De ce să asistăm la întruniri?

PE NEAŞTEPTATE, după 20 de ani de căsătorie, Christine a fost părăsită de soţul ei. Rămasă fără ajutor, ea s-a văzut în situaţia de a-şi creşte singură cei şapte fii şi o fiică, având vârste cuprinse între 7 şi 18 ani. Christine spune: „Din acel moment a trebuit să iau singură toate deciziile importante. Mă simţeam copleşită de această responsabilitate şi căutam disperată sprijin şi îndrumare“. Unde a găsit ea ajutorul de care avea atâta nevoie?

„Întrunirile creştine au fost pentru mine şi pentru familia mea ca un colac de salvare“, afirmă Christine. „Aici am fost încurajaţi de prieteni şi am primit îndrumare din Cuvântul lui Dumnezeu. Asistarea cu regularitate la întruniri ne-a ajutat în fiecare aspect important al vieţii de familie.“

Cu toţii trecem prin încercări în aceste ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Asemenea lui Christine, probabil că şi pentru tine întrunirile Martorilor lui Iehova sunt ca un colac de salvare spiritual, ocupând un loc vital în închinarea pe care i-o aduci lui Iehova. Cu siguranţă, cele cinci întruniri săptămânale ale congregaţiei te ajută să-l iubeşti mai mult pe Dumnezeu, îţi întăresc speranţa de viitor şi îţi oferă îndrumarea biblică de care ai nevoie pentru a depăşi încercările.

Însă unora le este greu să asiste cu regularitate la întruniri. Probabil că după o zi de muncă se simt epuizaţi, iar gândul că trebuie să se îmbrace cu haine potrivite şi să meargă la întrunire li se pare copleşitor. Alţii constată că programul lor de lucru se suprapune în mod frecvent cu al întrunirilor. Dacă ar asista la toate întrunirile, ar primi un salariu mai mic sau chiar şi-ar putea pierde locul de muncă. Poate că unii lipsesc de la întruniri crezând că, dacă s-ar recrea puţin, s-ar simţi mai învioraţi decât dacă s-ar asocia cu congregaţia.

Prin urmare, există motive care să ne îndemne să asistăm la întrunirile creştine? Ce poţi face pentru ca aceste ocazii să-ţi aducă înviorare? Vom găsi răspuns la aceste întrebări analizând invitaţia călduroasă a lui Isus, consemnată în Matei 11:28–30. Iată ce a spus el: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora! Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru  sufletele voastre. Pentru că jugul meu este plăcut şi sarcina mea, uşoară“.

„Veniţi la mine“

Isus a spus: „Veniţi la mine“. O modalitate prin care putem răspunde acestei invitaţii este să asistăm cu regularitate la întruniri. Avem multe motive să fim prezenţi, deoarece cu altă ocazie Isus a afirmat: „Unde sunt adunaţi doi sau trei în numele meu, acolo sunt şi eu, în mijlocul lor“. — Matei 18:20.

În secolul I, Isus a invitat personal diferiţi oameni să-l urmeze. În felul acesta le-a oferit posibilitatea să se bucure de o strânsă asociere cu el. Unii au acceptat imediat invitaţia sa (Matei 4:18–22). Alţii au permis unor lucruri, cum ar fi preocupările materialiste, să-i împiedice s-o accepte (Marcu 10:21, 22; Luca 9:57–62). Isus i-a încurajat pe cei ce l-au urmat cu aceste cuvinte: „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi“. — Ioan 15:16.

După moartea şi învierea sa, Cristos n-a mai fost cu discipolii săi în sens fizic, dar a continuat să fie cu ei în sensul că le-a îndrumat activitatea şi a fost atent la modul în care reacţionau la sfaturile sale. De exemplu, după aproape 70 de ani de la învierea sa, Isus a sfătuit şi a încurajat şapte congregaţii din Asia Mică. Cuvintele pe care le-a adresat Isus creştinilor din acele congregaţii arată că el le cunoştea bine atât punctele tari, cât şi pe cele slabe. — Revelaţia 2:1—3:22.

Isus manifestă şi astăzi un interes profund faţă de fiecare discipol al său. El a promis: „Iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului“ (Matei 28:20). În prezent trăim în timpul sfârşitului şi, prin urmare, trebuie să dăm curs invitaţiei lui Isus de a-l urma. Lucrul acesta presupune între altele să asistăm cu regularitate la întruniri. Isus vrea să-l ascultăm şi ‘să fim învăţaţi prin el’, cu ajutorul articolelor de studiu şi al cuvântărilor biblice, care fac parte de obicei din programul întrunirilor (Efeseni 4:20, 21). Răspunzi tu invitaţiei ‘Vino la mine’, pe care ţi-o face Isus?

„Voi . . . care trudiţi şi sunteţi împovăraţi“

Alt motiv deosebit de important de a asista la întrunirile creştine este că aici găsim încurajare (Evrei 10:24, 25). Cu siguranţă, mulţi dintre noi ‘trudim şi suntem împovăraţi’ în diferite moduri. Poate că eşti împovărat din cauza unor griji, cum ar fi problemele de sănătate. La întrunirile creştine ne bucurăm să primim şi să oferim încurajări (Romani 1:11, 12). De exemplu, aici avem ocazia să auzim comentarii ziditoare, să ni se vorbească despre speranţa noastră bazată pe Biblie şi să observăm credinţa altor creştini care trec prin încercări. Toate acestea ne pot ajuta să privim în mod obiectiv problemele pe care le avem.

