Soţiilor, să aveţi un respect profund faţă de soţii voştri!

„Soţiile să le fie supuse soţilor lor.“ — EFESENI 5:22.

1. De ce le este adeseori greu soţiilor să-şi respecte soţul?

ÎN MULTE ţări, când se căsătoresc bărbatul şi femeia fac un legământ. Mireasa promite că îşi va respecta profund soţul. Soţiei îi va fi mai uşor sau mai greu să se ţină de cuvânt în funcţie de modul în care va fi tratată de soţ. Să nu uităm totuşi că familia ca instituţie a avut un început minunat. Dumnezeu a luat o coastă de la primul om, Adam, şi a creat femeia. Când a văzut-o, Adam a exclamat: „Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ — Geneza 2:19-23.

2. Cum s-a schimbat în ultimul timp atitudinea femeii faţă de familie?

² La începutul anilor ’60 ai secolului trecut, în Statele Unite a început aşa-numita Mişcarea de eliberare a femeilor prin care femeile încercau să scape de dominaţia bărbatului. Dacă la data aceea raportul dintre numărul bărbaţilor şi cel al femeilor care îşi părăseau familia era de 300 la 1, la sfârşitul anilor ’60, era de aproximativ 100 la 1. În prezent se pare că femeile înjură, beau, fumează şi comit imoralitate în aceeaşi măsură ca bărbaţii. Dar sunt ele mai fericite? Nicidecum. În unele ţări, aproximativ jumătate din numărul de căsnicii sfârşesc prin divorţ. Ce rezultate au avut deci eforturile de a îmbunătăţi statutul femeii? — 2 Timotei 3:1-5.

3. Care este principala problemă care afectează căsnicia?

³ Care este principala problemă? Ea există încă de când Eva a fost amăgită de îngerul care s-a răzvrătit, „şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan“ (Revelaţia 12:9; 1 Timotei 2:13, 14). Satan a subminat respectul pentru învăţăturile lui Dumnezeu. De pildă, el prezintă căsătoria drept ceva apăsător şi care îngrădeşte libertatea. Prin propaganda din mijloacele de informare ale acestei lumi, pe care o conduce, el urmăreşte să pună poruncile lui Dumnezeu într-o lumină nefavorabilă, prezentându-le ca fiind nedrepte şi depăşite (2 Corinteni 4:3, 4). Însă dacă analizăm în mod obiectiv ceea ce spune Dumnezeu despre rolul femeii în căsnicie, vom înţelege cât de înţelept şi de util este Cuvântul lui Dumnezeu.

Avertisment pentru cei care se căsătoresc

4, 5. a) De ce trebuie să fie atentă o femeie când se gândeşte la căsătorie? b) Ce trebuie să facă o femeie înainte de a spune „da“?

⁴ Biblia ne avertizează că, în această lume condusă de Diavol, chiar şi cei care au o căsnicie reuşită vor întâmpina „necazuri“. Deşi căsătoria este o instituţie fondată de Dumnezeu, Biblia îi avertizează pe cei care se căsătoresc. Referindu-se la o femeie al cărei soţ a murit şi care este deci liberă să se recăsătorească, un scriitor biblic a spus sub inspiraţie:  „Este mai fericită dacă rămâne aşa cum este“. Şi Isus a recomandat celibatul pentru cei care ‘pot să primească lucrul acesta’. Însă dacă cineva preferă să se căsătorească, trebuie să facă acest lucru „în Domnul“, adică cu un închinător dedicat şi botezat al lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 7:28, 36-40; Matei 19:10-12.

⁵ Femeia are un motiv în plus să-l analizeze cu atenţie pe cel cu care vrea să se căsătorească. Iată ce spune Biblia: „O femeie căsătorită este legată prin lege de soţul ei“. Ea va fi „liberă de legea lui“ numai dacă acesta moare sau comite imoralitate şi, ca urmare, are loc divorţul (Romani 7:2, 3). Dragostea la prima vedere e de ajuns pentru o idilă, dar nu poate fi baza unei căsnicii fericite. Iată de ce o femeie ar trebui să se întrebe: Vreau într-adevăr să fiu sub legea acestui om? La această întrebare trebuie să-şi răspundă înainte de căsătorie, nu după aceea!

