Un ogor ‘alb pentru seceriş’

În extremitatea nordică a Americii de Sud se află peninsula Guajira. Mai exact, în nordul Columbiei şi la nord-vest de Venezuela. Căldura şi seceta sunt stăpâne în acest semideşert în care temperatura urcă până la 43°C. În pofida climei uscate, oamenii de aici sunt harnici şi au recolte frumoase. Briza oceanică şi alizeele din nord-est fac viaţa mai uşoară, permiţându-le vizitatorilor să se bucure de peisaje încântătoare, îndeosebi de plaje superbe.

BINE aţi venit pe meleagurile indienilor wayuu! Există aproximativ 305 000 de indieni wayuu, dintre care 135 000 trăiesc în Columbia. Acest trib locuia aici cu mult înainte de sosirea colonizatorilor spanioli.

Populaţia wayuu îşi câştigă existenţa în principal din creşterea animalelor şi cultivarea pământului. Pescuitul şi comerţul cu ţările învecinate sunt alte surse de venit. Femeile fac ţesături viu colorate, foarte apreciate de turişti.

Indienii wayuu sunt cunoscuţi pentru sinceritatea şi ospitalitatea lor. Cu toate acestea, şi ei trăiesc ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Sărăcia este una dintre marile lor probleme, care atrage după ea alte necazuri, cum ar fi analfabetismul, malnutriţia la copii, asistenţa medicală precară şi chiar delincvenţa.

De-a lungul anilor, bisericile creştinătăţii au trimis misionari în zona locuită de populaţia wayuu. Drept urmare, majoritatea şcolilor pedagogice şi a şcolilor cu internat sunt patronate de biserică. Mulţi wayuu au acceptat aşa-numitele obiceiuri creştine, cum ar fi închinarea la imagini şi botezul nou-născuţilor, dar nu au renunţat la credinţele şi ritualurile tradiţionale bazate pe mit şi superstiţie.

În general, indienii wayuu se tem de Dumnezeu şi acceptă cu plăcere adevărurile biblice predate de Martorii lui Iehova. La începutul anilor 1980, în Guajira existau numai şapte Martori wayuu, dintre care trei locuiau în capitală, Ríohacha. În afară de Martorii indigeni, mai erau 20 de vestitori care predicau vestea bună despre Regat în limba spaniolă.

Un mesaj în limba lor maternă

Cea mai mare parte a indienilor wayuu care trăiesc în Ríohacha vorbesc puţină spaniolă pe lângă limba lor maternă, wayuunaiki. La început, puţini indigeni au fost receptivi la mesajul Regatului, pentru că îi evitau pe arijunas, cum îi numesc ei pe străini. Majoritatea indigenilor le vorbeau Martorilor care îi vizitau în limba maternă, nu în spaniolă. Ce făceau Martorii? Mergeau pur şi simplu la locuinţa următoare.

La sfârşitul anului 1994 însă filiala Martorilor lui Iehova a repartizat un grup de pionieri speciali să slujească în congregaţia Ríohacha. Pionierii l-au rugat pe un Martor wayuu să-i înveţe  limba wayuunaiki. După ce au memorat câteva prezentări simple, ei au mers în teritoriu şi au observat imediat o schimbare în atitudinea oamenilor. Deşi pionierii nu spuneau decât câteva cuvinte în wayuunaiki, gazdele erau plăcut surprinse şi se arătau dornice să-i asculte, continuând uneori cu însufleţire conversaţia în puţina spaniolă pe care o ştiau.

‘Alb pentru seceriş’

Apostolul Pavel arată că lucrarea de facere de discipoli este asemenea cultivării unui ogor. Această comparaţie este foarte uşor de înţeles pentru indienii wayuu care se ocupă cu agricultura (1 Corinteni 3:5-9). În sens figurat, teritoriul wayuu este într-adevăr ‘alb pentru seceriş’. — Ioan 4:35.

Neil este un wayuu care a locuit în Manaure. El s-a născut cu o malformaţie. Întrucât considera că Dumnezeu era vinovat pentru aceasta, Neil a ajuns atât de deprimat, încât voia să se sinucidă. Un Martor a profitat de faptul că datorită serviciului său laic mergea prin mai multe oraşe şi a depus mărturie din casă în casă. L-a întâlnit şi pe Neil, care avea pe-atunci 14 ani şi i-a vorbit despre Regatul lui Iehova. Dându-şi seama că băiatul era interesat, Martorul a început un studiu biblic cu el. Neil a aflat că Iehova este un Dumnezeu iubitor şi a ajuns la concluzia că nu el i-a provocat suferinţa. Ce bucurie şi ce emoţie profundă a simţit când a citit despre promisiunea lui Dumnezeu cu privire la un paradis pământesc în care nu va mai exista boală! — Isaia 33:24; Matei 6:9, 10.

Pe-atunci exista o duşmănie veche între familia lui Neil şi o altă familie. Rudele lui au recurs la anumite ritualuri tribale ca să-şi asigure ocrotirea. Neil îşi aminteşte: „La început m-am temut să vorbesc cu ai mei despre noua mea credinţă. Mi-era frică mai ales de bătrânii familiei, care sunt foarte respectaţi“. Părinţii lui Neil s-au înfuriat când au auzit că nu mai crede în învăţături nebiblice şi nu mai respectă obiceiuri care aveau legătură cu spiritismul. Tânărul s-a mutat apoi în Ríohacha şi a început să meargă la întrunirile congregaţiei de acolo. Mai târziu, a fost botezat. În 1993 a primit numirea de slujitor auxiliar, iar după trei ani a devenit pionier regular. Apoi, în 1997, a fost numit bătrân de congregaţie. În anul 2000 s-a implicat mai mult în lucrare, slujind ca pionier special.

