Ce putem învăţa de la copii?

„TE PORŢI ca un copil!“ Dacă cineva ne-ar spune aşa, probabil că ne-am supăra. Oricât de drăgălaşi ar fi, copiilor mici le lipsesc, în mod evident, maturitatea, experienţa şi înţelepciunea care vin, de regulă, odată cu vârsta. — Iov 12:12.

Cu toate acestea, Isus le-a spus odată discipolilor: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nicidecum nu veţi intra în regatul cerurilor“ (Matei 18:3). Ce a vrut să spună Isus? Ce calităţi ale copilaşilor trebuie să imite adulţii?

Să cultivăm umilinţa unui copil

Să analizăm contextul în care Isus a spus aceste lucruri. Ajuns în Capernaum după o călătorie lungă, Isus i-a întrebat pe discipoli: „Despre ce aţi vorbit atât de aprins pe drum?“ Ruşinaţi, discipolii nu i-au răspuns, întrucât se certaseră în legătură cu cine dintre ei era mai mare. În cele din urmă, şi-au făcut curaj şi l-au întrebat: „Cine este cel mai mare în regatul cerurilor?“. — Marcu 9:33, 34; Matei 18:1.

Ar putea părea surprinzător că, după aproape trei ani petrecuţi în compania lui Isus, discipolii se certau în legătură cu poziţia sau rangul lor. Să nu uităm însă că ei crescuseră în religia iudaică, în care se punea mare accent pe astfel de lucruri. Se pare că gândirea discipolilor  era influenţată de acest mediu religios, ca să nu mai vorbim de imperfecţiunea umană.

Isus s-a aşezat, i-a chemat pe discipoli şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor“ (Marcu 9:35). Probabil că discipolii au fost uimiţi să audă aceste cuvinte. Raţionamentul lui Isus era în contradicţie evidentă cu concepţiile evreilor despre rang. Isus a chemat lângă el un copilaş. Luându-l afectuos de după umeri, el şi-a exprimat clar punctul de vedere: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nicidecum nu veţi intra în regatul cerurilor. Aşadar, cine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în regatul cerurilor“. — Matei 18:3, 4.

Câtă profunzime în această lecţie despre umilinţă! Imaginaţi-vă scena. Câţiva bărbaţi în toată firea stau în jurul unui copilaş şi îl privesc foarte serioşi. Cât de sfios este copilul! Nu există nici urmă de suspiciune sau de răutate în el! Nu există spirit de concurenţă! Cât de supus şi de modest este! Da, copilaşul întruchipa într-un mod minunat o calitate divină, şi anume umilinţa.

Ideea transmisă de Isus este clară. Dacă dorim să moştenim Regatul lui Dumnezeu, toţi trebuie să cultivăm umilinţa unui copilaş. Într-o familie creştină nu îşi au locul spiritul de concurenţă şi mândria (Galateni 5:26). De fapt, acestea sunt trăsăturile din cauza cărora Satan Diavolul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Nu este de mirare că Iehova le urăşte! — Proverbele 8:13.

Adevăraţii creştini caută ocazii să le slujească altora, nu să-i domine. Oricât de neplăcută ar fi o muncă sau oricât de neînsemnat ar fi cel pentru care o facem, adevărata umilinţă ne îndeamnă să le slujim altora. Acest lucru ne aduce mari satisfacţii. Isus a spus: „Cine îl primeşte pe unul dintre aceşti copilaşi în numele meu mă primeşte pe mine şi cine mă primeşte pe mine mă primeşte nu numai pe mine, ci şi pe cel care m-a trimis pe mine“ (Marcu 9:37). Cultivând un spirit de umilinţă şi generozitate, ca al unui copilaş, vom fi în unitate cu cea mai importantă Fiinţă  din univers şi cu Fiul său (Ioan 17:20, 21; 1 Petru 5:5). Vom simţi fericirea de a dărui (Faptele 20:35). În plus, avem bucuria de a contribui la pacea şi unitatea ce domnesc în mijlocul poporului lui Dumnezeu. — Efeseni 4:1–3.

Dornici să înveţe şi plini de încredere

Isus a mai evidenţiat o calitate pe care adulţii o pot învăţa de la copii: „Cine nu primeşte regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“ (Marcu 10:15). Copiii nu sunt numai umili, ci şi dornici să înveţe. „Sunt ca un burete; absorb totul“, a spus o mamă.

Astfel, pentru a moşteni Regatul lui Dumnezeu, trebuie să primim mesajul Regatului şi să acţionăm în consecinţă (1 Tesaloniceni 2:13). Asemenea copiilor nou-născuţi, trebuie ‘să dorim cu ardoare laptele nefalsificat al cuvântului, pentru ca prin el să creştem spre salvare’ (1 Petru 2:2). Însă ce putem face dacă o anumită învăţătură biblică pare greu de înţeles? O educatoare a remarcat: „Până nu primesc un răspuns mulţumitor, copiii nu contenesc să întrebe «De ce?»“. Să le urmăm şi noi exemplul! Să continuăm să studiem, să discutăm cu creştinii cu experienţă şi să-i cerem lui Iehova înţelepciune (Iacov 1:5). În timp, perseverenţa noastră în rugăciune va fi, cu siguranţă, răsplătită. — Matei 7:7–11.

