: „Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare . . . pentru că au păcătuit împotriva DOMNULUI“. — Ţefania 1:15, 17.
5. Ce punct de vedere optimist au milioane de oameni cu privire la ziua lui Iehova, şi de ce?
5 Există însă milioane de oameni care aşteaptă cu nerăbdare ziua lui Iehova. De ce? Ei ştiu că această zi este un timp de salvare şi de eliberare a celor drepţi, ziua când Iehova va fi foarte înălţat, iar numele său glorios va fi sfinţit (Ioel 3:16, 17; Ţefania 3:12-17). Aşadar, în funcţie de modul în care ne trăim viaţa în prezent, această zi poate fi sau înspăimântătoare, sau aşteptată cu nerăbdare. Cum este această zi pentru tine? Eşti pregătit pentru ea? Are vreo influenţă asupra vieţii tale faptul că ziua lui Iehova se apropie?
„Vor veni batjocoritori cu batjocurile lor“
6. Cum consideră majoritatea oamenilor ‘ziua lui Iehova’, şi de ce lucrul acesta nu-i surprinde pe adevăraţii creştini?
6 Deşi situaţia este foarte urgentă, majoritatea oamenilor ignoră ‘ziua lui Iehova’, ba chiar îşi bat joc de cei care-i avertizează cu privire la venirea ei iminentă. Dar pe adevăraţii creştini nu-i surprinde lucrul acesta. Ei îşi amintesc avertismentul consemnat de apostolul Petru: „Mai întâi ştiţi aceasta: că în ultimele zile vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla conform propriilor lor dorinţe şi care vor zice: «Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei»“. — 2 Petru 3:3, 4.
7. Ce ne va ajuta să ne păstrăm sentimentul urgenţei?
7 Ce ne va ajuta să evităm acest mod de gândire sceptic şi să ne păstrăm sentimentul urgenţei? Petru ne spune: „Vă stimulez printr-o aducere-aminte facultăţile clare de gândire, ca să vă amintiţi de cuvintele rostite mai înainte de către profeţii sfinţi şi de porunca Domnului şi Salvatorului transmisă prin apostolii voştri“ (2 Petru 3:1, 2). Dacă dăm atenţie avertismentelor profetice, ‘facultăţile clare de gândire ne vor fi stimulate’. Poate că am auzit de mai multe ori aceste aduceri-aminte, dar acum, mai mult ca oricând, este vital să dăm în continuare atenţie acestor avertismente. — Isaia 34:1-4; Luca 21:34-36.
8. De ce ignoră mulţi aducerile-aminte din Biblie?
8 De ce ignoră unii aceste aduceri-aminte? Iată ce spune Petru mai departe: „Potrivit dorinţei lor, ei scapă din vedere acest fapt: că existau ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei prin cuvântul lui Dumnezeu; şi că prin aceste mijloace lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă“ (2 Petru 3:5, 6). Da, unii nu doresc ca ziua lui Iehova să vină. Ei nu vor ca viaţa să le fie tulburată în vreun fel şi nici să-i dea socoteală lui Iehova pentru modul lor de viaţă egoist! Aşa cum a spus Petru, ei trăiesc „conform propriilor lor dorinţe“.
9. Ce atitudine au manifestat oamenii din zilele lui Noe şi ale lui Lot?
9 Din cauza „dorinţei lor“, aceşti batjocoritori preferă să ignore faptul că, în trecut, Iehova a intervenit în treburile omenirii. Isus Cristos şi apostolul Petru au făcut referire la două dintre aceste evenimente, la „zilele lui Noe“ şi la „zilele lui Lot“ (Luca 17:26-30; 2 Petru 2:5-9). Înainte de Potop, oamenii n-au luat în seamă avertismentul lui Noe. La fel, înainte de distrugerea Sodomei şi a Gomorei, ginerii lui Lot „credeau că [el] glumeşte“. — Geneza 19:14.
10. Ce le va face Iehova celor care nu dau atenţie avertismentului?
10 Şi astăzi lucrurile stau la fel. Dar iată ce le va face Iehova celor care nu dau atenţie avertismentului: „Voi pedepsi pe toţi oamenii care stau liniştiţi pe drojdiile lor şi zic în inima lor: «Domnul nu va face nici bine, nici rău!» Averile lor vor fi de jaf şi casele lor o ruină; vor zidi case, şi nu le vor locui; vor planta vii, şi nu vor bea vin din ele“ (Ţefania 1:12, 13). Oamenii îşi văd în continuare de treburile lor obişnuite, dar toată truda lor va fi zadarnică. De ce? Deoarece ziua lui Iehova va sosi pe neaşteptate, iar bogăţiile pe care le-au strâns nu-i vor salva. — Ţefania 1:18.
