Cărunţi, dar tari spiritualiceşte

„Cei ce sunt sădiţi în casa lui Iehova . . . vor prospera şi când vor fi cărunţi.“ — PSALMUL 92:13, 14.

1, 2. a) Cum ar putea fi descrisă bătrâneţea? b) Ce promisiune găsim în Scripturi cu privire la consecinţele păcatului lui Adam?

BĂTRÂNEŢE. Ce vă vine în minte când auziţi acest cuvânt? Un om cu pielea zbârcită, care nu mai aude bine şi se mişcă greu? Ori vreo altă caracteristică a ‘zilelor rele’ descrise sugestiv în Eclesiastul 12:1–7? Dacă da, e important să reţinem că Eclesiastul capitolul 12 descrie înaintarea în vârstă a omului care a moştenit păcatul lui Adam, nu a omului perfect creat de Iehova Dumnezeu. — Romani 5:12.

² Îmbătrânirea nu este în sine un blestem, întrucât existenţa presupune trecerea timpului. E de dorit, de fapt, ca tot ce are viaţă să crească şi să ajungă la maturitate. În curând, pagubele celor 6 000 de ani de păcat şi de imperfecţiune, pe care le vedem la tot pasul, vor fi înlăturate. Toţi oamenii ascultători se vor bucura de viaţă aşa cum a dorit Dumnezeu de la început, fără necazurile pe care le aduc bătrâneţea şi moartea (Geneza 1:28; Revelaţia 21:4, 5). Atunci, „niciun locuitor nu va spune: «Sunt bolnav»“ (Isaia 33:24). Bătrânii îşi vor recăpăta ‘vigoarea tinereţii’, iar carnea lor va fi „mai fragedă decât în tinereţe“ (Iov 33:25). Însă, deocamdată, toţi trebuie să luptăm cu păcatul moştenit. Cu toate acestea, slujitorii lui Iehova au parte de binecuvântări deosebite în timp ce înaintează în vârstă.

3. În ce sens pot creştinii ‘să prospere şi când sunt cărunţi’?

³ Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că „cei ce sunt sădiţi în casa lui Iehova . . . vor prospera şi când vor fi cărunţi“ (Psalmul 92:13, 14). Folosind un limbaj figurat, psalmistul a prezentat un adevăr fundamental: slujitorii fideli ai lui Dumnezeu pot înflori şi prospera spiritualiceşte, chiar dacă fizic se ofilesc. Există în acest sens multe exemple din timpurile biblice, dar şi din zilele noastre.

„Nu lipsea niciodată“

4. Cum şi-a demonstrat profetesa Ana devoţiunea faţă de Dumnezeu, şi cum a fost răsplătită?

⁴ Să ne gândim la profetesa Ana. Avea 84 de ani, dar „nu lipsea niciodată de la templu şi îndeplinea noapte şi zi un serviciu sacru, cu posturi şi implorări“. Întrucât tatăl ei nu fusese din tribul lui Levi, ci „din tribul lui Aşer“, ea nu putea locui la templu. Să ne închipuim ce eforturi făcea ca să vină în fiecare  zi şi să stea acolo de la jertfa de dimineaţă până la jertfa de seară! Dar Ana a fost răsplătită din plin pentru devoţiunea ei! A avut privilegiul să fie de faţă când Iosif şi Maria l-au adus pe Isus la templu ca să-l prezinte lui Iehova aşa cum cerea Legea. Când l-a văzut pe Isus, Ana „i-a adus mulţumiri lui Dumnezeu şi le-a vorbit despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului“. — Luca 2:22–24, 36–38; Numerele 18:6, 7.

5, 6. Cum manifestă mulţi creştini vârstnici din zilele noastre un spirit asemănător cu al Anei?

⁵ Mulţi dintre fraţii noştri în vârstă sunt la fel ca Ana. Participă cu regularitate la întruniri, se roagă fierbinte pentru extinderea închinării adevărate şi doresc din toată inima să predice vestea bună. Un frate care are peste 80 de ani şi este mereu prezent la întrunirile creştine, împreună cu soţia lui, spune: „Ne-am făcut obiceiul să mergem la întruniri. Nu vrem să fim în altă parte, ci numai acolo unde este poporul lui Dumnezeu. Acolo ne simţim cu adevărat bine“. Ce exemplu încurajator pentru noi toţi! — Evrei 10:24, 25.