6. Ce decizie pot lua majoritatea femeilor în prezent, şi de ce este important acest lucru?

⁶ În prezent, în multe locuri de pe pământ, o femeie poate fie să accepte, fie să refuze o cerere în căsătorie. Însă a lua decizia înţeleaptă poate fi cel mai greu lucru pe care trebuie să-l facă, deoarece probabil că îşi doreşte foarte mult să se bucure de iubirea şi de intimitatea care sunt posibile în căsnicie. Iată ce remarcă un scriitor: „Cu cât ne dorim mai mult să facem un anumit lucru — să ne căsătorim sau să urcăm un munte — cu atât mai mare este probabilitatea de a ne baza pe simple presupuneri şi de a asculta doar ce ne place“. O decizie nechibzuită luată de cineva care urcă un munte poate să-l coste viaţa. A-ţi alege un partener de căsătorie nepotrivit poate fi la fel de tragic.

7. Ce sfaturi înţelepte s-au dat cu privire la alegerea partenerului de viaţă?

⁷ O femeie trebuie să se gândească cu seriozitate ce va însemna să se afle sub legea bărbatului care o cere în căsătorie. Cu ani în urmă, o tânără din India a recunoscut cu modestie: „Fiind mai în vârstă, părinţii noştri sunt mai înţelepţi decât noi şi nu se lasă înşelaţi la fel de repede. . . . Eu aş putea foarte uşor să greşesc“. Da, ajutorul părinţilor şi al altora este important. Un sfătuitor înţelept i-a îndemnat adesea pe tineri să-i cunoască pe părinţii viitorului partener, precum şi să observe cum se poartă acesta cu părinţii lui şi cu ceilalţi membri ai familiei sale.

Cum a dovedit Isus supunere

8, 9. a) Cum a considerat Isus supunerea faţă de Dumnezeu? b) Ce foloase poate aduce supunerea?

⁸ Deşi poate că nu întotdeauna le este uşor să fie supuse, femeile pot considera supunerea o calitate care le onorează, aşa cum a considerat-o şi Isus. Deşi supunerea sa faţă de Dumnezeu a însemnat, printre altele, suferinţă şi chiar moarte pe un stâlp de tortură, Isus a găsit bucurie în a se supune lui Dumnezeu (Luca  22:41-44; Evrei 5:7, 8; 12:3). Femeile îl pot considera pe Isus exemplul lor, deoarece Biblia spune: „Capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu“ (1 Corinteni 11:3). Demn de remarcat este că femeile se află sub autoritatea bărbatului nu doar când se căsătoresc.

⁹ Biblia arată că femeile, căsătorite sau celibatare, trebuie să se supună autorităţii bărbaţilor calificaţi spiritualiceşte, supraveghetori în congregaţia creştină (1 Timotei 2:12, 13; Evrei 13:17). Când respectă această poruncă divină, femeile sunt un exemplu pentru îngerii din organizaţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:8-10). Biblia mai arată că, prin propriul exemplu şi prin sugestii utile, femeile mai în vârstă care sunt căsătorite le pot învăţa pe cele tinere să le fie „supuse soţilor lor“. — Tit 2:3-5.

10. Cum a dat Isus un exemplu de supunere?

¹⁰ Isus a înţeles importanţa supunerii. Odată, el i-a spus apostolului Petru să plătească pentru amândoi o taxă unor autorităţi omeneşti şi chiar l-a ajutat pe Petru să obţină banii necesari. Mai târziu, Petru a scris: „De dragul Domnului, supuneţi-vă oricărei creaţii omeneşti“ (1 Petru 2:13; Matei 17:24-27). Iată ce spune Biblia despre cea mai mare dovadă de supunere oferită de Isus: „S-a golit pe sine, a luat chip de sclav, ajungând la fel ca oamenii. Mai mult decât atât, când la înfăţişare s-a găsit ca om, s-a umilit şi a fost ascultător până la moarte“. — Filipeni 2:5-8.

11. De ce le-a îndemnat Petru pe soţii să fie supuse chiar dacă au soţi necredincioşi?

¹¹ Când i-a îndemnat pe creştini să se supună chiar şi autorităţilor aspre şi nedrepte din această lume, Petru a spus: „De fapt, la această cale aţi fost chemaţi, fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Petru 2:21). După ce a arătat cât de mult a suferit Isus şi cum a manifestat el supunere, Petru le-a îndemnat pe soţiile cu soţi necredincioşi: „Tot aşa, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, fiindcă vor fi martori ai purtării voastre caste, pline de un respect profund“. — 1 Petru 3:1, 2.

