În curând, suferinţa va lua sfârşit!
În curând, suferinţa va lua sfârşit!
„Stânca — lucrările sale sunt perfecte.“ — DEUTERONOMUL 32:4.
1, 2. a) De ce preţuiţi speranţa vieţii veşnice? b) Ce îi împiedică pe mulţi să creadă în Dumnezeul care promite un viitor minunat?
VĂ PLACE să vă gândiţi cum va fi viaţa în Paradis? Probabil că vă vedeţi explorând minunata noastră planetă şi învăţând despre nesfârşita varietate a vieţii. Sau poate vă gândiţi la satisfacţia pe care o veţi avea lucrând împreună cu alţii la transformarea întregului pământ într-o grădină. Ori poate vă imaginaţi cum va fi să vă cultivaţi talentul în artă, în arhitectură, în muzică sau în alte domenii pentru care nu găsiţi timp în viaţa trepidantă de astăzi. În orice caz, preţuiţi speranţa de a trăi „adevărata viaţă“, cum numeşte Biblia viaţa veşnică pe care a avut-o în vedere Iehova pentru oameni. — 1 Timotei 6:19.
2 Este o plăcere şi totodată un privilegiu să le vorbim altora despre speranţa noastră bazată pe Biblie. Mulţi însă resping această speranţă, considerând-o iluzorie, un vis nerealist pentru oameni creduli. Multora le vine greu să creadă chiar şi în Dumnezeul care promite viaţă veşnică în Paradis. De ce? Pe unii îi împiedică problema răului. Ei consideră că, dacă admitem existenţa unui Dumnezeu atotputernic şi iubitor, răutatea şi suferinţa din lume nu pot fi justificate. În opinia lor, nu poate exista un Dumnezeu care tolerează răul sau, dacă există, ori nu este atotputernic, ori nu-i pasă de noi. Pe unii acest gen de raţionament i-a convins. În mod cert, Satan s-a dovedit un mare maestru în a orbi minţile oamenilor! — 2 Corinteni 4:4.
3. La ce întrebare dificilă îi putem ajuta pe oameni să găsească răspuns, şi de ce?
3 Ca Martori ai lui Iehova, avem posibilitatea să-i ajutăm pe cei care sunt înşelaţi de Satan şi de înţelepciunea acestei lumi (1 Corinteni 1:20; 3:19). Înţelegem că mulţi nu cred în promisiunile Bibliei deoarece nu îl cunosc pe Iehova. Nu îi cunosc numele şi semnificaţia lui, şi probabil nu ştiu nimic sau ştiu prea puţin despre calităţile sale şi despre fidelitatea cu care îşi îndeplineşte promisiunile. Noi însă cunoaştem aceste lucruri, ceea ce este o adevărată binecuvântare. Şi din când în când, este bine să revedem argumentele cu care îi putem ajuta pe cei cu „mintea întunecată“ să găsească răspuns la una dintre cele mai dificile întrebări pe care şi le pun oamenii: De ce permite Dumnezeu răul şi suferinţa (Efeseni 4:18)? Mai întâi vom vedea cum putem pregăti terenul pentru un răspuns eficient. Apoi vom discuta despre calităţile manifestate de Iehova în soluţionarea problemei răului.
O abordare potrivită a subiectului
4, 5. Ce ar trebui să facem mai întâi când suntem întrebaţi de ce permite Dumnezeu suferinţa? Explicaţi.
4 Cum îi răspundem cuiva care ne întreabă de ce permite Dumnezeu suferinţa? Poate că suntem tentaţi să dăm imediat o explicaţie detaliată, începând cu evenimentele din grădina Edenului. În unele situaţii, această abordare ar putea fi bună. Totuşi, trebuie să fim atenţi. Uneori este necesar să pregătim terenul (Proverbele 25:11; Coloseni 4:6). Să vedem trei aspecte pe care le-am putea avea în vedere înainte de a răspunde la întrebare.
5 În primul rând, dacă observăm că persoana este foarte tulburată de răutatea care există în lume, probabil că ea sau o persoană dragă a fost victima răutăţii. Prin urmare, ar fi înţelept ca mai întâi să ne arătăm cu sinceritate empatia. Apostolul Pavel i-a sfătuit pe creştini: „Plângeţi cu cei ce plâng“ (Romani 12:15). Dacă vom da dovadă de empatie, sau ‘vom împărtăşi aceleaşi sentimente’, inima persoanei va fi sensibilizată (1 Petru 3:8). Înţelegând că ne pasă de ea, va fi probabil mai dispusă să ne asculte argumentele.
6, 7. De ce este potrivit să-l lăudăm pe interlocutorul sincer când pune o întrebare care îl frământă?
