De la sul la codex — Cum a luat Biblia formă de carte

DE-A lungul secolelor, oamenii au păstrat informaţia în mai multe feluri. În vechime, scriitorii îşi consemnau cuvintele pe monumente, pe table de piatră sau de lemn, pe foi din pergament sau din alte materiale. În secolul I, în Orientul Mijlociu, suportul de scriere acceptat pe scară largă era sulul. Ulterior a apărut codexul, care cu timpul a înlocuit sulul şi a devenit mijlocul obişnuit de păstrare a textului scris. Totodată, codexul a jucat un rol foarte important în răspândirea Bibliei. Dar ce este codexul şi cum a apărut el?

Codexul este cea mai veche formă de carte. El era compus din foi pliate, puse laolaltă şi legate una de alta de-a lungul cotorului. Filele erau scrise pe ambele părţi şi protejate de o copertă. Primele codexuri nu semănau prea mult cu cărţile de astăzi. La fel ca majoritatea invenţiilor omului, codexul a fost supus la transformări şi îmbunătăţiri potrivit nevoilor şi preferinţelor utilizatorilor.

Lemn, ceară şi pergament

La început, codexurile erau compuse de cele mai multe ori din tăbliţe de lemn cerate. La Herculaneum, oraş care împreună cu Pompei a fost distrus în urma erupţiei Vezuviului din 79 e.n., au fost descoperite poliptice cerate scrise, adică ansambluri de mai multe tăbliţe prinse una de alta pe latura lor lungă. Cu timpul, tăbliţele rigide au fost înlocuite cu foi din materiale pliabile. Aceste codexuri, sau cărţi, erau numite în latină membranae, sau pergamente, întrucât filele erau de obicei confecţionate din piele.

Au supravieţuit şi unele codexuri cu file de papirus. Cele mai vechi codexuri creştine cunoscute, conservate datorită climei uscate din anumite zone ale Egiptului, sunt papirusuri. *

Sul sau codex?

Se pare că, cel puţin până la sfârşitul secolului I e.n., creştinii au folosit în principal ruloul, sau sulul. De la sfârşitul secolului I până  în secolul al III-lea, s-a dus o adevărată luptă între susţinătorii codexului şi susţinătorii sulului. Conservatorii, obişnuiţi să folosească sulul, nu doreau să renunţe la tradiţiile şi obiceiurile statornicite. Ce însemna însă citirea unui sul? Un sul era, de regulă, constituit dintr-un număr standard de foi de papirus sau de pergament, lipite cap la cap într-o fâşie lungă, care era apoi rulată. Textul era dispus pe coloane pe faţa sulului. Cititorul desfăşura sulul pentru a găsi pasajul dorit, iar după ce citea îl înfăşura la loc (Luca 4:16–20). Adesea, pentru o singură operă literară erau necesare mai multe suluri, motiv pentru care utilizarea acestui suport era şi mai incomodă. Deşi se pare că din secolul al II-lea creştinii au preferat să copieze Scripturile sub formă de codexuri, sulurile au fost folosite încă multă vreme. Cu toate acestea, în opinia specialiştilor, folosirea codexului de către creştini a avut un rol important în acceptarea pe scară largă a codexului.

Codexul prezenta avantaje evidente: cuprindea mai multe informaţii, era mai uşor de mânuit şi mai uşor de transportat. Deşi unii au remarcat de la început aceste avantaje, majoritatea au renunţat cu greu la folosirea sulurilor. Treptat însă, în decursul mai multor veacuri, codexul s-a impus datorită câtorva factori.

Codexul era mai „economic“ decât sulul. Textul putea fi scris pe ambele părţi ale foii, iar mai multe cărţi puteau fi legate într-un singur volum. Unii consideră că succesul de care s-a bucurat codexul în rândul creştinilor şi al unor categorii profesionale, precum avocaţii, s-a datorat în special uşurinţei cu care se putea găsi pasajul dorit. Creştinilor le era de foarte mare folos în lucrarea de evanghelizare ca textele, sau o simplă listă cu citate din Scripturi, să ocupe mai puţin spaţiu. În plus, codexul avea copertă, adesea din lemn, fiind astfel mai rezistent decât sulul.

Codexurile erau practice şi pentru lectura personală. Spre sfârşitul secolului al III-lea, mulţi creştini nominali aveau evanghelii din pergament, în format de buzunar. De atunci, s-au produs sub formă de codexuri literalmente miliarde de exemplare ale Bibliei, cu textul integral sau parţial.

În prezent, există multe instrumente care permit accesul rapid şi foarte uşor la înţelepciunea divină consemnată în Biblie: computere, înregistrări audio sau pagina tipărită. Oricare ar fi formatul pe care îl preferăm, să cultivăm iubire faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, făcând din acesta subiectul meditării noastre zilnice! — Psalmul 119:97, 167.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Codexul a jucat un rol foarte important în răspândirea Bibliei