Iată ce spune o Martoră care suferă de o boală cronică: „Din cauza bolii mă internez des în spital. Uneori îmi este destul de greu să merg la întruniri după o internare, dar ştiu că locul meu este acolo. Căldura şi iubirea fraţilor şi surorilor îmi reînsufleţesc bucuria, iar învăţătura şi îndrumarea oferite de Iehova şi de Isus dau sens vieţii mele“.

„Jugul meu este plăcut şi sarcina mea, uşoară“

În versetele pe care le analizăm, Isus spune: „Învăţaţi de la mine“. Învăţând de la Isus devenim discipolii săi. Şi luăm jugul său când ne dedicăm viaţa lui Dumnezeu şi ne botezăm (Matei 28:19, 20). Dacă vrem să rămânem discipolii săi este foarte important să participăm cu regularitate la întruniri. De ce? Deoarece la întrunirile creştine învăţăm despre Isus, despre învăţăturile sale şi despre metodele sale de predare.

Ce este sarcina pe care Cristos vrea s-o purtăm? Este aceeaşi sarcină pe care o duce şi el, şi anume privilegiul de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu (Ioan 4:34; 15:8). Sunt necesare  eforturi pentru a respecta poruncile lui Dumnezeu, dar sarcina aceasta nu este chiar atât de greu de purtat. Poate părea grea dacă încercăm s-o ducem singuri. Însă, dacă ne rugăm pentru spiritul lui Dumnezeu şi ne hrănim cu hrana spirituală oferită la întruniri, vom primi de la Dumnezeu „puterea care depăşeşte normalul“ (2 Corinteni 4:7). Pregătindu-ne pentru întruniri şi luând parte în mod activ la ele, îl vom iubi mai mult pe Iehova. Iar când la baza acţiunilor noastre se află iubirea, poruncile lui Dumnezeu „nu sunt grele“. — 1 Ioan 5:3.

Dificultăţile pe care le au oamenii sunt de obicei legate de câştigarea existenţei, de problemele de sănătate şi de alte probleme personale. Însă, pentru a le face faţă, noi nu ne sprijinim pe înţelepciunea omenească. Întrunirile congregaţiei ne ajută ‘să nu ne mai îngrijorăm’, deoarece Iehova se îngrijeşte de necesităţile noastre şi ne ajută să depăşim orice problemă (Matei 6:25–33). Într-adevăr, întrunirile creştine sunt o expresie a iubirii lui Dumnezeu.

„Eu sunt blând şi am o inimă umilă“

Isus obişnuia să meargă la sinagogă, unde se discuta din Cuvântul lui Dumnezeu. Cu o ocazie, Isus a luat sulul lui Isaia şi a citit: „Spiritul lui Iehova este peste mine, pentru că el m-a uns să le anunţ săracilor vestea bună, m-a trimis să le predic captivilor eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să-i pun în libertate pe cei zdrobiţi şi să predic anul de bunăvoinţă al lui Iehova“ (Luca 4:16, 18, 19). Ce bucurie trebuie să fi simţit cei ce l-au auzit pe Isus explicând cum se aplicau aceste versete: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt din Scripturi pe care tocmai l-aţi auzit“. — Luca 4:21.

Isus, „păstorul principal“, care are un temperament blând, supraveghează şi astăzi felul în care sunt păstoriţi continuatorii săi (1 Petru 5:1–4). Sub îndrumarea sa, „sclavul fidel şi prevăzător“ numeşte bărbaţi ca păstori în congregaţiile Martorilor lui Iehova din întreaga lume (Matei 24:45–47; Tit 1:5–9). Aceşti bărbaţi ‘păstoresc congregaţia lui Dumnezeu’ cu blândeţe şi dau un bun exemplu asistând cu regularitate la întruniri. Îţi poţi arăta aprecierea faţă de aceşti ‘oameni daţi ca daruri’ venind la întruniri, unde îi poţi încuraja pe alţii prin prezenţa şi participarea ta. — Faptele 15:30–33; 20:28; Efeseni 4:8, 11, 12.

„Veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“

Ce poţi face la întrunirile creştine pentru ca aceste ocazii să fie cu adevărat înviorătoare? O sugestie este să aplici următorul sfat al lui Isus: „Fiţi atenţi cum ascultaţi“ (Luca 8:18). Cei ce au dorit sincer să înveţe i-au acordat toată atenţia lui Isus. L-au rugat să le explice ilustrările pe care le făcea şi, drept urmare, au fost răsplătiţi cu o înţelegere mai profundă. — Matei 13:10–16.

Îi poţi imita pe acei oameni flămânzi în sens spiritual ascultând cu atenţie cuvântările care se ţin la întruniri (Matei 5:3, 6). Pentru a te concentra cât mai bine, încearcă să urmăreşti firul ideilor. Întreabă-te: Cum pot aplica în viaţa mea aceste informaţii? Cum le pot folosi pentru a-i ajuta pe alţii? Cum aş putea să ilustrez această idee? În plus, caută versetele folosite de vorbitor pentru a susţine ideile de bază. Cu cât eşti mai atent la întruniri, cu atât acestea te vor înviora mai mult.

După întrunire, discută cu alţii despre ideile dezbătute şi despre modul în care pot fi ele aplicate. Conversaţiile ziditoare fac întrunirile foarte înviorătoare.

Cu siguranţă, avem motive întemeiate să asistăm la întruniri. Acum, mai aruncă o privire asupra foloaselor pe care tocmai le-am discutat şi întreabă-te: „Cum răspund eu invitaţiei lui Isus: «Veniţi la mine»?“

[Legenda fotografiilor de la pagina 11]

Se suprapun alte activităţi ale tale cu asistarea la întruniri?