Un eveniment spiritual unic!

Lansarea „Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi“ în limba română

LA CONGRESELE din vara anului trecut a avut loc un eveniment spiritual unic: lansarea Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi în limba română!

De acum, Traducerea lumii noi se numără printre celelalte versiuni ale Bibliei pe care oamenii temători de Dumnezeu din România le folosesc de mult timp. Dar de ce a fost nevoie de încă o traducere a Bibliei? De cine a fost realizată ea şi de ce putem fi siguri că Traducerea lumii noi este demnă de toată încrederea?

De ce există atât de multe traduceri ale Bibliei?

În ultimii ani s-au publicat foarte multe versiuni noi ale Bibliei. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu a fost tradus pentru prima oară în unele limbi. Dar apar traduceri noi ale Bibliei şi în limbi în care există deja unele versiuni. Care este motivul? În cartea So Many Versions? (Atât de multe versiuni?), de Sakae Kubo şi Walter Specht, se arată următoarele: „Niciodată nu se poate spune că o versiune încheie seria traducerilor Bibliei. Traducerile trebuie să ţină pasul cu progresul cercetărilor biblice şi cu evoluţia limbii“.

În ultimul timp s-au făcut progrese considerabile în înţelegerea limbilor ebraică, arameică şi greacă, limbi în care a fost scrisă Biblia. De asemenea, au fost descoperite manuscrise biblice mai vechi şi mai exacte decât cele folosite de generaţiile anterioare de traducători ai Bibliei. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi tradus astăzi cu mai multă exactitate ca oricând!

Făcând aluzie la activitatea editorială cu caracter comercial, The Atlantic Monthly spune: „Tipărirea Bibliei este o afacere profitabilă, surprinzător de profitabilă“. Uneori se pare că dorinţa de a scoate pe piaţă o carte de mare succes umbreşte preocuparea pentru exactitate. O traducere nouă a Bibliei chiar şi-a luat libertatea de a scoate anumite pasaje considerate prea „plictisitoare“. Într-o altă versiune a Bibliei au fost schimbate unele cuvinte sau expresii care l-ar putea jigni pe cititorul modern. De exemplu,  pentru ca ea să fie pe placul feminiştilor, Dumnezeu a fost numit „Tatăl-Mamă“.

Omiterea numelui divin

Cea mai îngrijorătoare tendinţă întâlnită în traducerile Bibliei vizează, după cât se pare, numele lui Dumnezeu, Iehova. (Unii erudiţi îl redau prin „Yahweh“.) În exemplarele vechi ale Bibliei, numele divin era redat prin patru consoane ebraice, transliterate sub forma YHWH sau JHVH. Numai în aşa-numitul „Vechi Testament“ acest nume unic apare de aproape 7 000 de ori (Exodul 3:15; Psalmul 83:18). Aşadar, intenţia Creatorului nostru este cât se poate de clară: El a vrut ca închinătorii lui să cunoască şi să folosească acest nume!

Totuşi, cu multe secole în urmă, din cauza unor temeri superstiţioase, evreii n-au mai pronunţat numele divin. Mai târziu, aceste idei superstiţioase au contaminat şi creştinătatea (compară cu Faptele 20:29, 30; 1 Timotei 4:1). Înlocuirea numelui divin cu titlul „Domnul“ a devenit o practică obişnuită în rândul traducătorilor Bibliei. Astăzi, numele lui Dumnezeu este scos complet din cele mai multe versiuni, iar unele Biblii moderne omit până şi cuvântul „nume“ din Ioan 17:6, unde Isus a spus: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor“. Noul Testament pe înţelesul tuturor, 1990, redă acest verset astfel: „Le-am spus acestor oameni tot ce ţine de tine“.

De ce există această ostilitate faţă de numele lui Dumnezeu? Să analizăm unele afirmaţii consemnate în periodicul Practical Papers for the Bible Translator (volumul 43, numărul 4, 1992). Acesta este publicat de Societăţile Biblice Unite (SBU), care coordonează cea mai mare parte a activităţii mondiale de traducere a Bibliei. Într-un articol se spunea: „Întrucât nu încape nicio îndoială că YHWH este nume propriu, transliterarea ar fi, în principiu, cea mai logică modalitate de redare“. Articolul conţinea însă şi un avertisment: „Totuşi, sunt unele realităţi care nu trebuie trecute cu vederea“.

Cât de întemeiate sunt aceste „realităţi“? Conform periodicului, unii erudiţi gândesc în felul următor: „Dacă le recomandăm [necreştinilor] un nume ca Yahweh, lucrul acesta ar putea avea repercusiuni nedorite . . ., sugerând că «Yahweh» este un Dumnezeu străin sau un Dumnezeu nou şi necunoscut, diferit de Dumnezeul pe care ei îl cunosc deja“. Spre deosebire de acest raţionament, Biblia arată foarte clar că Iehova Dumnezeu chiar este diferit de dumnezeii cărora li se închină necreştinii! — Isaia 43:10-12; 44:8, 9.

Unii erudiţi susţin că, înlocuind numele lui Dumnezeu cu titlul „DOMNUL“, nu fac decât să respecte tradiţia. Dar Isus a condamnat respectarea tradiţiilor care-l dezonorează pe Dumnezeu (Matei 15:6). De altfel, ideea înlocuirii unui nume cu un titlu nu are bază scripturală. Isus Cristos are multe titluri, cum ar fi „Cuvântul lui Dumnezeu“ şi „Regele regilor“ (Revelaţia 19:11-16). Ar trebui atunci ca numele Isus să fie înlocuit cu unul dintre aceste titluri?

Într-un alt articol din periodicul menţionat mai sus se spune: „Forma «Iehova» ar trebui, în mod normal, să fie evitată“. Care era motivul prezentat? „În general, erudiţii cred că forma «Yahweh» reflectă cel mai bine pronunţia originară.“ Cu toate acestea, şi alte nume biblice bine-cunoscute, cum ar fi Ieremia, Isaia şi Isus, sunt redate într-un mod care nu prea seamănă cu pronunţia ebraică originară (Yirmeyáh, Yeshayáhu şi Yehohshúa). Întrucât forma „Iehova“ este o modalitate legitimă de redare a numelui divin şi mulţi oameni sunt familiarizaţi cu ea, obiecţiile privitoare la folosirea ei sunt neîntemeiate. Într-adevăr, se pare că reţinerea de a folosi numele divin se bazează pe sentimente şi prejudecăţi, nu pe erudiţie.

Dar chestiunea controversată nu este numai de natură teoretică. De exemplu, un consultant SBU din India a scris despre consecinţele eliminării numelui divin din locurile în care apărea în ediţiile anterioare, afirmând: „Pe  hinduşi nu-i interesează titlul lui Dumnezeu. Ei vor să ştie numele lui Dumnezeu şi, dacă nu cunosc numele, nu se pot apropia de cel care îl poartă“. De fapt, aşa stau lucrurile cu toţi cei ce-l caută pe Dumnezeu. Cunoaşterea numelui lui Dumnezeu este esenţială în înţelegerea lui ca persoană, ca fiinţă pe care o putem cunoaşte, nu ca forţă impersonală (Exodul 34:6, 7). În acest sens, iată ce spune Biblia: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Romani 10:13). Cei care i se închină lui Dumnezeu au obligaţia de a-i folosi numele!

