Să fim loiali lui Cristos şi sclavului său fidel

„Stăpânul lui . . . îl va numi peste toate bunurile sale.“ — MATEI 24:45-47.

1, 2. a) Potrivit Bibliei, cine este Conducătorul nostru? b) Ce dovadă avem că Cristos conduce congregaţia creştină?

„SĂ NU vă numiţi «conducători», pentru că unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul“ (Matei 23:10). Prin aceste cuvinte, Isus le-a arătat clar discipolilor săi că niciun om de pe pământ nu avea să le fie conducător. Singurul lor Conducător urma să fie în ceruri, Isus Cristos însuşi. Isus a fost numit de Dumnezeu în această poziţie. Iehova „l-a sculat din morţi şi . . . l-a făcut cap peste toate lucrurile, spre folosul congregaţiei, care este corpul său“. — Efeseni 1:20-23.

² Întrucât Cristos este „cap peste toate lucrurile“ din congregaţia creştină, el are autoritate asupra a tot ce se desfăşoară în congregaţie. Isus vede absolut tot ce se întâmplă aici. El observă cu atenţie starea spirituală a fiecărui grup de creştini, sau a fiecărei congregaţii. O dovadă elocventă în acest sens o găsim în revelaţia dată apostolului Ioan, la sfârşitul secolului I e.n. Când s-a adresat celor şapte congregaţii, Isus a menţionat de cinci ori că le cunoştea faptele, punctele forte şi punctele slabe. El le-a dat sfaturile şi încurajările necesare (Revelaţia 2:2, 9, 13, 19; 3:1, 8, 15). Avem toate motivele să credem că Cristos cunoştea la fel de bine şi starea spirituală a celorlalte congregaţii din Asia Mică, Palestina, Siria, Babilonia, Grecia, Italia şi din alte zone (Faptele 1:8). Dar cum stau lucrurile azi?

 Un sclav fidel

3. De ce este potrivită asemănarea dintre Cristos şi un cap şi dintre congregaţie şi un corp?

³ După învierea sa şi cu puţin înainte de înălţarea la cer, la Tatăl său, Isus le-a spus discipolilor: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ“. El le-a mai spus: „Iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului“ (Matei 28:18-20). El avea să fie în continuare cu ei şi avea să-i conducă în calitate de Cap. În scrisoarea către efeseni şi în cea către coloseni, apostolul Pavel a asemănat congregaţia creştină cu un „corp“, al cărui Cap este Cristos (Efeseni 1:22, 23; Coloseni 1:18). Într-o lucrare de referinţă se spune că această metaforă „arată nu numai că e vital ca membrele corpului să fie în unitate cu Capul, dar şi că voinţa Capului este îndeplinită de membre. Ele sunt instrumentele Sale“ (The Cambridge Bible for Schools and Colleges). Ce grup este instrumentul folosit de Cristos de la întronarea sa în 1914? — Daniel 7:13, 14.

4. Potrivit profeţiei lui Maleahi, ce au constatat Iehova şi Cristos Isus când au venit în inspecţie la templul spiritual?

⁴ Profeţia lui Maleahi a arătat că Iehova, „adevăratul Domn“, însoţit de „mesagerul legământului“, Fiul său recent întronat, Cristos Isus, aveau să vină să inspecteze şi să judece „templul“ Său, sau casa spirituală de închinare. Potrivit dovezilor, „timpul fixat“ pentru a începe ‘judecarea casei lui Dumnezeu’ a sosit în 1918 * (Maleahi 3:1; 1 Petru 4:17). Cei ce afirmau că-l reprezentau pe Dumnezeu şi închinarea adevărată pe pământ au fost cercetaţi cum se cuvine. Bisericile creştinătăţii, care de secole predau doctrine ce-l dezonorează pe Dumnezeu şi care se implicaseră din plin în masacrul din Primul Război Mondial, au fost respinse. O rămăşiţă fidelă de creştini unşi cu spirit a fost pusă la încercare, purificată ca prin foc şi aprobată, devenind în ochii lui Iehova ‘un popor care îi aduce o ofrandă în dreptate’. — Maleahi 3:3.

