Salt la conţinut

Salt la cuprins

Are importanţă ce religie alegi?

Are importanţă ce religie alegi?

Are importanţă ce religie alegi?

CÂND facem cumpărături, celor mai mulţi dintre noi ne place să avem de unde alege. Când în piaţă se găsesc o varietate de legume şi fructe, putem să le alegem pe cele care ne plac cel mai mult şi care sunt bune pentru familia noastră. Dacă un magazin de îmbrăcăminte oferă o gamă largă de modele şi culori la un preţ convenabil, alegem ce ne vine cel mai bine. Unele alegeri din viaţă sunt simple chestiuni de gust. Altele însă ne afectează în mod direct bunăstarea, cum ar fi alegerea unei diete sănătoase sau a prietenilor. Ce putem spune însă despre alegerea religiei? Să fie oare aceasta o simplă chestiune de gust? Sau este o decizie care ne afectează în mod considerabil viaţa?

Trebuie să recunoaştem că există o mare varietate de religii. În prezent, multe ţări garantează libertatea religioasă, iar oamenii se simt din ce în ce mai liberi să renunţe la religia părinţilor lor. În urma unui sondaj efectuat în Statele Unite s-a constatat că 80% dintre americani „consideră că există mai multe religii care duc la salvare“. Potrivit aceluiaşi sondaj, „una din cinci persoane a declarat că, la vârsta adultă, şi-a schimbat religia“. Un studiu realizat în Brazilia a dezvăluit că aproape un sfert dintre brazilieni şi-au schimbat religia.

În trecut, oamenii purtau discuţii aprinse cu privire la doctrinele ce deosebeau o religie de alta. În prezent însă este larg răspândită concepţia că „nu contează ce religie alegi“. Dar aşa să fie oare? Are importanţă ce religie alegi?

Aşa cum un cumpărător înţelept pune întrebări despre provenienţa produselor oferite, ar fi înţelept să te întrebi: Cum au apărut toate aceste religii şi de ce? Biblia ne oferă răspunsul.

Cum au apărut religiile?

Cu aproximativ 1 000 de ani înainte de venirea lui Isus pe pământ, în Israelul antic a fost întemeiată o religie nouă. Iniţiatorul ei a fost Ieroboam, primul rege al regatului nordic independent al Israelului. El trebuia să convingă poporul să-i susţină cauza. „Regele a ţinut sfat şi a făcut doi viţei de aur, zicând poporului: «Este prea mult pentru voi să urcaţi la Ierusalim. Israel, iată Dumnezeul tău!»“ (1 Regi 12:28). Nu încape nicio îndoială că regele s-a folosit de religie cu intenţia de a face poporul să nu mai fie loial Ierusalimului, unde mergea să aducă închinare. Religia fondată de Ieroboam a durat câteva secole. Ea a distrus însă viaţa a milioane de oameni când Dumnezeu a adus în cele din urmă judecata asupra naţiunii apostate a Israelului. Da, religia fondată de Ieroboam a fost o stratagemă politică. Unele religii de stat care continuă să existe şi astăzi au avut un început similar, fiind un mijloc de consolidare a puterii politice.

Apostolul Pavel a dezvăluit un alt motiv pentru care se întemeiază noi religii: „Ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori, care nu vor trata turma cu tandreţe, şi că se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei“ (Faptele 20:29, 30). Multe mişcări religioase sunt iniţiate de persoane mândre, care doresc să atragă atenţia asupra lor. Biserici aşa-zis creştine s-au divizat în urma a numeroase schisme.

A cui aprobare caută religiile?

Unii înfiinţează religii noi pentru a răspunde cererii publicului. De exemplu, revista The Economist a publicat un articol despre aşa-numitele megabiserici din Statele Unite. Potrivit articolului, aceste biserici prosperă deoarece „se bazează pe acelaşi principiu ca toate afacerile de succes: «Clientul nostru, stăpânul nostru»“. Unele „îşi fac mai atrăgătoare serviciile prin filme, piese de teatru sau muzică modernă“. Unii predicatori pretind că îi învaţă pe membrii acestor biserici cum să fie „bogaţi, sănătoşi şi să ducă o viaţă fără griji“. Deşi megabisericile sunt criticate că desfăşoară activităţi ce ţin mai degrabă de industria divertismentului sau de „afacerile din domeniul dezvoltării personale“, aceeaşi revistă sublinia că „ele nu fac altceva decât să satisfacă cererea“. În finalul articolului se spunea: „Combinaţia afaceri-religie este extraordinar de profitabilă“.

Chiar dacă alte religii nu dau la fel de mult impresia de afacere, bisericile care „satisfac cererea“ ne duc cu gândul la avertismentul lui Pavel: „Va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, potrivit dorinţelor lor, îşi vor strânge învăţători care să le gâdile urechile şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr, îndreptându-se spre istorisiri neadevărate“. — 2 Timotei 4:3, 4.

Întrucât multe religii s-au născut din dorinţa de a obţine putere politică, prestigiu şi popularitate, nu din dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu, nu e deloc surprinzător că religia este implicată în nelegiuiri, precum abuzuri asupra copiilor, escrocherii, războaie sau terorism. De foarte multe ori religia s-a dovedit un lup în haine de oaie. Ce putem face ca să nu fim înşelaţi?

[Text generic pe pagina 4]

Multe religii s-au născut din dorinţa de a obţine putere politică, prestigiu şi popularitate, nu din dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu