Idei importante din cartea Ieremia
Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din cartea Ieremia
NENOROCIRILE anunţate de Ieremia trebuie să-i fi şocat pe cei din poporul său. Magnificul templu care de peste trei veacuri era centrul închinării curate avea să fie ars până în temelii. Ierusalimul şi ţara lui Iuda urmau să fie nimicite şi pustiite, iar locuitorii lor, luaţi prizonieri. Aceste mesaje de judecată şi altele asemănătoare sunt consemnate în cartea Ieremia, a doua ca mărime între cărţile Bibliei. Ea conţine şi relatări din cei 67 de ani în care Ieremia a slujit cu fidelitate ca profet. Evenimentele nu sunt prezentate în ordine cronologică, ci pe subiecte.
De ce ar trebui ne intereseze cartea biblică Ieremia? Profeţiile ei împlinite ne întăresc încrederea că Iehova este un Dumnezeu care îşi ţine promisiunile (Isaia 55:10, 11). În prezent are loc o lucrare asemănătoare cu cea făcută de profetul Ieremia, iar reacţia oamenilor la mesajul transmis se aseamănă cu reacţia contemporanilor lui Ieremia la mesajul anunţat de el (1 Corinteni 10:11). În plus, arătând cum şi-a tratat Dumnezeu poporul, cartea Ieremia scoate în evidenţă calităţile lui Iehova. Ea ar trebui să aibă un efect profund asupra noastră. — Evrei 4:12.
„POPORUL MEU A FĂCUT DOUĂ LUCRURI RELE“
Ieremia primeşte misiunea de profet în al 13-lea an al domniei lui Iosia, regele lui Iuda, cu 40 de ani înainte de distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n. (Ieremia 1:1, 2). Cea mai mare parte a mesajelor din aceste capitole au fost anunţate în ultimii 18 ani ai domniei lui Iosia. Este demascată răutatea lui Iuda şi este pronunţată sentinţa lui Iehova împotriva acestui regat. Iehova declară: „Voi face din Ierusalim nişte mormane de pietre, . . . iar din oraşele lui Iuda voi face o întindere pustie, fără locuitori“ (Ieremia 9:11). De ce? „Fiindcă poporul meu a făcut două lucruri rele.“ — Ieremia 2:13.
Este anunţată şi restabilirea unei rămăşiţe care manifestă căinţă (Ieremia 3:14–18; 12:14, 15; 16:14–21). Dar mesagerul nu este bine primit. ‘Administratorul principal al casei lui Iehova’ îl loveşte pe Ieremia şi îl ţine în butuci o noapte întreagă. — Ieremia 20:1–3.
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:11, 12 — Ce legătură există între faptul că Iehova ‘stă treaz cu privire la cuvântul său’ şi „un vlăstar de migdal“? Migdalul este „unul dintre primii pomi care înfloresc primăvara“ (versetul 11, nota de subsol). În sens figurat, Iehova ‘s-a sculat devreme în fiecare zi şi i-a trimis pe [profeţi]’ ca să-şi avertizeze poporul cu privire la sentinţele sale. El ‘a stat treaz’ până la executarea lor. — Ieremia 7:25.
2:10, 11 — De ce era cu totul neobişnuit ceea ce făceau israeliţii infideli? E posibil ca naţiunile păgâne din vest până la Chitim şi din est până la Chedar să se fi închinat nu numai la zeii lor, ci şi la zeii altor popoare. Dar nu puteau concepe să renunţe la zeii lor înlocuindu-i cu zei străini. Israeliţii însă l-au părăsit pe Iehova, dând gloria ce i se cuvenea Dumnezeului celui viu unor idoli fără viaţă.
3:11–22; 11:10–12, 17 — De ce s-a adresat Ieremia şi celor zece triburi ale regatului de nord, din moment ce Samaria căzuse deja în 740 î.e.n.? Deoarece distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n. a fost o expresie a judecăţii divine împotriva întregii naţiuni Israel, nu doar împotriva regatului lui Iuda (Ezechiel 9:9, 10). În plus, faptul că mesajele profeţilor lui Dumnezeu erau adresate şi israeliţilor din regatul de nord arată că, după căderea Samariei, interesele lor erau încă reprezentate la Ierusalim.
4:3, 4 — Cum trebuie înţeleasă această poruncă? Evreii infideli trebuiau să-şi pregătească, să-şi înmoaie şi să-şi cureţe solul inimii. Ei trebuiau să înlăture „prepuţul“ inimii lor, cu alte cuvinte să respingă gândurile, sentimentele şi motivaţiile necurate (Ieremia 9:25, 26; Faptele 7:51). Trebuiau deci să facă schimbări în viaţă: să înceteze cu ce era rău şi să acţioneze aşa încât să dobândească aprobarea divină.
4:10; 15:18 — Cum şi-a amăgit Iehova poporul care se răzvrătise? În zilele lui Ieremia existau profeţi care ‘profeţeau minciuni’ (Ieremia 5:31; 20:6; 23:16, 17, 25–28, 32). Iehova nu i-a împiedicat să anunţe mesaje înşelătoare.