O traducere care îi aduce onoare lui Dumnezeu

În 1950 a avut loc un eveniment unic: atunci a fost publicată pentru prima dată versiunea în engleză a Scripturilor greceşti creştine — Traducerea lumii noi. Pe parcursul următorilor 10 ani au fost publicate în fascicule fragmente din Scripturile ebraice, cunoscute şi sub numele de „Vechiul Testament“. În 1961 a fost lansată într-un singur volum Biblia completă în limba engleză. O caracteristică remarcabilă a Traducerii lumii noi este faptul că redă numele lui Iehova în toate cele aproape 7 000 de ocurenţe din „Vechiul Testament“. Un aspect semnificativ este şi restabilirea numelui divin în „Noul Testament“, sau Scripturile greceşti creştine, unde apare de 237 de ori.

Restabilirea numelui divin nu numai că îi aduce onoare lui Dumnezeu, dar şi deschide noi perspective pentru înţelegerea Scripturilor. Pentru a exemplifica, să analizăm Matei 22:44. Unele traduceri redau versetul astfel: „Domnul a zis Domnului Meu“ (Noul Testament, Pascal) sau „Zis-a Domnul Domnului meu“ (Biblia, Galaction şi Radu; Sfânta Scriptură, 1874). Dar cine vorbeşte şi cui i se adresează? Iată cum redă Traducerea lumii noi acest verset: „Iehova i-a zis Domnului meu“, citând corect Psalmul 110:1. În felul acesta, cititorii pot sesiza deosebirea esenţială dintre Iehova Dumnezeu şi Fiul său.

De cine a fost realizată această traducere?

Traducerea lumii noi este publicată de Watch Tower Bible and Tract Society, entitatea juridică a Martorilor lui Iehova. De peste o sută de ani, Martorii lui Iehova tipăresc şi distribuie Biblii în toată lumea. Ei au putut beneficia de această versiune deosebită datorită unui grup de creştini care au alcătuit Comitetul de Traducere a Bibliei Lumii Noi. Membrii acestui comitet n-au căutat faimă, ci, dimpotrivă, şi-au exprimat dorinţa de a rămâne anonimi chiar şi după moarte. — Compară cu 1 Corinteni 10:31.

Dar de ce a fost numită această versiune Traducerea lumii noi? Denumirea reflectă convingerea fermă că omenirea se află „în pragul lumii noi“ promise în 2 Petru 3:13. După cum au scris chiar membrii comitetului, este important ca, în această „perioadă de trecere de la lumea veche“, traducerile Bibliei să lase să strălucească „adevărul pur din Cuvântul lui Dumnezeu“. — Vezi prefaţa de la ediţia din 1950.

O traducere exactă

Un mare accent s-a pus pe realizarea unei traduceri exacte. Traducătorii ediţiei engleze au tradus direct din limbile originale, adică din ebraică, din arameică şi din greacă, folosind cele mai bune texte disponibile. * De asemenea, s-a urmărit îndeaproape o redare literală a textului antic, fără a se ignora însă accesibilitatea. Limbajul folosit poate fi înţeles cu uşurinţă de cititorul zilelor noastre.

Nu este de mirare că unii erudiţi au lăudat Traducerea lumii noi pentru corectitudinea şi exactitatea ei. În 1989, profesorul Benjamin Kedar, un ebraist din Israel, a afirmat: „În cadrul cercetărilor mele lingvistice asupra Bibliei ebraice şi a traducerilor apelez deseori la ediţia  engleză a versiunii Traducerea lumii noi. Astfel, sunt tot mai convins că această lucrare reflectă strădaniile sincere de a înţelege cât mai bine textul“.

Sunt disponibile ediţii şi în alte limbi

Apoi, Martorii lui Iehova au difuzat Traducerea lumii noi şi dincolo de hotarele lumii anglofone. Astăzi ea este publicată, integral sau parţial, în 59 de limbi. Pentru a uşura sarcina traducătorilor, s-a pus la punct o metodă de traducere a Bibliei care îmbină studierea termenilor biblici cu munca pe calculator. Tot în acest scop a fost înfiinţat Departamentul de servicii pentru traducere, care îndrumă echipele de traducători. Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova supraveghează îndeaproape lucrarea de traducere a Bibliei prin intermediul Comitetului de Redactare. Dar cum decurge munca de traducere?