5. În armonie cu profeţia lui Isus despre „prezenţa“ sa, cine s-a dovedit a fi sclavul fidel?

⁵ În armonie cu profeţia lui Maleahi, în semnul complex dat de Isus discipolilor pentru a-i ajuta să recunoască perioada ‘prezenţei sale şi a încheierii acestui sistem’ era inclusă şi identificarea unui „sclav“ colectiv. Isus a spus: „Cine este sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale“ (Matei 24:3, 45-47). ‘La venirea’ sa în 1918 pentru a-l inspecta pe sclav, Cristos a găsit o rămăşiţă de discipoli fideli, unşi cu spirit, care din 1879 dădea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ prin această revistă şi prin alte publicaţii bazate pe Biblie. El i-a recunoscut ca instrument, sau sclav, colectiv, iar în 1919 le-a încredinţat sarcina de a administra toate bunurile lui de pe pământ.

Administrarea bunurilor de pe pământ ale lui Cristos

6, 7. a) Cum l-a mai numit Isus pe sclavul fidel? b) La ce se referă cuvântul ‘administrator’ folosit de Isus?

⁶ Cu numai câteva luni înainte de a rosti profeţia despre semnul prezenţei sale şi despre un sclav care avea să-l reprezinte pe pământ, Isus a vorbit despre acest sclav folosind un cuvânt care sublinia responsabilităţile lui. Isus a spus: „Cine este administratorul fidel, cel prevăzător, pe care stăpânul lui îl va numi peste toţi slujitorii săi ca să le dea mereu măsura de hrană la timpul potrivit? Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale“. — Luca 12:42, 44.

⁷ Aici sclavul este numit administrator, cuvânt tradus dintr-un termen grecesc care înseamnă  „administratorul unei case sau al unei averi“. Administratorul colectiv nu avea să fie pur şi simplu un grup de învăţaţi care explicau noţiuni biblice interesante. Pe lângă faptul că avea să dea hrană spirituală, consistentă, „la timpul potrivit“, „administratorul fidel“ urma să fie numit peste întregul grup de slujitori ai lui Cristos. De asemenea, el trebuia să apere toate interesele de pe pământ ale lui Cristos, să se ocupe de „toate bunurile sale“. Care erau acestea?

8, 9. Care sunt „bunurile“ pe care sclavul a fost numit să le administreze?

⁸ Una dintre responsabilităţile sclavului este să administreze clădirile folosite de continuatorii lui Cristos pentru a-şi desfăşura activităţile creştine, de pildă clădirile de la sediul mondial şi de la filialele Martorilor lui Iehova, precum şi locurile de întrunire, Sălile Regatului şi sălile de congrese, din toată lumea. Lucru şi mai important, sclavul supraveghează programele de studiere a Bibliei, ziditoare din punct de vedere spiritual, de la întrunirile săptămânale şi de la congresele ce se ţin periodic. La aceste întruniri sunt prezentate informaţii despre împlinirea profeţiilor Bibliei şi sunt date sfaturi oportune privind aplicarea principiilor biblice în viaţa de zi cu zi.

⁹ Administratorul are şi responsabilitatea de a supraveghea o lucrare extrem de importantă: predicarea ‘veştii bune despre regat’ şi facerea de „discipoli din oamenii tuturor naţiunilor“. Aceasta înseamnă a-i învăţa pe oameni să respecte tot ce a poruncit Cristos, Capul congregaţiei, pentru acest timp al sfârşitului (Matei 24:14; 28:19, 20; Revelaţia 12:17). În urma lucrării de predicare şi de predare s-a format „o mare mulţime“ de însoţitori loiali ai rămăşiţei unse. Aceste ‘comori preţioase ale tuturor naţiunilor’ se numără fără îndoială printre „bunurile“ de preţ ale lui Cristos care sunt în grija sclavului fidel. — Revelaţia 7:9; Hagai 2:7.

Reprezentantul sclavului: Corpul de Guvernare

10. Cine avea în secolul I responsabilitatea de a lua decizii în folosul congregaţiei creştine, şi ce foloase au tras creştinii?