„Aşteapt-o“!
11. Ce avertisment trebuie să păstrăm viu în minte?
11 Spre deosebire de lumea rea din jurul nostru, noi trebuie să păstrăm viu în minte avertismentul consemnat de profetul Habacuc: „Este o viziune al cărei timp este hotărât, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit [Nu va întârzia, NW]“ (Habacuc 2:3). Chiar dacă, din cauza imperfecţiunii, ni s-ar părea că ziua aceasta întârzie, să nu uităm că Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa. Ziua lui va veni la timpul stabilit, într-un moment în care oamenii nu se aşteaptă. — Marcu 13:33; 2 Petru 3:9, 10.
12. Cu privire la ce a avertizat Isus, şi cum diferă aceasta de acţiunile continuatorilor săi fideli?
12 Pentru a arăta cât este de important să aşteptăm ziua lui Iehova, Isus a avertizat că până şi unii dintre continuatorii săi aveau să-şi piardă sentimentul urgenţei. El a profeţit despre ei următoarele: „Dacă sclavul acela rău zice cumva în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» şi începe să-i bată pe tovarăşii lui de sclavie şi mănâncă şi bea cu beţivii inveteraţi, stăpânul sclavului aceluia va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o cunoaşte şi îl va pedepsi cu cea mai mare severitate“ (Matei 24:48-51). Spre deosebire de aceştia, clasa sclavului fidel şi prevăzător îşi păstrează cu loialitate sentimentul urgenţei. Clasa sclavului continuă să vegheze şi ‘se dovedeşte gata’, astfel că Isus a numit-o „peste toate bunurile sale“ de pe pământ. — Matei 24:42-47.
Importanţa sentimentului urgenţei
13. Cum a arătat Isus importanţa sentimentului urgenţei?
13 Pentru creştinii din primul secol era vital să-şi păstreze sentimentul urgenţei. Când aveau să vadă Ierusalimul „înconjurat de armate campate“, ei trebuiau să treacă imediat la acţiune şi să fugă din oraş (Luca 21:20, 21). Lucrul acesta s-a întâmplat în anul 66 e.n. Vorbind despre creştinii de atunci, Isus a arătat cât era de important să-şi păstreze sentimentul urgenţei: „Cine este pe terasa de pe acoperiş să nu coboare să-şi ia bunurile din casă; şi cine este pe ogor să nu se întoarcă acasă să-şi ia veşmântul exterior“ (Matei 24:17, 18). Istoria arată că Ierusalimul a rezistat atacului încă patru ani. Atunci de ce trebuiau creştinii să asculte sfatul lui Isus şi să părăsească urgent oraşul în anul 66 e.n.?
14, 15. De ce era extrem de important pentru creştinii din primul secol să acţioneze fără întârziere când vedeau Ierusalimul înconjurat de armate campate?
14 Chiar dacă armata romană n-a distrus Ierusalimul până în 70 e.n., cei patru ani care s-au scurs din 66 e.n. până atunci n-au fost lipsiţi de probleme. Dimpotrivă, au fost plini de violenţă şi de vărsări de sânge! Referindu-se la situaţia existentă atunci în Ierusalim, un istoric a descris-o drept „un război civil teribil de sângeros, caracterizat prin fapte de o cruzime înfiorătoare“. Tinerii erau recrutaţi ca să întărească fortificaţiile, ca să pună mâna pe arme şi să se înroleze în armată. Ei trebuiau să urmeze un program zilnic de instrucţie militară. Cei care nu susţineau măsurile extreme erau consideraţi trădători. Dacă ar mai fi rămas o vreme în oraş, creştinii s-ar fi aflat într-o situaţie foarte periculoasă. — Matei 26:52; Marcu 12:17.
15 Să remarcăm că Isus s-a referit la „cei din Iudeea“, nu doar la cei din Ierusalim, când a spus că trebuiau să fugă. Lucrul acesta a fost important pentru că, la câteva luni de la plecarea lor din Ierusalim, trupele romane şi-au reluat atacurile. În 67 e.n. a fost cotropită Galileea, iar în anul următor a fost cucerită sistematic Iudeea. Astfel, toată ţara era greu încercată. În plus, era din ce în ce mai dificil ca vreun iudeu să fugă chiar şi din Ierusalim. Porţile oraşului erau păzite, iar oricine încerca să scape era considerat dezertor.
