Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

Avea picioare şarpele care i-a vorbit Evei?

Potrivit celor consemnate în Geneza 3:14, Iehova Dumnezeu i-a vorbit şarpelui care o indusese în eroare pe Eva în grădina Edenului. Dumnezeu i-a zis: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele domestice şi între toate animalele sălbatice ale câmpului! Pe pântece te vei târî şi ţărână vei mânca în toate zilele vieţii tale“. Biblia nu spune în mod concret că animalul folosit pentru a o ispiti pe Eva ar fi avut picioare, pe care ulterior şi le-a pierdut. Deşi când citesc Geneza 3:14 unii s-ar putea gândi la acest lucru, nu trebuie neapărat să tragem concluzia că, înainte de blestem, şerpii aveau picioare. De ce?

Cel condamnat de Iehova a fost, în realitate, Satan, un spirit invizibil care s-a folosit în mod greşit de acel simplu animal. Biblia îl descrie pe Satan ca „tatăl minciunii“ şi „şarpele cel vechi“. Se pare că ambele expresii se referă la faptul că Satan s-a folosit de un animal vizibil, un şarpe, ca să o determine pe Eva să nu se supună poruncii lui Dumnezeu. — Ioan 8:44; Revelaţia 20:2.

Şerpii au fost creaţi de Dumnezeu. Iar Adam probabil că le-a pus nume înainte ca Satan să se folosească de un şarpe pentru a o înşela pe Eva. Nu şarpele, un animal fără raţiune, care i-a vorbit Evei s-a făcut vinovat de înşelăciune. El nu a fost conştient că era manipulat de Satan şi nu avea cum să înţeleagă judecata pronunţată de Dumnezeu împotriva rebelilor.

Atunci de ce a vorbit Dumnezeu despre umilirea în sens fizic a şarpelui? Comportamentul unui şarpe în mediul său natural, cu alte cuvinte faptul de a se târî pe pântece şi de a-şi arunca limba ca şi cum ar linge ţărâna, a simbolizat în mod potrivit starea decăzută în care se află Satan. Deşi înainte s-a bucurat de o poziţie înaltă fiind unul dintre îngerii lui Dumnezeu, el a fost condamnat la o stare umilitoare numită în Biblie Tartar. — 2 Petru 2:4.

În plus, aşa cum un şarpe literal i-ar putea răni unui om călcâiul, Satan în starea lui decăzută avea să ‘zdrobească călcâiul’ ‘seminţei’ lui Dumnezeu (Geneza 3:15). Partea principală a acelei seminţe s-a dovedit a fi Isus Cristos, care a avut de suferit pentru un timp din cauza agenţilor lui Satan. Însă capul şarpelui simbolic va fi, în cele din urmă, zdrobit de Cristos şi de creştinii unşi înviaţi (Romani 16:20). Astfel, blestemul pe care Dumnezeu l-a rostit împotriva şarpelui vizibil a prefigurat decăderea şi distrugerea definitivă a ‘şarpelui cel vechi’, Satan Diavolul.