¹⁰ Date fiind importantele sale responsabilităţi, este evident că sclavul fidel trebuia să ia multe decizii. În congregaţia creştină din secolul I, apostolii şi bătrânii de la Ierusalim au slujit ca reprezentanţi ai clasei sclavului, luând hotărâri în folosul întregii congregaţii creştine (Faptele 15:1, 2). Deciziile acestui corp de guvernare din secolul I au fost comunicate congregaţiilor prin scrisori şi prin reprezentanţi itineranţi. Primii creştini au primit cu bucurie îndrumările clare ale corpului de guvernare. Colaborând de bunăvoie cu acesta, ei  au promovat pacea şi unitatea. — Faptele 15:22-31; 16:4, 5; Filipeni 2:2.

11. Pe cine foloseşte Cristos în prezent pentru a-şi îndruma congregaţia, şi ce atitudine trebuie să avem faţă de acest grup de creştini unşi?

¹¹ Ca şi la începuturile creştinismului, azi un mic grup de supraveghetori unşi cu spirit alcătuiesc Corpul de Guvernare al continuatorilor lui Cristos de pe pământ. Cu „mâna dreaptă“, simbol al puterii sale în acţiune, Cristos, Capul congregaţiei, îi îndrumă pe aceşti bărbaţi fideli care supraveghează lucrarea Regatului (Revelaţia 1:16, 20). În relatarea sa autobiografică, Albert Schroeder, care a slujit mult timp ca membru al Corpului de Guvernare şi care şi-a încheiat recent cursa pământească, a scris: „Corpul de Guvernare ţine în fiecare miercuri o întrunire. Se începe cu o rugăciune în care se cere îndrumarea spiritului lui Iehova. Se fac eforturi reale pentru a rezolva orice problemă şi pentru a lua orice decizie în armonie cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu“. * Putem avea încredere în aceşti creştini unşi fideli. De fapt, mai ales cu privire la ei trebuie să urmăm îndemnul ferm al apostolului Pavel: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre“. — Evrei 13:17.

Să manifestăm faţă de sclavul fidel respectul cuvenit

12, 13. Ce motive biblice avem să manifestăm respect faţă de clasa sclavului?

¹² Unul dintre cele mai importante motive pentru a manifesta respect faţă de clasa sclavului este că astfel arătăm respect faţă de Stăpân, Isus Cristos. Pavel a scris despre cei unşi: „Cine a fost chemat când era om liber este un sclav al lui Cristos. Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ“ (1 Corinteni 7:22, 23; Efeseni 6:6). Prin urmare, când ne supunem cu loialitate îndrumării sclavului fidel şi Corpului de Guvernare al acestuia, noi ne supunem lui Cristos, Stăpânul acestui sclav. Manifestând respectul cuvenit faţă de instrumentul folosit de Cristos ca să administreze bunurile sale de pe pământ, noi ‘recunoaştem deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl’. — Filipeni 2:11.

¹³ Mai există un motiv biblic pentru a respecta sclavul fidel. Despre creştinii unşi de pe pământ se spune, în sens figurativ, că sunt un „templu“ în care Iehova locuieşte „prin spirit“. Astfel, ei sunt ‘sfinţi’ (1 Corinteni 3:16, 17; Efeseni 2:19-22). Isus i-a încredinţat bunurile sale de pe pământ acestui grup descris ca un templu sfânt, ceea ce înseamnă că anumite drepturi şi responsabilităţi din congregaţia creştină îi revin în exclusivitate acestei clase a sclavului. Iată de ce toţi membrii congregaţiei consideră că este o datorie sacră să respecte şi să susţină îndrumările ce vin de la sclavul fidel şi de la Corpul său de Guvernare. Da, pentru „alte oi“ este o onoare să ajute clasa sclavului să apere interesele Stăpânului. — Ioan 10:16.

Să-i sprijinim cu loialitate pe cei unşi

14. Potrivit profeţiei lui Isaia, în ce sens merg alte oi în urma clasei sclavului uns şi slujesc ca ‘lucrători neplătiţi’?