⁶ „Dacă pot să fac ceva ce are legătură cu închinarea, o fac cu bucurie.“ Aceasta este deviza lui Jean, o soră creştină văduvă care are peste 80 de ani. Ea mai spune: „Bineînţeles, am şi momentele mele de tristeţe, dar de ce să-i fac şi pe cei din jurul meu să se întristeze?“ Apoi chipul i se luminează când povesteşte cum a participat la diferite evenimente spirituale chiar şi în alte ţări. Recent, când a făcut o astfel de călătorie, le-a spus însoţitorilor ei: „Nu mai vreau să vizitez nimic. Vreau să merg în lucrare!“ Deşi nu cunoştea limba care se vorbea acolo, Jean a reuşit să le stârnească oamenilor interesul faţă de mesajul Bibliei. Unde mai pui că, timp de câţiva ani, ea a colaborat cu o congregaţie care avea nevoie de ajutor, chiar dacă a trebuit să înveţe o limbă străină şi să petreacă pe drum, dus-întors, două ore când mergea la întruniri.

Îşi păstrează mintea activă

7. Deşi ajuns la o vârstă înaintată, cum şi-a exprimat Moise dorinţa de a se apropia mai mult de Dumnezeu?

⁷ Cu timpul, omul capătă experienţă de viaţă (Iov 12:12). Dar progresele pe plan spiritual nu vin neapărat odată cu vârsta. Prin urmare, slujitorii loiali ai lui Dumnezeu nu se bazează doar pe cunoştinţele dobândite în trecut, ci se străduiesc ‘să-şi sporească ştiinţa’ (Proverbele 9:9). Moise avea 80 de ani când Iehova i-a încredinţat o misiune (Exodul 7:7). O asemenea vârstă era neobişnuită pe vremea aceea, întrucât Moise a scris: „Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani, iar pentru cei tari, la optzeci“ (Psalmul 90:10). Însă Moise nu s-a considerat prea bătrân ca să mai înveţe. După ce îi slujise zeci de ani lui Dumnezeu, bucurându-se de multe privilegii şi având mari responsabilităţi, Moise l-a implorat pe Iehova: „Fă-mă, te rog, să cunosc căile tale, ca să te cunosc“ (Exodul 33:13). Moise a dorit mereu să se apropie mai mult de Iehova.

8. Cum şi-a păstrat Daniel mintea activă la peste 90 de ani, şi cu ce rezultat?

⁸ Deşi avea probabil peste 90 de ani, profetul Daniel continua să analizeze cu atenţie scrierile sfinte şi să mediteze asupra lor. Ceea ce a înţeles din studierea ‘cărţilor’ — probabil Leviticul, Isaia, Ieremia, Osea şi Amos — l-a îndemnat să se roage fierbinte lui Iehova (Daniel 9:1, 2). Ca răspuns la rugăciune, el a primit prin inspiraţie informaţii despre venirea lui Mesia şi despre viitorul închinării curate. — Daniel 9:20–27.

9, 10. Ce au făcut unii pentru a-şi ţine mintea activă?

⁹ La fel ca Moise şi Daniel, ne putem strădui să ne păstrăm mintea activă concentrându-ne asupra lucrurilor spirituale cât ne vor permite puterile. Mulţi fac acest lucru. De pildă, Worth, care slujeşte ca bătrân de congregaţie şi a trecut de 80 de ani, se străduieşte să  fie la zi cu hrana spirituală oferită de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45). El spune: „Pur şi simplu iubesc adevărul şi sunt impresionat când văd că lumina spirituală devine tot mai strălucitoare“ (Proverbele 4:18). Pe Fred, care a petrecut mai bine de 60 de ani în serviciul cu timp integral, îl înviorează discuţiile biblice cu colaboratorii în credinţă. Iată ce spune el: „Biblia trebuie să-mi rămână vie în minte. . . . Dacă faci ca Biblia să prindă viaţă, să capete sens, atunci tot ce înveţi se va încadra în «modelul cuvintelor sănătoase». Nu vei fi acumulat doar informaţii disparate, ci fiecare adevăr va avea locul potrivit în întreg şi va străluci ca o piatră preţioasă în montura ei“. — 2 Timotei 1:13.

¹⁰ Vârsta înaintată nu e neapărat un impediment în calea învăţării de lucruri noi şi dificile. Oameni de peste 60, 70 sau chiar 80 de ani au învăţat să citească sau şi-au însuşit o limbă străină. Unii Martori ai lui Iehova au făcut acest lucru din dorinţa de a le împărtăşi vestea bună oamenilor de altă naţionalitate (Marcu 13:10). Harry şi soţia lui, de pildă, se apropiau de 70 de ani când au hotărât să dea o mână de ajutor în teritoriul de limbă portugheză. Harry spune: „Trebuie să recunoaştem că, după o vârstă, totul devine mai greu“. Însă, depunând eforturi şi manifestând perseverenţă, au reuşit chiar să conducă studii biblice în portugheză. Sunt câţiva ani de când Harry ţine teme la congresul de district în noua sa limbă.

