Congregaţia să-l laude pe Iehova!

„Voi proclama numele tău fraţilor mei, te voi lăuda în mijlocul congregaţiei.“ — EVREI 2:12.

1, 2. Cum ne ajută congregaţia, şi care este principalul ei rol?

DIN cele mai vechi timpuri, oamenii s-au bucurat de companie şi siguranţă în sânul familiei. Dar Biblia vorbeşte şi despre o altă familie în care foarte mulţi oameni de pe tot globul se bucură azi de o companie sănătoasă şi de un profund sentiment de siguranţă: congregaţia creştină. Fie că ai o familie unită şi fericită, fie că nu, poţi şi trebuie să fii recunoscător pentru ce a oferit Dumnezeu prin intermediul congregaţiei. Desigur, dacă deja faci parte dintr-o congregaţie a Martorilor lui Iehova, ştii că aici există o atmosferă călduroasă şi te simţi în siguranţă.

² Congregaţia nu este pur şi simplu un grup social. Ea nu este nici o asociaţie, nici un club ce reuneşte oameni care provin din acelaşi mediu sau care au preocupări asemănătoare, de pildă un anumit sport sau hobby. Congregaţia este un grup organizat în primul rând pentru a-i aduce laude lui Iehova Dumnezeu. Şi, după cum arată cartea Psalmii, acest lucru nu este nou. În Psalmul 35:18 se spune: „Te voi preamări în adunarea cea mare, te voi lăuda în mijlocul unui popor numeros“. Iar în Psalmul 107:31, 32 citim: „Mulţumiri să-i fie aduse lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare şi pentru lucrările sale minunate faţă de fiii oamenilor! Să fie înălţat în adunarea poporului“.

3. Potrivit cuvintelor apostolului Pavel, ce rol are congregaţia?

³ Apostolul creştin Pavel a subliniat un alt rol important al congregaţiei vorbind despre „casa lui Dumnezeu, care este congregaţia Dumnezeului celui viu, stâlp şi sprijin al adevărului“ (1 Timotei 3:15). La ce congregaţie se referea Pavel? Cu ce sensuri este folosit în Biblie termenul „congregaţie“? Şi cum ar trebui congregaţia să ne influenţeze viaţa în prezent şi în viitor? Dar să vedem mai întâi cum este folosit în Cuvântul lui Dumnezeu termenul „congregaţie“.

4. Cum este folosit de obicei în Scripturile ebraice termenul „congregaţie“ sau „adunare“?

⁴ Cuvântul ebraic tradus adesea „congregaţie“ sau „adunare“ provine dintr-o rădăcină care înseamnă „a convoca“ sau „a strânge“ (Deuteronomul 4:10; 9:10). Psalmistul a folosit acest cuvânt cu privire la îngerii din cer, dar şi cu privire la un grup de oameni răi (Psalmii 26:5; 89:5-7). Însă de cele mai multe ori Scripturile ebraice folosesc acest termen cu referire la israeliţi. Dumnezeu a spus că va face din Iacob „o adunare de popoare“, şi s-a ţinut de cuvânt (Geneza 28:3; 35:11; 48:4). Israeliţii au fost chemaţi, sau aleşi, să fie „congregaţia lui Iehova“, „congregaţia adevăratului Dumnezeu“. — Numerele 20:4; Neemia 13:1; Iosua 8:35; 1 Samuel 17:47; Mica 2:5.

5. Ce cuvânt grecesc este tradus de obicei „congregaţie“, şi cu ce sens este folosit el?

⁵ Corespondentul grecesc este ekklesía, format din două cuvinte care înseamnă „afară“ şi „a chema“. Termenul poate fi aplicat unui grup care nu are caracter religios, cum a fost „adunarea“ pe care Dimitrie a ridicat-o împotriva lui Pavel în Efes (Faptele 19:32, 39, 41). În Biblie însă termenul este folosit de obicei cu referire la congregaţia creştină. Unele traduceri  îl redau prin „biserică“, dar, aşa cum precizează un dicţionar biblic, „nicăieri în Noul Testament acest cuvânt nu se referă la clădirea propriu-zisă în care se adunau creştinii să se închine“ (The Imperial Bible-Dictionary). Demn de remarcat este însă că, în Scripturile greceşti creştine, cuvântul „congregaţie“ are cel puţin patru sensuri.

Congregaţia unsă a lui Dumnezeu

6. Ce au făcut atât David, cât şi Isus în congregaţie?

⁶ Apostolul Pavel a arătat că textul din Psalmul 22:22, scris de David, se referea la Isus: „«Voi proclama numele tău fraţilor mei, te voi lăuda în mijlocul congregaţiei prin cântări». De aceea, [Isus] a trebuit să devină asemenea «fraţilor» săi în toate privinţele, ca să poată fi un mare preot îndurător şi fidel în lucrurile privitoare la Dumnezeu“ (Evrei 2:12, 17). David îl lăudase pe Dumnezeu în mijlocul congregaţiei Israelului antic (Psalmul 40:9). Dar la ce s-a referit Pavel când a afirmat că Isus l-a lăudat pe Dumnezeu „în mijlocul congregaţiei“? Despre ce congregaţie vorbea el?

7. Care este principalul sens al cuvântului „congregaţie“ în Scripturile greceşti creştine?

⁷ Cuvintele din Evrei 2:12, 17 sunt sugestive. Ele îl prezintă pe Cristos drept membru al congregaţiei în mijlocul căreia a proclamat numele lui Dumnezeu fraţilor săi. Cine erau fraţii săi? Cei ce făceau parte din „sămânţa lui Avraam“, fraţii unşi cu spirit ai lui Cristos, „părtaşi la chemarea cerească“ (Evrei 2:16—3:1; Matei 25:40). Da, cuvântul „congregaţie“ este folosit în Scripturile greceşti creştine în principal cu referire la grupul de continuatori unşi cu spirit ai lui Cristos. Aceşti creştini unşi, în număr de 144 000, alcătuiesc „congregaţia întâilor născuţi care au fost înscrişi în ceruri“. — Evrei 12:23.

8. Cum a prezis Isus formarea congregaţiei creştine?

⁸ Isus a lăsat să se înţeleagă că această „congregaţie“ creştină urma să se formeze. Cu aproximativ un an înainte de a muri, el i-a spus unui apostol: „Tu eşti Petru şi pe această stâncă îmi voi zidi congregaţia, iar porţile Hadesului n-o vor birui“ (Matei 16:18). Şi Petru, şi Pavel au înţeles corect că Isus era stânca prezisă. Petru a scris că cei care sunt zidiţi ca „pietre vii“ pentru a fi o casă spirituală zidită pe stâncă, adică pe Cristos, erau ‘un popor [ales ca] proprietate specială, ca să anunţe pretutindeni virtuţile’ Celui care i-a chemat. — 1 Petru 2:4-9; Psalmul 118:22; Isaia 8:14; 1 Corinteni 10:1-4.

9. Când a luat fiinţă congregaţia lui Dumnezeu?

⁹ Când a luat fiinţă congregaţia creştină, acest „popor [ales ca] proprietate specială“? La Penticosta din 33 e.n., când Dumnezeu a revărsat spirit sfânt asupra discipolilor adunaţi la Ierusalim. În aceeaşi zi, puţin mai târziu, Petru a ţinut o cuvântare impresionantă în faţa unui grup de evrei şi prozeliţi. Când a evocat moartea lui Isus, mulţi s-au simţit străpunşi în inimă. S-au căit şi s-au botezat. Relatarea biblică arată că 3 000 de oameni au devenit în acea zi membri ai noii congregaţii a lui Dumnezeu (Faptele 2:1-4, 14, 37-47). Congregaţia a continuat să crească deoarece tot mai mulţi evrei şi prozeliţi recunoşteau că Israelul carnal nu mai era congregaţia lui Dumnezeu. Adevărata congregaţie a lui Dumnezeu era acum o  naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“, alcătuită din creştinii unşi. — Galateni 6:16; Faptele 20:28.

10. Ce legătură există între Isus şi congregaţia lui Dumnezeu?

¹⁰ De multe ori termenul biblic „congregaţie“ nu îl include pe Isus, ca în expresia „despre Cristos şi congregaţie“. Isus este Capul acestei congregaţii a creştinilor unşi cu spirit. Pavel a scris că Dumnezeu „l-a făcut [pe Isus] cap peste toate lucrurile, spre folosul congregaţiei, care este corpul său“ (Efeseni 1:22, 23; 5:23, 32; Coloseni 1:18, 24). Azi mai există pe pământ o mică rămăşiţă a membrilor unşi ai acestei congregaţii. Dar putem fi siguri că Isus Cristos, în calitate de Cap al lor, îi iubeşte pe aceşti creştini. Sentimentele sale pentru ei sunt exprimate în Efeseni 5:25: „Cristos a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea“. El îi iubeşte deoarece aceştia îi oferă întotdeauna lui Dumnezeu „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc public numele său“, aşa cum a făcut şi Isus când a fost pe pământ. — Evrei 13:15.

Alte sensuri ale cuvântului „congregaţie“

11. Care este al doilea sens al cuvântului „congregaţie“ în Scripturile greceşti creştine?

¹¹ Uneori, Biblia foloseşte termenul „congregaţie“ în sens restrâns, sau specializat. În acest caz, termenul nu se referă la întregul grup de 144 000 de creştini unşi care formează „congregaţia lui Dumnezeu“. Iată, de pildă, ce a scris Pavel unui grup de creştini: „Feriţi-vă să deveniţi motive de poticnire pentru iudei, ca şi pentru greci şi pentru congregaţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:32). Evident, dacă un creştin din Corintul antic făcea ceva necuvenit, unii s-ar fi putut poticni. Dar s-ar fi poticnit oare absolut toţi grecii, iudeii sau creştinii unşi de atunci şi până azi? Bineînţeles că nu. Se pare deci că în acest verset expresia „congregaţia lui Dumnezeu“ se referă la creştinii care trăiesc la un moment dat. Astfel, cineva ar putea spune că Dumnezeu îndrumă, susţine sau binecuvântează congregaţia, referindu-se la toţi creştinii care trăiesc la un moment dat, indiferent unde se află ei. Sau am putea spune că în congregaţia lui Dumnezeu de azi domneşte pacea şi fericirea, gândindu-ne de fapt la familia creştină mondială.

12. Care este al treilea sens al cuvântului „congregaţie“ în Biblie?

¹² Biblia foloseşte cuvântul „congregaţie“ şi cu un al treilea sens: toţi creştinii dintr-o anumită zonă. De exemplu, în Faptele 9:31 citim: „Congregaţia din toată Iudeea, Galileea şi Samaria s-a bucurat de o perioadă de pace“. În acea regiune, destul de mare, nu exista un singur grup de creştini. Prin urmare, toţi creştinii din Iudeea, din Galileea şi din Samaria au fost numiţi în acest caz „congregaţia“. Ţinând cont de numărul celor care s-au botezat la Penticosta din 33 e.n. şi la scurt timp după aceea, probabil că în zona Ierusalimului se întruneau cu regularitate mai multe grupuri de creştini (Faptele 2:41, 46, 47; 4:4; 6:1, 7). Irod Agripa I a domnit în Iudeea până la moartea sa, în 44 e.n., iar din 1 Tesaloniceni 2:14 reiese clar că până în 50 e.n. în Iudeea au fost mai multe congregaţii. Astfel, când citim că Irod ‘le-a făcut rău unora din congregaţie’, înţelegem că este vorba probabil despre membrii mai multor grupuri sau congregaţii de creştini care se întruneau în Ierusalim. — Faptele 12:1.

13. Menţionaţi al patrulea sens cu care este frecvent folosit în Biblie termenul „congregaţie“.

¹³ Al patrulea sens al cuvântului „congregaţie“ este şi mai restrâns, dar frecvent în Scripturi: creştinii care alcătuiesc o congregaţie dintr-un anumit loc, de pildă o congregaţie care se întrunea într-o casă. Pavel a vorbit despre „congregaţiile din Galatia“. Fără îndoială, în această întinsă provincie romană nu exista doar o congregaţie. Pavel a folosit  de două ori pluralul „congregaţiile“ din Galatia, incluzându-le aici pe cele din Antiohia, Derbe, Listra şi Iconium. În aceste congregaţii locale au fost numiţi bătrâni, sau supraveghetori, care întruneau cerinţele biblice (1 Corinteni 16:1; Galateni 1:2; Faptele 14:19-23). Potrivit Scripturilor, toate acestea erau „congregaţiile lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 11:16; 2 Tesaloniceni 1:4.

14. La ce concluzie putem ajunge analizând modul în care este folosit cuvântul „congregaţie“ în câteva texte?

¹⁴ În unele cazuri, grupurile care ţineau întrunirile creştine erau mici şi încăpeau într-o casă. Totuşi unele dintre aceste grupuri au fost numite „congregaţii“. Citim în Biblie despre congregaţia din casa lui Aquila şi a Priscăi, despre cea din casa Nimfei sau din casa lui Filimon (Romani 16:3-5; Coloseni 4:15; Filimon 2). Acest lucru ar trebui să încurajeze congregaţiile relativ mici de azi care poate că se întrunesc cu regularitate într-o casă particulară. Iehova recunoaşte aceste congregaţii mici, aşa cum le-a recunoscut şi pe cele din secolul I, şi le binecuvântează prin spiritul său.