6 În al doilea rând, l-am putea lăuda pe interlocutorul sincer pentru întrebarea pusă. Unii se gândesc că, dacă îi frământă asemenea întrebări, nu au credinţă sau nu manifestă respect faţă de Dumnezeu. Poate chiar un preot le-a făcut această observaţie. Însă lucrurile nu sunt neapărat aşa. Oameni fideli despre care s-a scris în Biblie au pus întrebări similare. De pildă, psalmistul David a întrebat: „De ce stai aşa departe, o, Iehova? De ce stai ascuns în timpuri de necaz?“ (Psalmul 10:1). În mod asemănător, profetul Habacuc a întrebat: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor şi tu nu vei auzi? Până când te voi chema în ajutor din cauza violenţei şi tu nu vei salva? De ce mă faci să văd răutatea şi te uiţi la rău? De ce este jaf şi violenţă în faţa mea, de ce sunt certuri şi se stârnesc dispute?“. — Habacuc 1:2, 3.
7 David şi Habacuc au fost oameni fideli care au avut un respect deosebit faţă de Dumnezeu. Au fost ei mustraţi pentru că au pus astfel de întrebări? Dimpotrivă, Iehova a considerat potrivit să consemneze întrebările lor sincere în Cuvântul său. La fel şi astăzi, un om pe care îl îngrijorează amploarea răutăţii ar putea fi în realitate un om flămând din punct de vedere spiritual, ce tânjeşte după răspunsurile pe care numai Biblia le poate da. Să ne amintim că Isus a vorbit pozitiv despre cei flămânzi spiritualiceşte, sau „conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3). Ce privilegiu avem să-i ajutăm pe aceşti oameni să aibă parte de fericirea promisă de Isus!
8. Ce învăţături eronate i-au făcut pe oameni să creadă că Dumnezeu este vinovat de suferinţa din lume, şi cum îi putem ajuta?
8 În al treilea rând, ar putea fi nevoie să ajutăm persoana să înţeleagă că nu Dumnezeu este vinovat de răutatea existentă în lume. Mulţi oameni au învăţat că Dumnezeu guvernează lumea în care trăim, că el a stabilit cu mult timp în urmă tot ce ni se întâmplă şi că, din motive inexplicabile, îi face pe oameni să sufere. Aceste învăţături nu numai că sunt false, dar şi îl dezonorează pe Dumnezeu, acuzându-l de suferinţa şi răutatea de pe pământ. Prin urmare, ar putea fi necesar să folosim Cuvântul lui Dumnezeu pentru a îndrepta, sau a corecta, astfel de idei (2 Timotei 3:16). Nu Dumnezeu este conducătorul acestui sistem corupt, ci Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Iehova nu predestinează creaturile înzestrate cu raţiune, ci îi oferă fiecăreia posibilitatea şi libertatea de a alege între bine şi rău (Deuteronomul 30:19). Iehova nu cauzează niciodată răul. El urăşte răutatea şi se interesează de cei care suferă în mod nedrept. — Iov 34:10; Proverbele 6:16–19; 1 Petru 5:7.
9. Ce publicaţii ne-a pus la dispoziţie „sclavul fidel şi prevăzător“ pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă de ce permite Iehova Dumnezeu suferinţa?
9 Odată clarificate aceste lucruri, vom vedea că interlocutorul nostru este pregătit să afle de ce permite Dumnezeu suferinţa. Pentru a ne fi mai uşor, „sclavul fidel şi prevăzător“ ne-a pus la dispoziţie mai multe publicaţii (Matei 24:45–47). De exemplu, la Congresul de District „Să ascultăm de Dumnezeu“ din 2005–2006, a fost lansat tractul intitulat În curând, suferinţa va lua sfârşit! Dacă acest tract este disponibil în limba voastră, familiarizaţi-vă cu el. De asemenea, cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată în prezent în 157 de limbi, dedică un capitol întreg acestei întrebări importante. Folosiţi-vă cât mai des cu putinţă de aceste publicaţii. Ele explică în mod clar contextul în care a apărut în Eden controversa referitoare la suveranitatea universală a lui Dumnezeu, precum şi motivele care au stat la baza modului de acţiune al lui Iehova. Nu uitaţi că prin această discuţie îi dezvăluiţi interlocutorului cea mai importantă cunoştinţă: cunoştinţa despre Iehova şi despre calităţile sale minunate.
Scoateţi în evidenţă calităţile lui Iehova
10. De ce le vine greu multora să înţeleagă motivul pentru care Dumnezeu permite suferinţa, şi ce anume trebuie să cunoască în acest sens?
