„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“
„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“
„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Faceţi lucruri pe care toţi oamenii le consideră bune.“ — ROMANI 12:17.
1. Cum procedează mulţi când cineva îi supără?
CÂND un copil e îmbrâncit de alt copil, de obicei prima lui reacţie este să-l îmbrâncească şi el. Din nefericire, nu numai copiii obişnuiesc să plătească cu aceeaşi monedă. Mulţi adulţi procedează la fel când îi supără cineva. Chiar dacă nu se răzbună în mod direct, ei găsesc căi mai subtile, de pildă bârfindu-l pe cel ce i-a supărat sau punându-i tot felul de piedici. Indiferent de metoda la care recurg, intenţia este aceeaşi: să plătească cu aceeaşi monedă, să se răzbune.
2. a) De ce creştinii adevăraţi nu se lasă stăpâniţi de dorinţa de răzbunare? b) Ce capitol din Biblie vom analiza şi la ce întrebări vom răspunde?
2 Deşi dorinţa de răzbunare are rădăcini adânci în om, creştinii adevăraţi o ţin sub control. Ei se străduiesc să urmeze îndemnul apostolului Pavel: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“ (Romani 12:17). Ce ne va ajuta să trăim potrivit acestui principiu nobil? Faţă de cine trebuie să avem în primul rând această atitudine? De ce este bine să nu întoarcem rău pentru rău? Pentru a răspunde la aceste întrebări, vom analiza contextul cuvintelor lui Pavel. Vom observa că, în Romani, capitolul 12, Pavel arată că a nu ne răzbuna este modul corect de a proceda şi, în acelaşi timp, o dovadă de iubire şi de modestie. Vom analiza aceste trei aspecte.
„Vă implor deci, fraţilor“
3, 4. a) Despre ce vorbeşte Pavel în scrisoarea către Romani începând cu capitolul 12, şi de ce a folosit cuvântul „deci“ în primul verset al acestui capitol? b) Cum trebuia să-i influenţeze îndurarea lui Dumnezeu pe creştinii din Roma?
3 Începând cu capitolul 12, Pavel vorbeşte despre patru aspecte ale vieţii de creştin: relaţiile cu Iehova, cu colaboratorii în credinţă, cu cei necredincioşi şi cu autorităţile statului. Iată cum prezintă Pavel principalul motiv pentru care nu trebuie să cedăm tendinţelor greşite, inclusiv dorinţei de răzbunare: „Vă implor deci, fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu“ (Romani 12:1). Cuvântul „deci“ indică o concluzie. Pavel spune de fapt: Având în vedere ceea ce v-am explicat, vă implor să faceţi ce vă voi spune acum. Dar ce le explicase Pavel mai înainte creştinilor din Roma?
4 În primele 11 capitole ale scrisorii sale, Pavel a vorbit despre extraordinara posibilitate dată atât evreilor cât şi neevreilor de a guverna cu Cristos în Regatul lui Dumnezeu, perspectivă pe care Israelul, ca naţiune, n-a ştiut s-o preţuiască (Romani 11:13-36). Acest mare privilegiu a devenit posibil numai „prin îndurarea lui Dumnezeu“. Cum ar fi trebuit să răspundă creştinii la această mare şi nemeritată dovadă de bunătate din partea lui Iehova? Inima trebuia să le fie plină de recunoştinţă aşa încât să-şi dorească să facă ceea ce Pavel a spus în continuare: „Să vă prezentaţi corpurile ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, adică un serviciu sacru îndeplinit cu puterea raţiunii voastre“ (Romani 12:1). Dar cum puteau acei creştini să-şi prezinte corpurile ca „o jertfă“ lui Dumnezeu?
5. a) Cum poate cineva să se prezinte ca „o jertfă“ lui Dumnezeu? b) Ce principiu trebuie să-i călăuzească pe creştini în tot ce fac?
5 Pavel continuă astfel: „Nu vă mai conformaţi acestui sistem, ci transformaţi-vă prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Romani 12:2). În loc să permită spiritului lumii să le modeleze gândirea, ei trebuiau să-şi înnoiască mintea însuşindu-şi modul de gândire al lui Cristos (1 Corinteni 2:16; Filipeni 2:5). Principiul prezentat de Pavel trebuia să-i influenţeze pe acei creştini adevăraţi în tot ce făceau, zi de zi. La fel trebuie să ne influenţeze şi pe noi.