16. Care trebuia să fie atitudinea creştinilor din primul secol pentru a supravieţui în acel timp de necaz?
16 Ştiind toate acestea, înţelegem mai bine de ce a vorbit Isus despre urgenţa situaţiei. Creştinii trebuiau să fie gata să facă sacrificii şi să nu se lase distraşi de lucrurile materiale. Ei trebuiau să fie gata ‘să-şi ia rămas bun de la toate bunurile’ lor, ascultând de avertismentul lui Isus (Luca 14:33). Cei ce au ascultat cu promptitudine şi au fugit de cealaltă parte a Iordanului au scăpat.
Să ne păstrăm sentimentul urgenţei
17. De ce trebuie să avem un sentiment al urgenţei mai puternic ca oricând?
17 Profeţiile biblice arată clar că am înaintat mult în timpul sfârşitului. Astăzi trebuie să avem un sentiment al urgenţei mai puternic ca oricând. Pe timp de pace, un soldat nu mai simte tensiunea şi pericolul luptei şi ar putea considera că nu mai este nevoie să rămână vigilent. Însă, dacă este chemat pe neaşteptate la luptă, el nu va fi pregătit, iar consecinţele pot fi fatale. La fel stau lucrurile şi pe plan spiritual. Dacă permitem ca sentimentul urgenţei să slăbească, s-ar putea să nu fim pregătiţi să înfruntăm atacurile din prezent, iar ziua lui Iehova ne-ar putea lua prin surprindere (Luca 21:36; 1 Tesaloniceni 5:4). Dacă cineva ‘s-a întors de la DOMNUL’, acum este momentul să-l caute din nou. — Ţefania 1:3-6; 2 Tesaloniceni 1:8, 9.
18, 19. Ce ne va ajuta să păstrăm viu în minte „prezenţa zilei lui Iehova“?
18 Nu este de mirare că apostolul Petru ne avertizează să păstrăm viu în minte „prezenţa zilei lui Iehova“! Cum putem face aceasta? O modalitate este să fim bogaţi „în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“ (2 Petru 3:11, 12). Dacă ne vom menţine ocupaţi cu astfel de lucruri, vom aştepta cu nerăbdare ‘ziua lui Iehova’. Termenul grecesc tradus prin „păstrând viu în minte“ înseamnă literalmente „grăbind“. Noi nu putem „grăbi“ timpul care a mai rămas până la venirea zilei lui Iehova. Dar, dacă în aşteptarea acelei zile suntem ocupaţi în serviciul lui Dumnezeu, timpul va trece mult mai repede. — 1 Corinteni 15:58.
19 Şi meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu şi la aducerile-aminte pe care le conţine acesta ne va ajuta să ‘aşteptăm cu nerăbdare şi să grăbim venirea’ zilei lui Iehova (2 Petru 3:12, Noul Testament, 2000). Printre aceste aduceri-aminte se numără multele profeţii care anunţă nu numai venirea zilei lui Iehova, ci şi bogatele binecuvântări care vor fi revărsate peste cei ce ‘îl aşteaptă pe Iehova’. — Ţefania 3:8, NW.
20. Cărui îndemn ar trebui să-i acordăm atenţie?
20 Acum este într-adevăr timpul să acordăm cu toţii atenţie îndemnului dat prin profetul Ţefania: „Până nu vine peste voi mânia aprinsă a DOMNULUI, până nu vine peste voi ziua mâniei DOMNULUI! Căutaţi pe DOMNUL, toţi cei smeriţi din ţară, care faceţi ce este drept înaintea Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI“. — Ţefania 2:2, 3.
21. Ce sunt hotărâţi să facă slujitorii lui Dumnezeu în 2007?
21 Aşadar, cât este de potrivit textul ales pentru anul calendaristic 2007: „Ziua cea mare a lui Iehova este aproape“! Poporul lui Iehova are convingerea că ea „este aproape şi vine în graba mare“ (Ţefania 1:14, NW). „Nu va întârzia“ (Habacuc 2:3, NW). Astfel, în timp ce aşteptăm acea zi, să fim mereu atenţi la vremurile în care trăim, ştiind că împlinirea finală a acestor profeţii este foarte aproape!
Puteţi să răspundeţi?
• Ce este „ziua cea mare a lui Iehova“?
• De ce ignoră mulţi urgenţa timpurilor în care trăim?
• De ce trebuiau creştinii din primul secol să acţioneze cu sentimentul urgenţei?
• Cum putem avea un sentiment al urgenţei mai puternic ca oricând?
[Întrebări de studiu]
[Text generic pe pagina 19]
Textul anului 2007 este: „Ziua cea mare a lui Iehova este aproape“. — Ţefania 1:14, NW.
[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]
Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, batjocoritorii vor fi luaţi prin surprindere când Iehova va trece la acţiune
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Creştinii au trebuit să acţioneze fără întârziere când au văzut Ierusalimul „înconjurat de armate campate“