Mai întâi este alcătuită o echipă de traducere formată din creştini dedicaţi. Experienţa a arătat că, dacă lucrează în echipă, nu individual, traducătorii realizează o lucrare mai bună, mai echilibrată (compară cu Proverbele 11:14). De obicei, fiecare membru al echipei are deja experienţă în traducerea publicaţiilor Martorilor lui Iehova. Apoi, echipa este instruită temeinic cu privire la principiile de bază ale traducerii Bibliei şi la folosirea programelor de calculator special concepute.

Echipa de traducere primeşte îndrumări pentru a realiza o Biblie: 1) exactă, 2) consecventă, 3) literală, în limitele permise de limbă, şi totuşi 4) accesibilă tuturor oamenilor. Cum este posibil lucrul acesta? Să ne gândim la Biblia lansată de curând. Mai întâi, echipa de traducere a ales echivalenţii româneşti pentru toţi termenii biblici importanţi din ediţia engleză a Traducerii lumii noi. Un program special le-a dat posibilitatea traducătorilor să consulte termenii înrudiţi şi sinonimele. De asemenea, programul a indicat termenii greceşti şi ebraici din care provin cuvintele englezeşti, pentru ca traducătorul să poată analiza modul în care au fost traduşi termenii respectivi în alte ocurenţe. Toate acestea au fost de mare ajutor la selectarea echivalenţilor româneşti potriviţi. După ce au căzut de acord asupra acestor termeni, membrii echipei au început traducerea propriu-zisă, lucrând verset cu verset, cu ajutorul programului de pe calculator, care le arăta echivalenţii româneşti.

Totuşi, traducerea presupune mai mult decât redarea cuvintelor prin echivalenţii corespunzători. S-au depus eforturi susţinute pentru a se verifica dacă termenii româneşti selectaţi transmiteau corect ideea scripturală în fiecare context. De asemenea, s-a acordat atenţie regulilor gramaticale, îndeosebi sintaxei, pentru ca textul să fie redat într-un mod plăcut şi firesc. Într-adevăr, această lucrare a necesitat o muncă uriaşă. Ediţia în limba română a Traducerii lumii noi redă Cuvântul lui Dumnezeu într-un limbaj accesibil, clar şi inteligibil, rămânând totodată fidelă textului originar.

Vă îndemnăm să examinaţi personal Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi! O puteţi obţine de la editorii acestei reviste sau de la congregaţia Martorilor lui Iehova din localitatea dumneavoastră. O puteţi citi cu toată încrederea, deoarece redă cu fidelitate cuvintele lui Dumnezeu în limba dumneavoastră. Fără îndoială, veţi constata repede că recenta ei lansare a fost cu adevărat un eveniment spiritual unic!

[Notă de subsol]

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 11]

Caracteristici ale Traducerii lumii noi

Clară şi accesibilă

Versetele sunt grupate în paragrafe: Nu fiecare verset constituie un paragraf, ci mai multe versete sunt grupate formând un paragraf. Această structurare îl ajută pe cititor să urmărească ideea dezvoltată de scriitorii Bibliei.

Colontitlurile: Apar pe majoritatea paginilor, în partea de sus, şi permit localizarea rapidă a relatărilor biblice.

Referinţele marginale: Pe fiecare pagină apar referinţe care trimit la textele biblice asemănătoare.

Concordanţa: Spre sfârşitul cărţii apare o secţiune intitulată „Indexul cuvintelor biblice“. Aici se află o listă de cuvinte biblice, este menţionat locul unde se găsesc aceste cuvinte şi, de obicei, apare şi un scurt citat care arată contextul.

Apendicele: La sfârşit mai apar câteva articole scurte, care tratează unele doctrine biblice de bază şi idei care au legătură cu acestea.