Te îngrijeşti de alţii cum se îngrijeşte Iehova?

‘ARUNCAŢI-VĂ toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu, pentru că el se interesează [îngrijeşte, Cornilescu, 1996] de voi’ (1 Petru 5:7). Ce invitaţie călduroasă! Iehova Dumnezeu se interesează, se îngrijeşte de slujitorii săi, iar ei se simt în siguranţă.

Trebuie să învăţăm să manifestăm şi noi interes faţă de alţii. Având în vedere că suntem imperfecţi, trebuie totodată să fim atenţi la unele capcane în care am putea cădea când ne interesăm de ceilalţi. Înainte de a vorbi despre ele, să vedem cum se îngrijeşte Iehova de slujitorii săi.

Psalmistul a descris interesul sau grija lui Dumnezeu folosind o ilustrare despre un păstor: „Iehova este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă odihnă în păşuni cu multă iarbă, mă conduce la locuri de odihnă bine udate. Îmi înviorează sufletul  . . . . Chiar de-aş umbla prin valea umbrei adânci, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine“. — Psalmul 23:1–4.

David fusese păstor şi ştia ce înseamnă să ai grijă de oi. Păstorul îşi apără oile de prădători: lei, lupi şi urşi. El nu lasă turma să se împrăştie, caută oile pierdute, ia în braţe mieii obosiţi şi îngrijeşte oile bolnave şi rănite. În fiecare zi adapă turma. Dar asta nu înseamnă că păstorul controlează orice mişcare a oilor. Ele sunt libere, însă sunt ocrotite.

La fel se îngrijeşte şi Iehova de poporul său. Apostolul Petru a explicat: „Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu“. Expresia „sunteţi păziţi“ înseamnă literalmente „sunteţi ţinuţi sub supraveghere“ (1 Petru 1:5). Iehova ne vrea binele şi de aceea ne supraveghează în permanenţă, fiind gata să ne ajute oricând apelăm la el. Însă, întrucât ne-a creat cu libertate de alegere, Iehova nu intervine în tot ce facem şi nu ne influenţează orice decizie. Cum îl putem imita în această privinţă?

Să avem grijă de copiii noştri

„Fiii sunt o moştenire de la Iehova.“ Prin urmare, părinţii trebuie să le poarte de grijă copiilor lor şi să-i ocrotească (Psalmul 127:3). Aceasta ar putea însemna să-i încurajeze să spună ce gândesc şi ce simt şi să ţină cont de opiniile şi de sentimentele lor. Un părinte care încearcă să controleze orice mişcare a copiilor săi, ignorându-le complet dorinţele, ar putea fi asemenea unui păstor care niciodată nu  dă drumul oilor din ţarc. Niciun păstor nu ar face aşa! Şi nici Iehova nu ne păstoreşte astfel.

Iată ce recunoaşte Maria *: „Ani de zile, le-am zis întruna copiilor mei: «Asta trebuie să faci», «Asta n-ai voie să faci». Consideram că aşa îmi făceam datoria de părinte. Nu-i lăudam niciodată şi nici nu comunicam cu adevărat“. Fiica Mariei vorbea mult la telefon cu prietenele ei, dar cu mama ei discuta foarte puţin. Maria spune: „Mi-am dat seama care era de fapt problema mea. Când vorbea cu prietenele ei, fiica mea încuviinţa adesea folosind expresii cum ar fi «Da, aşa e» sau «Şi eu». Am început să folosesc expresii asemănătoare ca s-o încurajez să se deschidă şi în scurt timp am constatat că vorbeam mai mult şi că discuţiile noastre erau mai plăcute“. Cât de important este deci să comunicăm cu eficienţă, adică să vorbim nu numai noi, ci să-i permitem şi celuilalt să vorbească!

Părinţii trebuie să-i ajute pe copii să se deschidă, iar copiii trebuie să înţeleagă de ce grija părinţilor înseamnă ocrotire. Biblia îi îndeamnă pe copii să asculte de părinţi. Apoi le explică şi de ce: „Ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp pe pământ“ (Efeseni 6:1, 3). Dacă sunt ferm convinşi de foloasele supunerii, copiilor le va fi mai uşor să asculte de părinţi.

Să avem grijă de turma lui Iehova

Interesul plin de iubire al lui Iehova pentru slujitorii săi se observă în congregaţia creştină. Isus Cristos, Capul congregaţiei, le porunceşte bătrânilor să aibă grijă de turmă (Ioan 21:15–17). Cuvântul grecesc pentru supraveghetor este înrudit cu un verb care înseamnă „a privi cu atenţie“. Arătând cum trebuie păstorită turma, Petru i-a îndemnat pe bătrânii de congregaţie: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din constrângere, ci de bunăvoie; nici din iubire de câştig necinstit, ci cu înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă“. — 1 Petru 5:2, 3.