Să ne gândim şi la Teresa, o indiană wayuu care a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Daniel, bărbatul cu care trăia, o ridiculiza şi o agresa fizic atât pe ea, cât şi pe cei trei copii ai lor. Deşi, ulterior, a fost de acord să studieze Biblia împreună cu Teresa, mergea deseori la chefuri cu prietenii, lipsind de-acasă câte patru sau cinci zile. Îşi adusese familia în pragul sărăciei. Teresa a continuat să studieze cu sârguinţă şi să asiste la întrunirile creştine, ajutându-l astfel şi pe Daniel să înţeleagă cât de important este studiul Bibliei. Apoi, unul dintre copiii lor a căzut într-un vas mare cu apă clocotită şi a murit din cauza arsurilor grave. Pe lângă imensa durere de a-şi fi  pierdut fiul, Teresa a trebuit să reziste şi presiunilor făcute de prieteni şi vecini ca să se conformeze unor obiceiuri de înmormântare nebiblice.

În perioada grea prin care a trecut acest cuplu, membrii congregaţiilor din apropiere i-au susţinut şi le-au adus mângâiere. După înmormântare, această familie a fost vizitată şi încurajată în continuare de membrii congregaţiei locale de limbă wayuunaiki. Văzând iubirea dintre creştini, Daniel şi-a dorit să înveţe mai multe despre Iehova şi să se apropie de el. Nu a mai băut şi nu a mai maltratat-o pe Teresa. S-au căsătorit, iar Daniel a început să lucreze din greu pentru a-şi întreţine familia. Amândoi au progresat spiritualiceşte şi s-au botezat în 2003. Acum, ei conduc câteva studii biblice. Ca urmare a mărturiei excelente pe care Teresa a depus-o familiei, rudele ei sunt acum dispuse să-i asculte pe Martori. Unul dintre nepoţii lui Daniel este vestitor nebotezat, iar două dintre nepoatele lui studiază Biblia şi asistă la întruniri. Cumnata Teresei, care şi-a pierdut şi ea fiul într-un accident, precum şi familia ei vor să studieze Biblia.

Hrană spirituală în limba wayuunaiki

În 1998 broşura Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ! * a fost publicată în limba wayuunaiki şi a devenit un instrument preţios în lucrarea de predicare şi de predare a adevărului în teritoriul wayuu. În 2003 s-au luat măsuri în vederea instruirii câtorva fraţi care să traducă publicaţiile Martorilor lui Iehova în wayuunaiki. Datorită eforturilor pe care le-a făcut un grup de traducători din Ríohacha, acum există mai multe broşuri care contribuie la creşterea spirituală, dar şi numerică, a discipolilor lui Cristos vorbitori de limbă wayuunaiki.

Începând din 2001, s-au tradus în această limbă unele părţi din programul congresului de district. Cei ce studiază Biblia primesc încurajare spirituală când aud programul în limba lor maternă. Ei speră ca în viitorul apropiat să se poată prezenta şi drame biblice în limba wayuunaiki.

Un teritoriu roditor

Uribia este un oraş situat la circa 100 de kilometri nord-est de Ríohacha. Congregaţia Uribia-Wayuunaiki este alcătuită din 16 vestitori. Mulţi dintre ei depun mari eforturi ca să le predice şi indienilor din zonele rurale. Iată ce spune un bătrân de congregaţie despre o campanie de predicare desfăşurată într-una din aceste zone: „Am mers la o fermă unde erau vreo 12 case cu acoperişuri joase şi ferestre mici. În faţa fiecăreia, familia şi musafirii puteau sta la umbră sub un fel de copertină făcută din yotojolo, fibra lemnoasă din tulpina de cactus. Ne-am bucurat că mulţi dintre cei ce locuiau acolo au manifestat interes faţă de mesaj, aşa că am planificat să revenim ca să iniţiem studii biblice. Când am revenit, ne-am dat seama că mulţi erau analfabeţi. Ei ne-au vorbit despre o şcoală care fusese abandonată din lipsă de fonduri. Persoana care răspundea de şcoală ne-a permis să folosim o sală de clasă ca să ţinem cursuri de alfabetizare şi studii biblice. Şase indieni wayuu au învăţat să scrie şi să citească şi progresează în studierea Bibliei. Am fost profund impresionaţi de recunoştinţa şi interesul lor. De aceea, ne gândim să ţinem întruniri chiar la fermă“.

Mai mulţi Martori au învăţat limba wayuunaiki, iar ajutorul lor este foarte apreciat. În peninsula Guajira sunt acum opt congregaţii şi două grupuri în care se vorbeşte această limbă.

Este limpede că Iehova binecuvântează eforturile depuse de slujitorii săi. Şi nu există nicio îndoială că se mai poate face mult pentru predicarea veştii bune în teritoriul wayuu. Se aşteaptă rezultate frumoase, întrucât cei conştienţi de necesităţile lor spirituale devin discipoli ai lui Cristos. Fie ca Iehova să trimită mai mulţi slujitori care să strângă recolta de pe acest ogor ‘alb pentru seceriş’! — Matei 9:37, 38.

[Notă de subsol]

[Hărţile de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

VENEZUELA

COLUMBIA

LA GUAJIRA

Manaure

Ríohacha

Uribia

[Provenienţa fotografiei de la pagina 16]

Tabără wayuu: Victor Englebert