¹⁴ Isaia a profeţit că alte oi se vor supune cu umilinţă membrilor unşi ai Israelului spiritual: „Iată ce a zis Iehova: «Lucrătorii neplătiţi ai Egiptului, negustorii Etiopiei şi sabeenii, bărbaţi înalţi, vor veni la tine şi vor fi ai tăi. Vor merge în urma ta, vor veni legaţi cu obezi şi se vor pleca înaintea ta. Ţi se vor ruga, spunând: „Dumnezeu este cu tine şi nu este altul. Nu există alt Dumnezeu“»“ (Isaia 45:14). În sens simbolic, alte oi de azi merg în urma clasei sclavului uns şi a Corpului de Guvernare, urmând îndrumarea lor. Ca ‘lucrători neplătiţi’, alte oi îşi folosesc de bunăvoie forţa  fizică şi resursele pentru a sprijini lucrarea mondială de predicare încredinţată de Cristos continuatorilor săi unşi de pe pământ. — Faptele 1:8; Revelaţia 12:17.

15. Cum s-a prezis în Isaia 61:5, 6 relaţia dintre alte oi şi Israelul spiritual?

¹⁵ Membrii clasei alte oi sunt fericiţi şi recunoscători că-i slujesc lui Iehova sub supravegherea clasei sclavului şi a Corpului de Guvernare. Ei recunosc că cei unşi sunt membri ai ‘Israelului lui Dumnezeu’ (Galateni 6:16). Ca „străini“ care s-au alăturat Israelului spiritual, ei slujesc cu bucurie ca ‘agricultori’ şi ‘viticultori’ sub îndrumarea celor unşi, ‘preoţii lui Iehova’ şi ‘slujitorii lui Dumnezeu’ (Isaia 61:5, 6). Ei participă cu zel la lucrarea de predicare a veştii bune despre Regat şi de facere de discipoli din oamenii tuturor naţiunilor. Ei îi ajută din toată inima pe membrii clasei sclavului să păstorească şi să se îngrijească de persoanele asemănătoare oilor care acceptă adevărul.

16. Ce îi îndeamnă pe membrii clasei alte oi să sprijine cu loialitate sclavul fidel şi prevăzător?

¹⁶ Membrii clasei alte oi îşi dau seama că au avut mult de câştigat datorită eforturilor sârguincioase ale sclavului fidel de a da hrană spirituală la timpul potrivit. Ei recunosc cu umilinţă că, fără ajutorul sclavului fidel, nu ar fi ştiut mai nimic despre adevăruri biblice preţioase precum cele despre suveranitatea lui Iehova, sfinţirea numelui său, Regat, ceruri noi şi un pământ nou, suflet şi starea morţilor. N-ar fi ştiut cine este cu adevărat Iehova, Fiul său şi spiritul sfânt. Animaţi de un profund sentiment de recunoştinţă şi de loialitate, alte oi îi susţin cu iubire pe ‘fraţii’ unşi ai lui Cristos care sunt pe pământ în acest timp al sfârşitului. — Matei 25:40.

17. Ce a considerat necesar Corpul de Guvernare, şi ce se va analiza în articolul următor?

¹⁷ Ţinând cont că numărul lor este în continuă scădere, cei unşi nu pot fi prezenţi în toate congregaţiile pentru a administra bunurile lui Cristos. În consecinţă, Corpul de Guvernare numeşte bărbaţi dintre alte oi să supravegheze filiale, districte, circumscripţii şi congregaţii ale Martorilor lui Iehova. Există vreo legătură între atitudinea noastră faţă de aceşti subpăstori şi loialitatea faţă de Cristos şi faţă de sclavul fidel? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

Recapitulare

• Cine este Conducătorul nostru, şi ce anume arată că el cunoaşte starea congregaţiilor?

• Cine a fost găsit acţionând ca sclav fidel când a avut loc inspecţia la „templu“, şi ce bunuri i s-au încredinţat?

• Ce motive biblice avem să susţinem cu loialitate sclavul fidel?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Printre „bunurile“ de care se ocupă „administratorul“ se numără valori materiale, programe spirituale şi lucrarea de predicare

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Membrii clasei alte oi sprijină clasa sclavului fidel predicând cu zel