Puteţi să vă lărgiţi în iubire?

PENTRU ca un vapor să nu fie dus de curenţi, lanţul care-i susţine ancora trebuie să reziste la forţe uriaşe. Însă acest lucru e posibil numai dacă verigile care îl alcătuiesc sunt sigure şi puternice. Altminteri, lanţul se rupe.

La fel se poate spune şi despre congregaţia creştină. Pentru ca o congregaţie să fie puternică şi sănătoasă, membrii ei trebuie să fie strâns uniţi. Ce anume face ca legăturile dintre ei să fie atât de strânse? Iubirea, cea mai puternică forţă unificatoare. Nu întâmplător Isus Cristos le-a spus discipolilor săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“. Da, iubirea pe care o cultivă adevăraţii creştini este mai mult decât o simplă prietenie sau decât respectul reciproc. Este o iubire plină de sacrificiu. — Ioan 13:34, 35.

Să-i apreciem pe fraţii noştri spirituali

Multe congregaţii sunt alcătuite din oameni de diferite vârste, rase, limbi şi naţionalităţi, provenind din diferite culturi şi medii sociale. Fiecăruia îi plac sau îi displac anumite lucruri; fiecare are aspiraţiile şi temerile lui. De obicei, fiecare are o povară de purtat: fie o sănătate precară, fie o situaţie economică instabilă, fie altceva. Toate aceste diferenţe pot pune la încercare unitatea creştină. Dar ce anume ne poate ajuta să ne lărgim în iubire şi să rămânem uniţi? O apreciere autentică faţă de toţi membrii congregaţiei. Astfel vom reuşi să ne adâncim iubirea unul faţă de altul.

Ce înseamnă a aprecia pe cineva? A aprecia cu adevărat pe cineva presupune să fim atenţi la necesităţile sale, să-l preţuim la justa valoare, să-i recunoaştem calităţile, fiind bucuroşi că suntem uniţi în închinare. Astfel ajungem să-i iubim foarte mult pe fraţii noştri. Analizând pe scurt ceea ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din Corint în secolul I, vom vedea cum putem să arătăm iubire creştină într-o măsură deplină.

Corintenii „la strâmtoare“

Pavel a scris prima scrisoare către corinteni în anul 55 e.n., iar un an mai târziu, a doua scrisoare. Din sfaturile sale reiese că unii creştini din Corint nu îşi apreciau fraţii de credinţă. Pavel a descris această situaţie prin următoarele cuvinte: „Gura noastră vă vorbeşte deschis, corintenilor, inima noastră s-a deschis larg faţă de voi. Nu sunteţi la strâmtoare în noi, ci sunteţi la strâmtoare în propria voastră inimă“ (2 Corinteni 6:11, 12). Ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele „sunteţi la strâmtoare“?

El a vrut să spună că inima acelor creştini era neîncăpătoare, lipsită de generozitate. Un biblist consideră că iubirea corintenilor faţă  de Pavel era „strâmtorată din cauza situaţiilor dificile generate de suspiciuni nefondate şi . . . orgolii rănite“.

Să observăm ce sfat a oferit Pavel: „Şi ca răsplată — vă vorbesc ca unor copii ai mei — lărgiţi-vă şi voi“ (2 Corinteni 6:13). Pavel i-a încurajat pe creştinii din Corint să se lărgească în iubirea faţă de fraţii lor de credinţă. Aceasta însemna să fie animaţi de o atitudine pozitivă şi o inimă generoasă, lăsând la o parte neîncrederea şi micile supărări.

Să ne lărgim în iubire

Cât de plăcut este să-i vedem astăzi pe adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu depunând din toată inima eforturi ca să se lărgească în iubirea faţă de colaboratorii lor în credinţă! Însă trebuie să recunoaştem că a ne lărgi inima nu e o chestiune de teorie, ci pretinde eforturi. Nu vrem să fim asemenea celor care nu trăiesc potrivit normelor Bibliei. Deseori, aceşti oameni nu prea îşi apreciază semenii. Sunt nepăsători, lipsiţi de respect şi sarcastici. Prin urmare, să nu ne lăsăm influenţaţi de aceste atitudini. Cât de trist ar fi ca iubirea noastră să nu poată creşte din cauza neîncrederii, aşa cum a sesizat Pavel în cazul acelor corinteni. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă suntem genul de persoană care vede repede defectele unui frate creştin, dar îi recunoaşte mai greu calităţile sau dacă în inima noastră nu prea avem loc pentru cineva deoarece provine dintr-o altă cultură.