Unii însă s-ar putea întreba: Oare cei dornici să înveţe nu pot fi înşelaţi cu uşurinţă? Nu şi dacă se lasă îndrumaţi de cineva demn de încredere. De exemplu, copiii se lasă în mod instinctiv îndrumaţi de părinţi. Un tată a spus: „Părinţii câştigă încrederea copiilor lor ocrotindu-i şi îngrijindu-i zi de zi“. Putem afirma cu tărie că şi încrederea în Tatăl nostru ceresc, Iehova, are la bază aceleaşi motive (Iacov 1:17; 1 Ioan 4:9, 10). Iehova ne oferă o îndrumare sigură prin Cuvântul său scris. El ne mângâie şi ne susţine prin intermediul spiritului său sfânt şi al organizaţiei sale (Matei 24:45–47; Ioan 14:26). Dacă acceptăm acest ajutor, nimic nu ne va afecta spiritualitatea. — Psalmul 91:1–16.

 Când ne încredem în Dumnezeu aşa cum un copilaş se încrede în părintele său găsim pacea minţii. Un biblist a remarcat: „Un copil porneşte la drum fără să se gândească cu ce va plăti biletul de călătorie sau cum va ajunge la destinaţie. El nu se îndoieşte nicio clipă că părinţii îl vor duce acolo în siguranţă“. Manifestăm şi noi o asemenea încredere în Dumnezeu în timp ce mergem pe drumul vieţii? — Isaia 41:10.

Încrederea absolută în Iehova ne ajută să evităm atitudini şi acţiuni care ar putea dăuna spiritualităţii noastre. Suntem convinşi că, aşa cum a spus Isus, Tatăl nostru ceresc ne cunoaşte faptele şi că, atât timp cât căutăm mai întâi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu, el se va îngriji de noi. Această convingere ne dă putere să ne împotrivim tentaţiei de a acorda o atenţie mai mare lucrurilor materiale decât responsabilităţilor spirituale. — Matei 6:19–34.

„Copilaşi la răutate“

Deşi se nasc imperfecţi, copiii mici au mintea şi inima curate. Cine nu se simte înviorat în preajma lor? Din acest motiv, Biblia îi îndeamnă pe creştini: „Fiţi copilaşi la răutate“! — 1 Corinteni 14:20.

Monica, în vârstă de cinci ani, i-a spus încântată mamei ei: „Noua mea prietenă, Sara, are părul creţ ca mine!“. N-a zis nimic despre culoarea pielii sau despre etnia Sarei. Un părinte spune: „Copiii sunt orbi când e vorba de culoarea pielii. Ei nu ştiu ce înseamnă rasă sau prejudecăţi“. Cât de bine reflectă copiii imparţialitatea lui Dumnezeu, care iubeşte oameni din orice naţiune! — Faptele 10:34, 35.

Copiii au şi o extraordinară putere de a ierta. Iată ce spune un părinte: „Când micuţii Jack şi Levi se ceartă, le spunem să-şi ceară scuze, şi imediat după aceea se joacă din nou fericiţi. Nu ţin supărare, nu amintesc ce s-a întâmplat în trecut şi nici nu pun condiţii când iartă. Merg pur şi simplu mai departe“. Ce minunat exemplu pentru adulţi! — Coloseni 3:13.

În plus, copiii mici recunosc imediat existenţa lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Inocenţa le dă curajul să le depună mărturie altora (2 Regi 5:2, 3). Rugăciunile lor simple şi sincere pot înmuia şi cea mai împietrită inimă. În faţa tentaţiilor, ei pot dovedi o tărie morală remarcabilă. Ce daruri preţioase sunt copiii! — Psalmul 127:3, 4.

Frumuseţea restabilită

Probabil vă întrebaţi: Este posibil ca adulţii să redobândească aceste calităţi minunate ale copilăriei? Răspunsul este simplu şi încurajator: da! Faptul că Isus a poruncit să devenim asemenea unor copilaşi este o garanţie! — Matei 18:3.

Să ilustrăm: O echipă de specialişti lucrează la restaurarea unei capodopere de o valoare inestimabilă. Îndepărtează straturile de mizerie care s-au depus şi şterg urmele încercărilor nereuşite de restaurare. Cu multă muncă şi răbdare, restauratorii scot la iveală frumuseţea şi intensitatea culorilor originale ce pot fi admirate acum de oricine. În mod asemănător, cu efort şi perseverenţă, cu ajutorul spiritului sfânt al lui Iehova şi cu sprijinul iubitor al congregaţiei creştine, putem redobândi frumoasele calităţi pe care le aveam când eram copii. — Efeseni 5:1.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Copiii sunt umili din fire

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Copiii nu au prejudecăţi, iartă repede şi uită