11. De ce vorbim despre realizările unor fraţi în vârstă fideli?

¹¹ Desigur, unii nu-şi pot asuma asemenea responsabilităţi din cauza sănătăţii şubrede sau a altor împrejurări nefavorabile. Atunci de ce vorbim despre realizările unor fraţi în vârstă? În niciun caz pentru a sugera că toţi ar trebui să se străduiască să facă la fel de mult. Prezentăm astfel de experienţe deoarece acest lucru este în armonie cu ceea ce apostolul Pavel le-a scris creştinilor evrei despre bătrânii de congregaţie fideli: „Privind cu atenţie rezultatul purtării lor, imitaţi-le credinţa!“ (Evrei 13:7). Când observăm zelul acestor fraţi în vârstă, ne simţim încurajaţi să imităm credinţa puternică ce-i impulsionează să-i slujească lui Dumnezeu. Iată cum explică Harry, în vârstă de 87 de ani, care este motivaţia sa: „Vreau să-mi folosesc cu înţelepciune anii pe care-i mai am de trăit şi vreau să fiu cât mai util în serviciul lui Iehova“. Fred, menţionat mai înainte, găseşte mare satisfacţie în activitatea sa de la Betel. El spune: „Trebuie să înţelegem cum îi putem sluji cel mai bine lui Iehova şi apoi să rămânem pe această cale“.

Fideli în pofida schimbărilor de situaţie

12, 13. Cum a manifestat Barzilai devoţiune sfântă în pofida schimbărilor care apăruseră în viaţa lui, odată cu înaintarea în vârstă?

¹² Nu e uşor să accepţi şi să faci faţă schimbărilor pe care le aduce cu sine vârsta înaintată. Însă, în pofida acestor schimbări, cei în vârstă pot manifesta devoţiune sfântă. Barzilai, galaaditul, a dat un bun exemplu în acest  sens. Când avea 80 de ani, în timpul revoltei lui Absalom, Barzilai a fost foarte ospitalier cu David şi cu armata lui, asigurându-le hrană şi adăpost. Când David s-a întors la Ierusalim, Barzilai l-a însoţit pe rege şi pe oamenii săi până la Iordan. David i-a propus să devină membru al curţii regale. Cum a răspuns el? „Am optzeci de ani astăzi. . . . Ar putea slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Sau aş mai putea eu să ascult glasul cântăreţilor sau al cântăreţelor? . . . Dar iată-l pe slujitorul tău Chimham. Să treacă el cu domnul şi regele meu şi fă pentru el ce este bine în ochii tăi.“ — 2 Samuel 17:27–29; 19:31–40.

¹³ În pofida situaţiei sale, vârstnicul Barzilai a făcut tot ce a putut ca să-l susţină pe regele numit de Iehova. Deşi a recunoscut că nu mai simţea gustul mâncării şi nu mai auzea la fel de bine ca altădată, el nu se umpluse de amărăciune. Propunând ca Chimham să se bucure de avantajele care i se oferiseră lui, Barzilai s-a dovedit a fi un om altruist. La fel ca Barzilai, multe persoane în vârstă de azi manifestă un spirit de altruism şi de generozitate. Ei fac tot ce pot ca să susţină închinarea adevărată, ştiind că „astfel de jertfe îi plac lui Dumnezeu“. Ce binecuvântare este să avem printre noi astfel de oameni loiali! — Evrei 13:16.

14. În ce sens vârsta înaintată a lui David dă şi mai multă greutate cuvintelor sale din Psalmul 37:23–25?

¹⁴ Deşi în viaţa lui David au apărut multe schimbări de-a lungul anilor, el şi-a păstrat convingerea că Iehova nu încetează niciodată să se îngrijească de slujitorii Săi loiali. Spre apusul vieţii, David a compus o cântare pe care o găsim azi în capitolul 37 al cărţii Psalmii. Să ni-l imaginăm pe David într-un moment de linişte cântând la harpă: „Paşii bărbatului viguros sunt întăriţi de Iehova şi El îşi găseşte plăcerea în căile lui. Chiar dacă ar cădea, nu va fi aruncat jos, căci Iehova îi sprijină mâna. Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar nu l-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea“ (Psalmul 37:23–25). Iehova a găsit de cuviinţă să se menţioneze în acest psalm că David ajunsese la o vârstă înaintată. Aceste cuvinte rostite din inimă sunt astfel şi mai emoţionante.