10 Când explicaţi de ce le permite Iehova oamenilor să se guverneze singuri, sub influenţa lui Satan, încercaţi să scoateţi în evidenţă calităţile minunate ale lui Iehova. Mulţi ştiu că Dumnezeu este puternic şi sunt obişnuiţi cu titlul său de Dumnezeu Atotputernic. Însă le vine greu să înţeleagă de ce Iehova nu s-a folosit de puterea sa extraordinară pentru a pune imediat capăt nedreptăţii şi suferinţei. Probabil că nu înţeleg celelalte calităţi ale lui Iehova, cum ar fi sfinţenia, dreptatea, înţelepciunea şi iubirea. Iehova manifestă toate aceste calităţi în mod perfect şi echilibrat. Biblia spune: „Lucrările sale sunt perfecte“ (Deuteronomul 32:4). Cum putem atrage atenţia asupra calităţilor lui Dumnezeu pentru a răspunde la întrebările ce apar frecvent în legătură cu acest subiect? Să dăm câteva exemple.
11, 12. a) De ce iertarea nu era o soluţie în cazul păcatului lui Adam şi al Evei? b) De ce Iehova nu va tolera la nesfârşit păcatul?
11 Nu ar fi fost mai simplu ca Iehova să-i ierte pe Adam şi pe Eva? Iertarea nu era nicidecum o soluţie în acest caz. Ca oameni perfecţi, Adam şi Eva au ales în mod deliberat să nu se supună suveranităţii lui Iehova, ci conducerii lui Satan. Nu e de mirare că rebelii nu au dat niciun semn de căinţă! Însă când o persoană pune această întrebare, s-ar putea ca ea să întrebe de fapt de ce Iehova nu şi-a coborât standardele, tolerând păcatul şi răzvrătirea. Răspunsul are legătură cu o calitate esenţială a personalităţii lui Iehova: sfinţenia. — Exodul 28:36; 39:30.
12 Biblia subliniază sfinţenia lui Iehova de sute de ori. Din nefericire, puţini oameni din sistemul corupt în care trăim înţeleg această calitate. Iehova este curat, pur, separat de orice păcat (Isaia 6:3; 59:2). În privinţa păcatului, Iehova a stabilit un mijloc de ispăşire, o modalitate de a-l înlătura, dar nu-l va tolera la nesfârşit. Dacă Iehova ar tolera păcatul la nesfârşit, noi n-am mai avea speranţă de viitor (Proverbele 14:12). La timpul fixat, Iehova va readuce toată creaţia la starea de sfinţenie. Acest lucru este sigur, întrucât este voinţa Celui Sfânt.
13, 14. De ce a ales Iehova să nu-i distrugă pe rebeli în Eden?
13 Nu ar fi fost mai simplu ca Iehova să-i distrugă pe rebeli în Eden, dând apoi un nou început creaţiei sale? În mod cert, Iehova avea puterea să facă acest lucru, şi în curând, o va folosi pentru a-i distruge pe toţi cei răi. Unii s-ar putea întreba: De ce nu a procedat Iehova aşa de la început, când nu existau decât trei păcătoşi în univers? Nu s-ar fi evitat astfel extinderea păcatului şi toată suferinţa pe care o vedem astăzi în lume? De ce nu a acţionat Iehova în acest mod? În Deuteronomul 32:4 se spune: „Toate căile sale sunt dreptate“. Iehova are un simţ acut al dreptăţii. El „iubeşte dreptatea“ (Psalmul 37:28). Tocmai această iubire pentru dreptate l-a împiedicat să-i distrugă pe rebelii din Eden. De ce?
14 Răzvrătirea lui Satan a dat naştere unei controverse referitoare la justeţea suveranităţii lui Dumnezeu. Simţul dreptăţii al lui Iehova pretindea ca această controversă să fie rezolvată în conformitate cu normele dreptăţii. Executarea imediată a rebelilor, deşi binemeritată, nu ar fi constituit o astfel de rezolvare. Ea ar fi dovedit o dată în plus că Iehova deţine puterea supremă, însă, în Eden, nu puterea lui Iehova a fost contestată. În plus, Iehova îşi declarase scopul în legătură cu Adam şi Eva, ca aceştia să aibă copii, să umple pământul, să-l supună şi să stăpânească întreaga creaţie pământească (Geneza 1:28). Dacă Iehova i-ar fi distrus pe Adam şi pe Eva, scopul său declarat cu privire la oameni nu s-ar fi împlinit. Dreptatea lui Iehova nu ar permite niciodată un astfel de deznodământ, întrucât scopurile sale se împlinesc întotdeauna. — Isaia 55:10, 11.