Congregaţiile îl laudă pe Iehova

15. Cum a acţionat spiritul sfânt asupra unor membri ai congregaţiei creştine din secolul I?

¹⁵ După cum s-a menţionat, Isus l-a lăudat pe Dumnezeu în mijlocul congregaţiei împlinind astfel cuvintele profetice din Psalmul 22:22 (Evrei 2:12). Discipolii săi fideli trebuiau să facă la fel. În secolul I, când creştinii adevăraţi au fost unşi cu spirit sfânt devenind fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Cristos, spiritul a început să acţioneze asupra unora dintre ei într-un mod aparte. Ei au primit darurile miraculoase ale spiritului. De pildă, spiritul le-a dat unora capacitatea de a rosti cuvinte pline de înţelepciune sau de cunoştinţă, puterea de a vindeca sau de a profeţi sau chiar capacitatea de a vorbi în limbi pe care nu le învăţaseră. — 1 Corinteni 12:4-11.

16. Menţionaţi un motiv pentru care creştinii din secolul I au primit darurile miraculoase ale spiritului.

¹⁶ Referitor la vorbirea în limbi, Pavel a spus: „Voi cânta laude prin darul spiritului, dar voi cânta laude şi cu mintea“ (1 Corinteni 14:15). El şi-a dat seama cât de important era ca şi alţii să înţeleagă cuvintele sale şi astfel să  fie instruiţi. Obiectivul lui era să-l laude pe Iehova în congregaţie. El i-a îndemnat pe cei care aveau darurile spiritului: „Căutaţi să le aveţi din belşug pentru zidirea congregaţiei“, a congregaţiei unde ei foloseau darul primit (1 Corinteni 14:4, 5, 12, 23). Este evident că Pavel era sincer interesat de bunăstarea congregaţiilor locale, ştiind că, în fiecare dintre ele, creştinii îi puteau aduce laude lui Dumnezeu.

17. Ce convingere putem avea cu privire la fiecare congregaţie de azi?

¹⁷ Iehova continuă să folosească şi să susţină congregaţia. El binecuvântează grupul de creştini unşi care există azi pe pământ. O dovadă în acest sens este hrana spirituală îmbelşugată de care se bucură poporul lui Dumnezeu (Luca 12:42). El binecuvântează familia mondială de fraţi, dar şi congregaţiile locale, unde îl lăudăm pe Creator prin faptele noastre şi prin răspunsuri ziditoare din punct de vedere spiritual. Aici suntem instruiţi ca să-l putem lăuda pe Dumnezeu şi cu alte ocazii, când nu suntem alături de membrii congregaţiei noastre.

18, 19. Ce doresc creştinii sinceri din orice congregaţie?

¹⁸ Să ne amintim că apostolul Pavel le-a spus membrilor congregaţiei din Filipi, Macedonia: „Iată pentru ce continui să mă rog: [ca] să fiţi plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda lui Dumnezeu“. Asta însemna şi să le vorbească altora, celor din afara congregaţiei, despre credinţa lor în Isus şi despre minunata lor speranţă (Filipeni 1:9-11; 3:8-11). Astfel, Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Prin [Isus] să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc public numele său“. — Evrei 13:15.

¹⁹ Vă face plăcere să-l lăudaţi pe Dumnezeu „în mijlocul congregaţiei“, precum şi înaintea celor care încă nu îl cunosc şi nu-i aduc laude, aşa cum a făcut Isus (Evrei 2:12; Romani 15:9-11)? Răspunsul depinde, într-o anumită măsură, de modul în care privim rolul congregaţiei noastre în scopul lui Dumnezeu. În articolul următor se va arăta cum conduce şi cum foloseşte Iehova congregaţia şi ce rol ar trebui să aibă ea în viaţa noastră.

Vă amintiţi?

• Cum a venit în existenţă „congregaţia lui Dumnezeu“ alcătuită din creştini unşi?

• Care sunt alte trei sensuri ale termenului biblic „congregaţie“?

• Ce au dorit să facă David, Isus şi creştinii din secolul I în congregaţie, şi cum ar trebui să ne influenţeze acest lucru?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Ce congregaţie a întemeiat Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Grupurile de creştini care se întruneau erau considerate „congregaţiile lui Dumnezeu“

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Asemenea acestor creştini din Benin, îl putem lăuda pe Iehova printre mulţimile adunate