12. Ce foloase a adus supunerea manifestată de Isus?

¹² Unii ar putea considera că doar un om slab se supune când este batjocorit şi jignit. Dar Isus nu a privit lucrurile aşa. Iată ce a scris Petru despre Isus: „Când era insultat, nu răspundea cu insulte. Când suferea, nu ameninţa“ (1 Petru 2:23). Unii dintre cei care l-au văzut pe Isus suferind au crezut în el, cel puţin într-o anumită măsură. I-am putea menţiona aici pe unul dintre tâlharii care au fost pironiţi pe stâlp odată cu el şi pe centurionul care a fost de faţă la execuţie (Matei 27:38-44, 54; Marcu 15:39; Luca 23:39-43). În mod asemănător, Petru a arătat că unii soţi necredincioşi, chiar şi dintre cei ce se poartă urât cu soţiile lor, vor deveni creştini după ce vor observa supunerea lor. Şi de multe ori chiar aşa s-a întâmplat!

Cum pot soţiile să câştige favoare

13, 14. Cum se dovedeşte utilă supunerea faţă de soţii necredincioşi?

¹³ Unele soţii credincioase şi-au câştigat soţii prin comportarea lor asemănătoare celei a lui Cristos. La un recent congres de district al Martorilor lui Iehova, un soţ a spus despre soţia sa creştină: „M-am purtat îngrozitor cu ea. Însă ea mă respecta mult. Nu m-a înjosit niciodată. N-a încercat să-mi impună convingerile ei. Se îngrijea de mine cu iubire. Când era un congres, muncea din greu să facă mâncare şi să termine treburile gospodăreşti. Atitudinea ei mi-a stârnit interesul pentru Biblie. Şi iată-mă aici!“ Da, acest soţ a fost ‘câştigat fără cuvânt’, prin purtarea soţiei lui.

 ¹⁴ Aşa cum a subliniat Petru, de multe ori ceea ce dă rezultate este ce face soţia, nu ce spune. Să ne gândim de pildă la o soţie care a învăţat adevărurile biblice şi era hotărâtă să participe la întrunirile creştine. Odată, soţul ei a ţipat la ea: „Agnes, dacă ieşi pe uşa asta, să nu te mai întorci!“ Ea nu a ieşit pe uşa aceea, ci pe altă uşă. În următoarea seară când era întrunire, el a ameninţat-o: „Când o să te întorci, n-o să mă mai găseşti“. Şi într-adevăr, nu l-a găsit; a plecat trei zile. Când s-a întors, ea l-a întrebat pe un ton amabil: „Vrei să-ţi pun ceva de mâncare?“ Agnes nu a şovăit niciodată în devoţiunea ei faţă de Iehova. Până la urmă, soţul ei a acceptat să studieze Biblia, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu, iar mai târziu a slujit ca supraveghetor şi a avut multe responsabilităţi teocratice.

15. Ce „podoabă“ e bine să poarte soţiile creştine?

¹⁵ Apostolul Petru le-a recomandat soţiilor creştine să facă un lucru pe care soţiile amintite mai sus l-au făcut, şi anume ‘să se împodobească’. Cum anume? Acordând o atenţie exagerată ‘împletirii părului’ sau hainelor pe care le poartă? Nicidecum. Petru a spus: „[Podoaba voastră] să fie persoana ascunsă a inimii în veşmântul nepieritor al unui spirit blând şi liniştit, care este de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“. Acest spirit se manifestă printr-un ton al vocii plăcut şi printr-o atitudine care nu este nici pe departe critică sau negativă. Soţia creştină arată astfel că are un respect profund faţă de soţul ei. — 1 Petru 3:3, 4.

Exemple demne de urmat

16. În ce privinţe este Sara un bun exemplu pentru soţiile creştine?

¹⁶ Petru a scris: „Aşa se împodobeau odinioară şi femeile sfinte care sperau în Dumnezeu, fiindu-le supuse soţilor lor“ (1 Petru 3:5). Aceste femei au înţeles că îl puteau bucura pe Iehova urmându-i sfaturile şi că, în cele din urmă acest lucru, avea să le aducă fericire în familie şi răsplata vieţii veşnice. Petru o menţionează pe Sara, frumoasa soţie a lui Avraam. El spune că Sara „asculta de Avraam, numindu-l «domn»“. Sara l-a susţinut pe soţul ei temător de Dumnezeu, care a fost trimis de Dumnezeu să slujească într-o ţară îndepărtată. Ea a renunţat la un trai confortabil şi chiar şi-a pus viaţa în pericol (Geneza 12:1, 10-13). Petru a vorbit despre curajul Sarei şi a dat-o ca exemplu, spunând: „Voi aţi devenit fiicele ei dacă faceţi mereu binele şi nu vă temeţi de nimic ce ar putea provoca spaimă“. — 1 Petru 3:6.