În schimb, un slujitor al lui Iehova care se lărgeşte în iubire are o apreciere sinceră faţă de fraţii săi. El îi preţuieşte, le respectă demnitatea şi ţine cont de necesităţile lor. Chiar  şi când are motive întemeiate să se plângă, este gata să ierte şi nu nutreşte resentimente. El nu le atribuie celorlalţi intenţii rele. Având o inimă generoasă, poate manifesta acel gen de iubire la care s-a referit Isus când a prezis: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“. — Ioan 13:35.

Străduiţi-vă să vă faceţi noi prieteni

Iubirea sinceră ne va ajuta să nu ne limităm la cercul nostru de prieteni, ci să căutăm şi compania altor fraţi şi surori din congregaţie cu care nu avem de regulă relaţii strânse. Cine ar putea fi aceştia? Unii dintre fraţii şi surorile creştine sunt timizi ori, dintr-un motiv sau altul, au mai puţini prieteni. Poate, la început, ne gândim că, în afară de închinarea la Iehova, avem puţine lucruri în comun. Însă nu-i aşa că unele dintre prieteniile cele mai strânse despre care vorbeşte Biblia au fost între persoane care, aparent, aveau puţine lucruri în comun?

De pildă, Rut şi Naomi erau de vârste diferite, de naţionalităţi diferite şi proveneau din culturi diferite. Nu aveau nici măcar aceeaşi limbă maternă. Totuşi, prietenia lor a trecut peste aceste diferenţe. Ionatan a fost crescut ca prinţ, iar David ca păstor. Deşi între ei exista o diferenţă de vârstă considerabilă, prietenia lor este una dintre cele mai strânse prietenii menţionate în Sfintele Scripturi. În ambele cazuri, prietenia dintre aceste persoane a fost o sursă de satisfacţie şi de sprijin spiritual. — Rut 1:16; 4:15; 1 Samuel 18:3; 2 Samuel 1:26.

Şi astăzi există prietenii strânse între creştini adevăraţi ce aparţin unor categorii sociale şi de vârstă foarte diferite. De exemplu, Cristina * este o mamă singură cu doi copii adolescenţi. Ea are un program încărcat şi foarte puţin timp pentru a fi în compania altora. Harald şi Ute sunt un cuplu de pensionari, care nu au copii. La prima vedere, aceste două familii par să nu aibă prea multe în comun. Însă Harald şi Ute au aplicat sfatul Bibliei de a se lărgi. Ei s-au străduit să-i includă pe Cristina şi copiii ei în multe activităţi, atât în lucrarea publică de predicare, cât şi în activităţi recreative.

Putem să ne lărgim şi noi cercul de prieteni? De ce să nu colaborăm mai îndeaproape cu fraţi creştini de altă naţionalitate, cultură sau categorie de vârstă?

Să fim atenţi la necesităţile altora

O inimă generoasă ne va îndemna să fim atenţi la necesităţile altora. Care ar putea fi acestea? Să privim la membrii congregaţiei creştine. Tinerii au nevoie de îndrumare, cei în vârstă, de încurajare, slujitorii cu timp integral au nevoie de laude şi sprijin, iar fraţii descurajaţi, de o ureche ascultătoare. Fiecare are necesităţile lui. În măsura posibilităţilor, dorim să oferim fiecăruia o mână de ajutor.

A ne lărgi în iubire înseamnă şi a arăta înţelegere faţă de cei cu necesităţi speciale. Cunoaşteţi pe cineva care suferă de o boală cronică sau se confruntă cu o altă încercare? Dacă ne vom lărgi în iubire şi vom dezvolta o inimă generoasă, vom fi înţelegători cu ei şi le vom acorda sprijin.

Pe măsură ce profeţiile biblice cu privire la viitorul apropiat se împlinesc, relaţiile strânse dintre membrii congregaţiei se vor dovedi cu mult mai de preţ decât orice lucru material, aptitudini sau realizări am putea avea (1 Petru 4:7, 8). Fiecare dintre noi poate contribui la întărirea unităţii din congregaţia sa lărgindu-se în iubire faţă de fraţii şi surorile de credinţă. Suntem convinşi că Iehova ne va binecuvânta din plin dacă vom acţiona în armonie cu cuvintele Fiului său, Isus Cristos, care a spus: „Iată porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu“. — Ioan 15:12.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 10]

A-i aprecia pe fraţii şi surorile noastre înseamnă a-i preţui pe toţi, a le respecta demnitatea şi a fi atenţi la necesităţile lor.