16:16 — În ce sens ‘a trimis Iehova să fie chemaţi mulţi pescari şi mulţi vânători’? Versetul s-ar putea referi la forţele militare ale duşmanilor trimise să-i caute pe evreii infideli care aveau să fie pedepsiţi de Iehova. Însă, ţinând cont de ceea ce se spune în Ieremia 16:15, versetul s-ar putea referi şi la căutarea israeliţilor penitenţi.
20:7 — În ce sens ‘şi-a folosit Iehova puterea’ împotriva lui Ieremia şi l-a amăgit? Fiind întâmpinat cu indiferenţă, respins şi persecutat când a anunţat sentinţele lui Iehova, probabil că Ieremia s-a simţit la capătul puterilor şi a vrut să renunţe. Însă Iehova şi-a folosit puterea împotriva acestei tendinţe omeneşti, ajutându-l să persevereze. Astfel, Iehova l-a amăgit pe Ieremia în sensul că l-a folosit ca să realizeze ceva de care profetul nu se mai simţea în stare.
Învăţăminte pentru noi:
1:8. Uneori Iehova şi-ar putea scăpa slujitorii de persecuţie folosindu-se de judecători imparţiali, înlocuind funcţionari ostili cu alţii mai toleranţi sau dându-le slujitorilor săi puterea de a o suporta. — 1 Corinteni 10:13.
2:13, 18. Israeliţii infideli au făcut două lucruri rele. L-au părăsit pe Iehova, sursa lor sigură de ocrotire, sfaturi şi binecuvântări, şi, în sens simbolic, şi-au săpat alte rezervoare căutând să încheie alianţe militare cu Egiptul şi cu Asiria. În prezent, dacă îl părăsim pe Dumnezeul adevărat şi ne îndreptăm spre filozofii şi teorii omeneşti ori spre doctrine politice ar fi ca şi cum am înlocui „izvorul de apă vie“ cu „rezervoare crăpate“.
6:16. Iehova îşi îndeamnă poporul răzvrătit să se oprească, să se analizeze şi să se întoarcă pe „căile“ strămoşilor lor fideli. Nu ar trebui ca şi noi să ne analizăm din când în când ca să vedem dacă mergem într-adevăr pe calea pe care Iehova doreşte să mergem?
7:1–15. Chiar dacă îşi puneau încrederea în templu, o încredere de altfel superstiţioasă, evreii n-au fost salvaţi. Trebuie să umblăm prin credinţă, nu prin vedere. — 2 Corinteni 5:7.
15:16, 17. La fel ca Ieremia, putem lupta împotriva descurajării găsindu-ne plăcerea într-un studiu atent al Bibliei, înălţând numele lui Iehova în lucrarea de predicare şi de predare şi evitând tovărăşiile rele.
17:1, 2. Întrucât poporul lui Iuda păcătuia, jertfele lor nu-i plăceau lui Iehova. Iehova nu acceptă jertfele de laudă ale celor necuraţi din punct de vedere moral.
17:5–8. Oamenii şi instituţiile umane merită încrederea noastră numai în măsura în care acţionează în armonie cu voinţa lui Dumnezeu şi cu principiile sale. Însă, în ce priveşte salvarea şi adevărata pace şi securitate, e înţelept să ne punem încrederea doar în Iehova. — Psalmul 146:3.
20:8–11. Nu trebuie să permitem apatiei, opoziţiei sau persecuţiei să ne slăbească zelul pentru predicarea Regatului. — Iacov 5:10, 11.
„PLECAŢI-VĂ GÂTUL SUB JUGUL REGELUI BABILONULUI“
Ieremia pronunţă sentinţele divine împotriva ultimilor patru regi ai lui Iuda, precum şi împotriva profeţilor falşi, păstorilor iresponsabili şi preoţilor corupţi. Comparând rămăşiţa fidelă cu nişte smochine bune, Iehova spune: „Cu gând bun îmi voi îndrepta ochiul asupra lor“ (Ieremia 24:5, 6). În trei profeţii din capitolul 25 sunt rezumate sentinţele prezentate în detaliu în următoarele capitole.
Preoţii şi profeţii pun la cale uciderea lui Ieremia. El spune că vor trebui să se supună regelui Babilonului. Adresându-se regelui Zedechia, Ieremia spune: „Plecaţi-vă gâtul sub jugul regelui Babilonului“ (Ieremia 27:12). Cu toate acestea, „Cel ce l-a împrăştiat pe Israel îl va aduna“ (Ieremia 31:10). Recabiţilor li se face o promisiune, şi aceasta pe bună dreptate. Ieremia este „pus sub pază în Curtea Gărzii“ (Ieremia 37:21). Ierusalimul este distrus, şi majoritatea locuitorilor lui sunt luaţi prizonieri. Ieremia şi secretarul său, Baruc, sunt printre puţinii lăsaţi în ţară. Cei înspăimântaţi fug în Egipt, deşi Ieremia îi avertizează să nu facă aşa ceva. Capitolele de la 46 la 51 conţin mesajul lui Ieremia cu privire la naţiuni.
