Saul întâlneşte vechi prieteni şi foşti duşmani

PROBABIL, cu oarecare teamă, Saul, cunoscut ulterior ca apostolul Pavel, s-a întors la Ierusalim pentru prima dată de la convertirea sa la creştinism. * Cu trei ani în urmă, părăsise oraşul suflând ameninţare şi ucidere împotriva discipolilor lui Isus. Avea chiar scrisori prin care era autorizat să-i aresteze pe toţi creştinii pe care i-ar fi găsit în Damasc. — Faptele 9:1, 2; Galateni 1:18.

Odată devenit creştin, Saul îşi declarase cu îndrăzneală credinţa în înviatul Mesia, motiv pentru care iudeii din Damasc au vrut să-l ucidă (Faptele 9:19–25). Se putea el aştepta la o primire cordială din partea foştilor prieteni iudei din Ierusalim? Pentru Saul conta mai puţin acest lucru. El era interesat mai degrabă să ia legătura cu discipolii lui Cristos din Ierusalim, ceea ce nu avea să fie uşor.

„Când a ajuns la Ierusalim, el a încercat să li se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, fiindcă nu credeau că este discipol“ (Faptele 9:26). Şi nu e de mirare, având în vedere că ultimul lucru pe care discipolii îl auziseră despre el era  că se dovedea un persecutor nemilos. Ei se gândeau probabil că se dă drept creştin pentru a se infiltra în congregaţie. Aşadar, creştinii din Ierusalim erau hotărâţi să-l ţină la distanţă.

Totuşi, unul dintre ei i-a venit în ajutor lui Saul. Biblia spune că Barnaba l-a dus pe fostul persecutor „la apostoli“, după cât se pare la Petru (Chifa) şi Iacov, fratele Domnului, pentru a-i informa cu privire la convertirea lui Saul şi la lucrarea de predicare efectuată de acesta în Damasc (Faptele 9:27; Galateni 1:18, 19). Nu ni se spune cum a ajuns Barnaba să aibă încredere în Saul. Poate se cunoşteau, motiv pentru care Barnaba s-a gândit să-l verifice cu atenţie şi apoi să confirme sinceritatea lui în faţa celorlalţi. Sau poate Barnaba cunoştea câţiva creştini din Damasc şi astfel a aflat de convertirea lui Saul. Indiferent cum au stat lucrurile, Barnaba a risipit îndoielile cu privire la Saul. Drept rezultat, Saul s-a bucurat de compania apostolului Petru timp de 15 zile.

Cincisprezece zile alături de Petru

Saul îşi primise misiunea direct de la Isus şi nu avea nevoie să fie autorizat de niciun om, aşa cum, de altfel, le-a spus galatenilor (Galateni 1:11, 12). Însă, fără îndoială, Saul era conştient că avea multe de învăţat despre serviciul lui Isus, iar alături de Petru avea o excelentă  ocazie în acest sens (Luca 24:12; 1 Corinteni 15:3–8). El avea multe întrebări pe care să li le pună lui Petru şi lui Iacov, însă şi aceştia doreau să ştie mai multe despre viziunea sa şi despre misiunea primită de la Isus.

Salvat din mâna foştilor prieteni

Ştefan a fost numit primul martir creştin. Cei cu care Ştefan avusese dispute erau din „aşa-numita Sinagogă a Liberţilor, precum şi dintre cirenieni şi alexandrini şi dintre cei din Cilicia şi Asia“. Acum, Saul „discuta aprins cu iudeii de limbă greacă“, sau iudeii elenişti, depunându-le mărturie cu îndrăzneală. Cum au reacţionat ei la predicarea lui Saul? Au căutat să-l omoare. — Faptele 6:9; 9:28, 29.

Era firesc ca Saul să dorească să le explice foştilor săi prieteni schimbarea radicală din viaţa sa şi să se străduiască să-i înveţe şi pe ei despre Mesia. Însă, aceşti iudei elenişti l-au tratat cu ostilitate, considerându-l un trădător.

Era Saul conştient de pericolul ce-l pândea? În Biblie citim că în timp ce se ruga în templu, a avut o viziune în care l-a văzut pe Isus. El i-a spus: „Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine!“ Saul i-a zis: „Doamne, ei ştiu bine că îi aruncam în închisoare şi că din sinagogă în sinagogă îi băteam pe cei care credeau în tine. Iar, când a fost vărsat sângele lui Ştefan, martorul tău, şi eu stăteam acolo, încuviinţând“. — Faptele 22:17–20.

În opinia unora, răspunsul lui Saul lasă să se înţeleagă că era conştient de riscuri. Alţii însă cred că, de fapt, a vrut să spună: ‘Ei ştiu că am fost un persecutor ca şi ei. Sunt sigur că vor lua în serios convertirea mea. Poate că îi voi ajuta să înţeleagă adevărul’. Totuşi, Isus ştia că acei iudei nu aveau să asculte mărturia unui „apostat“. El i-a zis lui Saul: „Du-te, pentru că te voi trimite la naţiuni îndepărtate“. — Faptele 22:21, 22.

Îndată ce şi-au dat seama de acest pericol, colaboratorii lui creştini l-au dus repede în portul din Cezareea şi l-au trimis la Tars, oraşul său natal, aflat la o distanţă de 500 de kilometri (Faptele 9:30). Saul s-a mai întors în Ierusalim abia după câţiva ani.

Prezenţa fostului persecutor în Ierusalim putea da naştere unui conflict. De aceea, faptul că a părăsit imediat oraşul a fost probabil o măsură de protecţie pentru congregaţia creştină de aici. După plecarea lui Saul, „congregaţia din toată Iudeea, Galileea şi Samaria s-a bucurat de o perioadă de pace şi se zidea şi, umblând în teamă de Iehova şi în mângâierea spiritului sfânt, continua să se înmulţească“. — Faptele 9:31.

Lecţii de prudenţă

La fel ca în secolul I, şi în prezent se pot ivi situaţii care pretind prudenţă din partea noastră. Nu trebuie să fim exagerat de suspicioşi cu privire la persoanele necunoscute. Uneori însă, oameni lipsiţi de scrupule încearcă să profite de slujitorii lui Iehova, fie pentru propriul câştig, fie pentru a face rău congregaţiei. Prin urmare, trebuie să ne folosim discernământul ca să nu fim înşelaţi de impostori. — Proverbele 3:27; 2 Timotei 3:13.

Din exemplul lui Saul în ce priveşte predicarea în Ierusalim observăm o altă modalitate în care creştinii pot manifesta prudenţă. Uneori, ar putea fi periculos — din punct de vedere fizic, spiritual sau chiar moral — să depunem mărturie în anumite cartiere sau anumitor persoane, inclusiv unor foşti prieteni. În acest caz, este bine să ne luăm unele măsuri de precauţie, de pildă alegându-ne momentul şi locul potrivit. — Proverbele 22:3; Matei 10:16.

Putem fi siguri că vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu va fi predicată înainte de a veni sfârşitul acestui sistem rău. Saul ne-a lăsat un excelent exemplu în această privinţă, „vorbind cu îndrăzneală în numele Domnului“ atât vechilor prieteni, cât şi foştilor duşmani. — Faptele 9:28.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Când a ajuns la Ierusalim, Saul le-a depus mărturie cu îndrăzneală iudeilor de limbă greacă