Victorie la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

LA 11 ianuarie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (Franţa) s-a pronunţat în unanimitate în favoarea acelor Martori ai lui Iehova din Rusia care depuseseră plângere împotriva Federaţiei Ruse. Decizia susţinea libertatea de religie a Martorilor lui Iehova şi dreptul lor la un proces echitabil. Dar să vedem cum s-a ajuns la această instanţă internaţională.

O congregaţie a Martorilor lui Iehova din oraşul Celeabinsk (Rusia) este formată în mare parte din persoane cu deficienţe auditive. Această congregaţie îşi ţinea întrunirile într-o sală închiriată dintr-o şcoală profesională. La 16 aprilie 2000, programul a fost întrerupt de preşedinta Comisiei Regionale pentru Drepturile Omului, care a venit însoţită de doi ofiţeri superiori de poliţie şi de un alt poliţist îmbrăcat în haine civile. Din cauza prejudecăţilor, mai ales ale preşedintei Comisiei, întrunirea a fost oprită pe baza acuzaţiei false că nu există temei legal pentru desfăşurarea acesteia. La 1 mai 2000, contractul de închiriere a sălii a fost reziliat.

Martorii lui Iehova au depus o plângere la procurorul general al oraşului Celeabinsk. Plângerea însă nu a fost soluţionată. Întrucât Constituţia rusă şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează libertatea de religie şi libertatea de asociere, s-a depus o plângere la o instanţă districtuală, urmată de un recurs la o instanţă regională. În plus, la 30 iulie 1999, într-un alt caz, Curtea Supremă decisese că, „potrivit legii ruse privind libertatea de conştiinţă şi asociaţiile religioase, prin expresia «fără piedici» se înţelege că nu este necesară obţinerea de autorizaţii din partea autorităţilor laice pentru desfăşurarea ceremoniilor religioase în localuri corespunzătoare [acelui scop]“ (cuvintele dintre paranteze aparţin curţii). Chiar dacă exista acest precedent, plângerile înaintate instanţei districtuale şi celei regionale au fost respinse.

La 17 decembrie 2001, cazul a fost adus în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. La 9 septembrie 2004 a avut loc dezbaterea. Iată câteva extrase din dispozitivul hotărârii Curţii:

„Curtea constată că a existat o încălcare a dreptului reclamanţilor la libertatea de religie prin faptul că, la 16 aprilie 2000, reprezentanţii autorităţilor statului au oprit înainte de vreme întrunirea religioasă a acestora“.

„În mod clar, a lipsit temeiul juridic pentru întreruperea programului religios ţinut în imobilul ce fusese legal închiriat în acel scop.“

„[Curtea] se referă la cazul similar al Curţii Supreme Ruse în care s-a stabilit că întrunirile religioase nu necesită obţinerea vreunei autorizaţii din partea autorităţilor ori înştiinţarea în prealabil a acestora.“

„Aşadar, a existat o încălcare a articolului 9 [privind libertatea de religie] din Convenţie când preşedinta Comisiei şi ofiţerii de poliţie au întrerupt întrunirea religioasă a reclamanţilor în data de 16 aprilie 2000.“

„Curtea constată că instanţele interne şi-au încălcat atribuţia . . . de a le asigura părţilor o judecată corectă şi echitabilă. A existat . . . o încălcare a articolului 6 [privind dreptul la judecare în mod echitabil] din Convenţie.“

Martorii lui Iehova îi sunt recunoscători lui Dumnezeu pentru această victorie de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Psalmul 98:1). Ce efect va avea hotărârea Curţii? Iată ce a declarat Iosif Grieboski, preşedintele Institutului pentru Religie şi Politici Publice: „Aceasta este încă o decizie deosebit de importantă, care va influenţa semnificativ respectarea dreptului la libertate de religie în întreaga Europă, întrucât decizia va avea un impact asupra respectării acestor drepturi în toate statele care se află sub jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului“.