Răspunsuri la întrebări biblice:
22:30 — A anulat acest decret dreptul lui Isus Cristos de a urca pe tronul lui David (Matei 1:1, 11)? Nicidecum. Decretul i-a împiedicat pe descendenţii lui Ioiachin ‘să stea pe tronul lui David în Iuda’. Isus urma să domnească în cer, nu pe un tron din ţara lui Iuda.
23:33 — Ce este „povara lui Iehova“? Pe vremea lui Ieremia, mesajele importante despre distrugerea Ierusalimului transmise de profet erau o povară pentru conaţionalii săi. Oamenii nereceptivi erau o povară pentru Iehova, o povară pe care el avea s-o înlăture. În mod asemănător, mesajul biblic despre apropiata distrugere a creştinătăţii este o povară pentru ea, iar cei care nu-l iau în seamă sunt o povară pentru Dumnezeu.
31:33 — Când se poate spune că un om are legea lui Dumnezeu scrisă în inimă? Când iubeşte atât de mult legea lui Dumnezeu, încât îşi doreşte fierbinte să facă voinţa Sa.
32:10–15 — De ce au fost întocmite două acte pentru o tranzacţie? Actul lăsat deschis putea fi consultat. În caz de nevoie, actul sigilat putea dovedi validitatea celui deschis. Îndeplinind formalităţile legale corespunzătoare, chiar dacă a făcut o afacere cu cineva care-i era rudă şi colaborator în credinţă, Ieremia ne-a lăsat un exemplu demn de imitat.
33:23, 24 — Care sunt „cele două familii“ despre care se vorbeşte aici? Una este familia regală din linia regelui David, iar cealaltă, familia preoţească a descendenţilor lui Aaron. Odată cu distrugerea Ierusalimului şi a templului, se părea că Iehova respinsese aceste două familii, că nu urma să mai aibă un regat care să stăpânească peste pământ şi că închinarea adevărată nu avea să mai fie restabilită.
46:22 — De ce este asemănat glasul Egiptului cu cel al unui şarpe? Asemănarea ar putea indica fie o fugă ruşinoasă dinaintea duşmanului, fie faptul că vocea Egiptului s-a stins în urma unei catastrofe. Analogia arată şi că reprezentarea şarpelui sacru purtată pe cap de faraoni, care credeau că astfel erau ocrotiţi de zeiţa-cobră Uadjit, nu le-a fost de niciun folos.
Învăţăminte pentru noi:
21:8, 9; 38:19. Până-n ultima clipă, Iehova le-a dat o şansă locuitorilor Ierusalimului, care meritau să moară. Într-adevăr, „multe sunt îndurările lui“. — 2 Samuel 24:14; Psalmul 119:156.
31:34. Ce încurajator este să ştim că Iehova nu-şi aduce aminte de păcatele celor pe care-i iartă şi nu va lua măsuri împotriva lor!
38:7–13; 39:15–18. Iehova nu uită serviciul nostru fidel, nu uită că le-am ‘slujit sfinţilor’. — Evrei 6:10.
45:4, 5. Ca şi în ultimele zile ale regatului lui Iuda, în „zilele din urmă“ ale actualului sistem nu e momentul să căutăm „lucruri mari“, de pildă bogăţii, faimă sau siguranţă materială. — 2 Timotei 3:1; 1 Ioan 2:17.
IERUSALIMUL ESTE INCENDIAT
Suntem în 607 î.e.n. Este al 11-lea an al domniei lui Zedechia. Nebucadneţar, regele Babilonului, asediază de 18 luni Ierusalimul. În a şaptea zi a lunii a cincea din al nouăsprezecelea an de domnie al lui Nebucadneţar, ‘vine la’ Ierusalim Nebuzaradan, şeful gărzii personale a regelui (2 Regi 25:8). Probabil că din tabăra sa aflată în afara zidurilor Ierusalimului, Nebuzaradan merge în recunoaştere şi elaborează o strategie de luptă. Trei zile mai târziu, în a zecea zi a lunii, el ‘vine la’ Ierusalim, adică intră în oraş, şi-i dă foc. — Ieremia 52:12, 13.
Ieremia descrie în detaliu căderea Ierusalimului. Pe baza acestei descrieri sunt compuse apoi plângeri, sau cântece de jale, care sunt consemnate în cartea biblică, Plângerile.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]
Ieremia a anunţat printre altele sentinţele lui Iehova împotriva Ierusalimului
[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]
Cum ‘şi-a folosit Iehova puterea’ împotriva lui Ieremia?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
‘Ca pe smochinele acestea bune îi voi privi pe exilaţii lui Iuda’ — Ieremia 24:5