17. De ce e posibil ca Petru să se fi gândit şi la Abigail ca la un exemplu pentru soţiile creştine?

 ¹⁷ O altă femeie temătoare de Dumnezeu a fost Abigail, şi probabil că Petru s-a gândit şi la ea când a rostit cuvintele de mai sus. Abigail avea „multă pricepere“, dar soţul ei, Nabal, „era aspru şi se purta rău“. Când Nabal a refuzat să-i ajute pe David şi pe oamenii săi, aceştia s-au pregătit să-l nimicească pe Nabal şi casa lui. Însă Abigail a trecut la acţiune ca să-şi salveze familia. Ea a luat mâncare, a pus-o pe măgari şi a ieşit înaintea lui David şi a oamenilor săi înarmaţi. Când l-a zărit pe David, s-a dat jos de pe măgar, s-a aruncat la picioarele lui şi l-a implorat să nu se pripească. David a fost profund impresionat. El a spus: „Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie chibzuinţa ta“. — 1 Samuel 25:2-33.

18. La ce exemplu poate medita o femeie căsătorită dacă un bărbat îi face avansuri, şi de ce?

¹⁸ Un alt exemplu excelent pentru soţii este tânăra Sulamita care i-a rămas loială logodnicului ei, un păstor umil. Iubirea i-a rămas la fel de puternică în pofida încercărilor unui rege bogat de a o cuceri. Exprimându-şi sentimentele faţă de tânărul păstor, ea a spus: „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău! Căci iubirea este tare ca moartea. . . . Apele cele multe nu pot stinge iubirea, nici chiar râurile n-o pot duce cu ele“ (Cântarea cântărilor 8:6, 7). Fie ca toate femeile care au spus „da“ când au fost cerute în căsătorie să rămână loiale soţului lor şi să-l respecte din toată inima.

Alte sfaturi de la Dumnezeu

19, 20. a) De ce trebuie soţiile să le fie supuse soţilor lor? b) Ce exemplu excelent au soţiile?

¹⁹ În final, să ne gândim la contextul versetului-cheie al acestui articol, „soţiile să le fie supuse soţilor lor“ (Efeseni 5:22). De ce este necesară supunerea? Versetul următor spune: „Pentru că soţul este capul soţiei, aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei“. Prin urmare, soţiile sunt îndemnate: „Aşa cum congregaţia îi este supusă lui Cristos, tot aşa şi soţiile să le fie supuse soţilor lor în toate“. — Efeseni 5:23, 24, 33.

²⁰ Pentru a respecta această poruncă, soţiile trebuie să studieze şi apoi să imite exemplul congregaţiei continuatorilor unşi ai lui Cristos. Vă invităm să citiţi 2 Corinteni 11:23-28 ca să aflaţi ce a îndurat un membru al congregaţiei, apostolul Pavel, pentru a-i rămâne loial Capului său, Isus Cristos. Asemenea lui Pavel, soţiile, precum şi ceilalţi membri ai congregaţiei, trebuie să i se supună cu loialitate lui Isus. O soţie demonstrează acest lucru prin supunerea faţă de soţul ei.

21. Ce anume le poate încuraja pe soţii să rămână supuse soţilor lor?

²¹ Deşi multor soţii de azi nu le place deloc ideea de a fi supuse, o femeie înţeleaptă se va gândi la avantajele supunerii. De pildă, dacă soţia se supune soţului ei necredincios în toate lucrurile, fără să încalce însă legile şi principiile divine, ea s-ar putea bucura de o minunată răsplată: ‘să-şi salveze soţul’ (1 Corinteni 7:13, 16). Mai mult decât atât, ea va fi fericită ştiind că Iehova Dumnezeu o aprobă şi că o va binecuvânta din plin pentru că l-a imitat pe Fiul său iubit.

Vă amintiţi?

• De ce poate fi o încercare pentru o soţie să-şi respecte soţul?

• De ce este foarte important să te gândeşti bine înainte de a spune „da“?

• În ce fel este Isus un exemplu pentru soţii, şi ce foloase poate aduce faptul de a-l imita?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

De ce este atât de important să te gândeşti bine înainte de a spune „da“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Ce pot învăţa soţiile de la unele personaje biblice, precum Abigail?