15, 16. Cum îi putem ajuta pe cei ce propun alte „soluţii“ la rezolvarea controversei din Eden?
15 Ar fi putut altcineva din univers să soluţioneze controversa ridicată în Eden cu mai multă înţelepciune decât Iehova? Unii oameni ar putea veni cu propriile lor „soluţii“. În acest caz, nu ar da ei de înţeles că pot găsi soluţii mai bune decât soluţia lui Dumnezeu? Deşi, poate, nu au motivaţii greşite, ei nu-l cunosc pe Iehova şi nu înţeleg înţelepciunea sa uimitoare. În scrisoarea adresată creştinilor din Roma, apostolul Pavel a analizat în profunzime înţelepciunea lui Iehova, inclusiv ‘secretul sacru’. Acesta se referea la scopul lui Dumnezeu de a folosi Regatul mesianic pentru a-i elibera din păcat pe oamenii fideli şi a-şi sfinţi numele sacru. Ce a spus Pavel despre înţelepciunea lui Dumnezeu, care are acest scop? În încheierea scrisorii sale, apostolul a scris: „A lui Dumnezeu, singurul înţelept, să fie gloria pentru totdeauna, prin Isus Cristos! Amin!“. — Romani 11:25; 16:25–27.
16 Pavel a înţeles că Iehova este „singurul înţelept“, cea mai înţeleaptă persoană din univers. Care om imperfect ar putea găsi o soluţie mai bună la orice problemă, cu atât mai mult la cea mai dificilă problemă ce a trebuit să fie soluţionată de înţelepciunea lui Dumnezeu? De aceea, trebuie să-i ajutăm pe oameni să-l privească şi ei cu respect profund pe Dumnezeul care are „inima înţeleaptă“ (Iov 9:4). Cu cât înţelegem mai bine înţelepciunea lui Iehova, cu atât vom avea mai multă încredere că modul său de a soluţiona orice problemă este cel mai bun. — Proverbele 3:5, 6.
Să înţelegem calitatea dominantă a lui Iehova
17. Cum îi poate ajuta faptul de a înţelege mai bine iubirea lui Iehova pe cei ce se întreabă de ce permite Dumnezeu suferinţa?
17 „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Prin aceste cuvinte impresionante, Biblia arată care este calitatea dominantă a lui Iehova. Aceasta este cea mai atrăgătoare dintre toate şi le aduce cea mai mare consolare oamenilor îngrijoraţi de amploarea răutăţii. Iehova a dat dovadă de iubire în tot ce a întreprins pentru a anula efectul distructiv al păcatului asupra creaţiei sale. Din iubire, Iehova le-a oferit descendenţilor lui Adam şi ai Evei o speranţă şi totodată un mijloc de a se apropia de El şi de a se bucura de aprobarea şi de prietenia Sa. Din iubire, Dumnezeu a plătit o răscumpărare pentru ca omul să poată fi iertat pe deplin de păcate şi să poată fi restabilit la viaţă veşnică, perfectă (Ioan 3:16). Şi tot din iubire, El este răbdător, dându-le cât mai multor oameni posibilitatea să se supună suveranităţii sale şi să respingă conducerea lui Satan. — 2 Petru 3:9.
18. Cu ce înţelegere suntem binecuvântaţi şi ce vom analiza în articolul următor?
18 La comemorarea unui atac terorist devastator, un pastor a spus în faţa mulţimii adunate: „Nu ştim de ce permite Dumnezeu răutatea şi suferinţa“. Ce trist! Nu ne simţim realmente binecuvântaţi că am înţeles răspunsul la această întrebare (Deuteronomul 29:29)? Întrucât ştim că Iehova este înţelept, drept şi iubitor, suntem convinşi că, în curând, el va pune capăt suferinţei. El chiar a promis acest lucru (Revelaţia 21:3, 4)! Ce speranţă există însă pentru cei care au murit de-a lungul timpului? Modul iubitor în care Iehova soluţionează controversa din Eden prevede şi pentru ei o speranţă: speranţa învierii. Despre acest subiect însă vom vorbi în articolul următor.
Cum aţi răspunde?
• Ce i-am putea spune unei persoane care întreabă de ce permite Dumnezeu suferinţa?
• În ce fel şi-a manifestat Iehova sfinţenia şi dreptatea în rezolvarea controversei din Eden?
• De ce trebuie să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă mai bine iubirea lui Iehova?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
Să-i ajutăm pe cei îngrijoraţi de suferinţa care există în lume
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 23]
David şi Habacuc, doi închinători fideli, i-au pus lui Dumnezeu întrebări sincere