Da, bătrânii creştini au aceeaşi sarcină ca păstorii. Ei trebuie să ajute oile bolnave în sens spiritual şi să le corecteze ca să respecte normele drepte ale lui Dumnezeu. Bătrânii  au responsabilitatea de a organiza activitatea teocratică, de a stabili orarul întrunirilor şi de a păstra ordinea în congregaţie. — 1 Corinteni 14:33.

Însă, prin cuvintele de mai sus, apostolul Petru îi conştientizează pe bătrâni că există pericolul de a ajunge ‘să stăpânească peste’ congregaţie. Cum ar putea cădea un bătrân în această capcană? De pildă, dacă stabileşte reguli inutile. Dintr-un puternic simţ al datoriei de a ocroti turma, un bătrân ar putea cădea în extreme. Într-o congregaţie din Orient, bătrânii au stabilit reguli cu privire la bunele maniere la Sala Regatului, de exemplu cine ar trebui să salute primul. Ei considerau că respectarea unor astfel de reguli ar contribui la pacea congregaţiei. Deşi intenţiile au fost fără îndoială bune, oare au urmat acei bătrâni exemplul lui Iehova privind grija pentru poporul său? Merită să ne amintim următoarele cuvinte ale apostolului Pavel, ce reflectă modul său de gândire: „Nu că suntem stăpâni pe credinţa voastră, ci suntem colaboratori spre bucuria voastră, fiindcă voi staţi neclintiţi prin credinţa voastră“ (2 Corinteni 1:24). Să nu uităm că Iehova are încredere în slujitorii săi.

Pe lângă faptul că nu vor stabili reguli fără o bază biblică, bătrânii iubitori vor arăta că se îngrijesc cu adevărat de turmă dacă nu vor dezvălui informaţii confidenţiale. Ei cunosc avertismentul divin: „Nu dezvălui cuvintele confidenţiale ale altuia“. — Proverbele 25:9.

Apostolul Pavel a comparat congregaţia creştinilor unşi cu corpul uman: „Dumnezeu a întocmit corpul . . . ca să nu fie dezbinare în corp, ci mădularele să aibă grijă deopotrivă unele de altele“ (1 Corinteni 12:12, 24–26). Expresia grecească tradusă „să aibă grijă deopotrivă unele de altele“ înseamnă literalmente „să-şi facă griji unele pentru altele“. Membrii congregaţiei creştine trebuie să manifeste interes profund unii faţă de alţii. — Filipeni 2:4.

Cum pot arăta creştinii adevăraţi că ‘îşi fac griji unii pentru alţii’? De exemplu, ei se pot ruga pentru colaboratorii lor din congregaţie şi îi pot ajuta practic. Astfel toţi pun în valoare ce au mai bun. Să ne gândim, de pildă, la Tudor, care a beneficiat de o astfel de atenţie plină de iubire. Când s-a botezat avea 17 ani şi era singurul din familie care îi slujea lui Iehova. El spune: „O familie din congregaţie mă invita adesea să iau masa cu ei şi să ne destindem împreună. Treceam pe la ei aproape în fiecare dimineaţă în drum spre şcoală ca să analizăm textul zilei. Mă sfătuiau cum să fac faţă problemelor de la şcoală şi ne rugam împreună. Am învăţat de la ei ce înseamnă să dăruieşti“. În prezent, Tudor pune în practică ce a învăţat slujind la o filială a Martorilor lui Iehova.

Apostolul Pavel a avertizat asupra unei capcane în care am putea cădea când ne interesăm de alţii. El a amintit despre nişte femei ‘clevetitoare, care se amestecau în treburile altora, vorbind ce n-ar trebui să vorbească’ (1 Timotei 5:13). Deşi e bine să manifestăm interes faţă de alţii, trebuie să avem grijă să nu ne amestecăm în treburile lor. Când interesul faţă de ceilalţi este exagerat, am putea ajunge ‘să vorbim ce n-ar trebui’, de pildă să criticăm.

Să nu uităm că fiecare creştin are dreptul să decidă în unele chestiuni, de pildă ce mănâncă sau cum se destinde. În limitele trasate de principiile biblice, fiecare este liber să aleagă. Pavel i-a îndemnat pe creştinii din Roma: „Să nu ne mai judecăm . . . unii pe alţii. . . . Să urmărim deci lucrurile care duc la pace şi lucrurile care duc la zidire reciprocă“ (Romani 14:13, 19). Trebuie să manifestăm interes sincer faţă de ceilalţi membri ai congregaţiei, dar nu amestecându-ne în treburile lor, ci fiind gata să-i ajutăm. Dacă ne îngrijim unii de alţii în acest fel vom promova iubirea şi unitatea în familie şi în congregaţie.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Ajutaţi-vă copiii să se deschidă lăudându-i şi arătându-le că-i înţelegeţi