15. Cum a dat apostolul Ioan un remarcabil exemplu de fidelitate în pofida schimbărilor din viaţă şi a bătrâneţii?

¹⁵ Şi apostolul Ioan a dat un remarcabil exemplu de fidelitate în pofida schimbărilor din viaţă şi a vârstei înaintate. După ce îi slujise lui Dumnezeu aproape 70 de ani, Ioan a fost exilat pe insula Patmos ‘pentru că vorbise despre Dumnezeu şi depusese mărturie despre Isus’ (Revelaţia 1:9). Dar activitatea sa nu se încheiase. De fapt, Ioan şi-a redactat toate scrierile biblice în ultimii ani de viaţă. Când era pe insula Patmos, el a primit impresionanta viziune a Revelaţiei, pe care a aşternut-o în scris cu mare atenţie (Revelaţia 1:1, 2). Se crede că Ioan a fost eliberat din exil în timpul împăratului roman Nerva. După aceea, aproximativ în 98 e.n., când avea probabil 90 sau 100 de ani, Ioan a scris evanghelia şi cele trei epistole care-i poartă numele.

 Exemple vii de perseverenţă

16. Cum îşi pot demonstra devoţiunea faţă de Iehova cei cărora le-a fost afectată capacitatea de a comunica?

¹⁶ Limitele pot îmbrăca multe forme şi ne pot afecta într-o măsură diferită. Unora, de pildă, le-a fost afectată capacitatea de a comunica. Totuşi ei îşi amintesc cu plăcere unele situaţii în care au simţit iubirea şi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. Deşi nu se mai pot exprima la fel de uşor, în inima lor ei îi spun lui Iehova: „Ce mult iubesc legea ta! Toată ziua meditez la ea“ (Psalmul 119:97). Iehova îi ştie pe cei ce „se gândesc la numele său“ şi vede ce deosebire există între ei şi marea majoritate a oamenilor, pe care nu-i interesează deloc căile sale (Maleahi 3:16; Psalmul 10:4). Cât de încurajator este să ştim că lui Iehova îi face plăcere cugetarea inimii noastre! — 1 Cronici 28:9; Psalmul 19:14.

17. Ce calitate unică au dobândit cei care îi slujesc de mult lui Iehova?

¹⁷ Să nu uităm că cei care îi slujesc lui Iehova cu fidelitate de zeci de ani au dobândit o calitate unică, de o valoare nepieritoare şi care nu poate fi dobândită în niciun alt fel: perseverenţa. Isus a spus: „Prin perseverenţa voastră vă veţi câştiga sufletele“ (Luca 21:19). Pentru a primi viaţă veşnică este esenţial să perseverăm. Voi, cei care „aţi făcut voinţa lui Dumnezeu“ şi v-aţi dovedit fidelitatea de-a lungul vieţii, puteţi fi siguri că vă veţi bucura de „împlinirea promisiunii“! — Evrei 10:36.

18. a) Ce îl bucură pe Iehova când priveşte la cei în vârstă? b) Despre ce vom vorbi în articolul următor?

¹⁸ Iehova preţuieşte serviciul pe care îl îndepliniţi din toată inima, indiferent cât faceţi, mult sau puţin. Orice s-ar întâmpla cu „omul care suntem în afară“ pe măsură ce îmbătrânim, „omul lăuntric“ se poate înnoi din zi în zi (2 Corinteni 4:16). Nu încape îndoială că Iehova preţuieşte ceea ce aţi realizat în trecut, dar fiţi absolut siguri că el preţuieşte şi ceea ce faceţi acum pentru numele său (Evrei 6:10)! În următorul articol vom vorbi despre binecuvântările de durată ale fidelităţii.

Cum aţi răspunde?

• De ce este Ana un bun exemplu pentru creştinii în vârstă din zilele noastre?

• De ce vârsta nu e neapărat un impediment în calea realizărilor spirituale?

• Cum pot continua creştinii în vârstă să manifeste devoţiune sfântă?

• Cum priveşte Iehova serviciul pe care îl îndeplinesc pentru el cei în vârstă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Vârstnicul Daniel a înţeles „din cărţi“ cât va dura exilul lui Iuda

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Mulţi fraţi şi surori în vârstă sunt exemple în ce priveşte participarea cu regularitate la întruniri, predicarea cu zel şi dorinţa de a învăţa