Un om care a iubit viaţa şi oamenii

DANIEL SYDLIK, un vechi membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, şi-a încheiat cursa pământească marţi, 18 aprilie 2006, la vârsta de 87 de ani. El a slujit aproape 60 de ani ca membru al familiei Betel la Brooklyn, New York.

Fratele Dan, cum îi spuneau cu afecţiune prietenii, a venit la Betel în 1946. Mai înainte, el a slujit ca pionier special în California, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis din cauza neutralităţii creştine. Amănunte despre această perioadă din viaţa sa se găsesc în numărul din 1 iunie 1985 al Turnului de veghe (engl.), în relatarea autobiografică intitulată „Cât de preţioasă e prietenia ta, o Dumnezeule!“.

Fratele Sydlik era cunoscut de toţi drept un om modest şi abordabil. Când conducea închinarea de dimineaţă pentru familia Betel, atitudinea sa pozitivă şi iubirea faţă de viaţă erau adesea reflectate de cuvintele sale introductive: „E minunat să trăieşti şi să-i slujeşti Dumnezeului viu şi adevărat!“ Acelaşi spirit optimist îl insufla şi în cuvântările publice, în care aborda teme precum „Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova“, „Să reflectăm bucuria lui Iehova“, „Păstraţi viu focul spiritului lui Dumnezeu“ şi „Ce e mai frumos urmează să vină“.

În 1970, fratele Sydlik s-a căsătorit cu Marina Hodson, din Anglia, despre care spunea că este „un ajutor de la Dumnezeu“. Împreună i-au slujit lui Iehova peste 35 de ani.

În anii în care a slujit la Betel, fratele Sydlik a lucrat în mai multe departamente, inclusiv la tipografie şi la Departamentul de redactare. A lucrat şi pentru staţia de radio WBBR. În noiembrie 1974, a fost numit membru al Corpului de Guvernare, iar mai târziu a slujit în Comitetul de Redactare şi în Comitetul pentru Personal.

În cei peste 30 de ani cât a lucrat în Comitetul pentru Personal, fratele Sydlik s-a remarcat prin profunda sa iubire pentru oameni. Mulţi au fost încurajaţi de vocea lui răsunătoare şi de cuvintele prin care atrăgea întotdeauna atenţia asupra preţiosului privilegiu de a-i sluji lui Iehova. El scotea mereu în evidenţă că adevărata fericire nu depinde de factori exteriori, ci de prietenia noastră cu Iehova şi de atitudinea faţă de viaţă.

Deşi familia Betel îi simte mult lipsa, fratele Sydlik va rămâne mereu un exemplu de om care a iubit cu adevărat viaţa şi oamenii. Suntem convinşi că şi el se află printre cei despre care în Revelaţia 14:13 se spune: „Fericiţi sunt cei care mor de acum înainte în unitate cu Domnul! Da, spune spiritul, să se odihnească de muncile lor grele, fiindcă lucrurile pe care le-au făcut îi însoţesc“.