6. Având în vedere cele menţionate de Pavel în Romani 12:1, 2, ce ne va ajuta să nu ne răzbunăm?
6 Cum ne sunt de folos ideile prezentate de Pavel în Romani 12:1, 2? Asemenea creştinilor unşi cu spirit care locuiau în Roma, noi suntem profund recunoscători pentru îndurarea pe care Dumnezeu ne-o arată în atâtea feluri, zi de zi. Avem deci o inimă plină de recunoştinţă, care ne îndeamnă să-i slujim cu toată forţa, cu toate capacităţile şi cu toate mijloacele de care dispunem. Dacă inima ne este plină de recunoştinţă, vom face tot ce ne stă în putinţă să gândim nu asemenea lumii, ci asemenea lui Cristos. Iar dacă ne însuşim modul de gândire al lui Cristos, lucrul acesta se va observa în felul cum ne comportăm cu ceilalţi — cu colaboratorii în credinţă şi cu cei necredincioşi (Galateni 5:25). De exemplu, dacă gândim asemenea lui Cristos, ne vom împotrivi dorinţei de răzbunare. — 1 Petru 2:21-23.
„Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“
7. Despre ce fel de iubire se vorbeşte în Romani, capitolul 12?
7 Noi nu întoarcem rău pentru rău nu numai pentru că aşa este corect, ci şi pentru că astfel dăm dovadă de iubire. Să observăm cum analizează Pavel în continuare această motivaţie. În scrisoarea către Romani, Pavel foloseşte de câteva ori cuvântul „iubire“ (grecescul agápe) cu referire la iubirea lui Dumnezeu şi a lui Cristos (Romani 5:5, 8; 8:35, 39). Însă, în capitolul 12, Pavel foloseşte cuvântul agápe în alt sens referindu-se la iubirea faţă de semeni. După ce menţionează că în congregaţie existau daruri spirituale diferite, Pavel vorbeşte despre o calitate care trebuie cultivată de toţi creştinii. El spune: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“ (Romani 12:4-9). Iubirea este principala calitate prin care se disting creştinii adevăraţi (Marcu 12:28-31). Pavel ne îndeamnă să ne asigurăm că iubirea pe care o manifestăm este sinceră.
8. Cum putem manifesta iubire fără ipocrizie?
8 În continuare, Pavel arată cum se manifestă iubirea fără ipocrizie: „Să aveţi oroare de rău, alipiţi-vă de ce este bine“ (Romani 12:9). „A avea oroare“ şi „a te alipi“ sunt cuvinte pline de substanţă. Expresia „să aveţi oroare“ poate fi tradusă şi „să urâţi cu înverşunare“. Trebuie să urâm nu doar consecinţele faptelor rele, ci şi răul în sine (Psalmul 97:10). Verbul „a se alipi“ traduce un verb grecesc care înseamnă literalmente „a se lipi“. Creştinul care iubeşte cu adevărat este atât de lipit, atât de ataşat de bunătate, încât această calitate devine parte integrantă a personalităţii sale.
9. Ce ne îndeamnă Pavel de repetate ori?
9 Pavel menţionează de repetate ori o anumită faţetă a iubirii. El spune: „Binecuvântaţi-i în continuare pe cei ce vă persecută; binecuvântaţi şi nu blestemaţi“. „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău.“ „Nu vă răzbunaţi singuri.“ „Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.“ (Romani 12:14, 17-19, 21). Cuvintele lui Pavel nu lasă nicio umbră de îndoială asupra modului în care trebuie să ne purtăm cu cei necredincioşi, chiar şi cu cei ce ni se împotrivesc.
„Binecuvântaţi-i în continuare pe cei ce vă persecută“
10. Cum i-am putea binecuvânta pe cei ce ne persecută?
10 Dar cum putem urma îndemnul lui Pavel: „Binecuvântaţi-i în continuare pe cei ce vă persecută“ (Romani 12:14)? Isus le-a spus discipolilor săi: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută“ (Matei 5:44; Luca 6:27, 28). Aşadar, o modalitate prin care îi binecuvântăm pe cei ce ne persecută este să ne rugăm pentru ei. De exemplu, dacă cineva ni se împotriveşte din ignoranţă, îi putem cere lui Dumnezeu să-i deschidă ochii ca să vadă adevărul (2 Corinteni 4:4). Este adevărat, s-ar putea să ni se pară neobişnuit să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze un persecutor. Însă cu cât reuşim să ne apropiem mai mult de modul de gândire al lui Cristos, cu atât ne va fi mai uşor să manifestăm iubire şi faţă de duşmani (Luca 23:34). Ce binecuvântări ar putea aduce o astfel de iubire?
11. a) Ce putem învăţa din exemplul lui Ştefan? b) Aşa cum reiese din experienţa lui Pavel, ce se poate întâmpla cu unii persecutori?
11 Un slujitor al lui Dumnezeu care s-a rugat pentru persecutorii săi a fost Ştefan, iar rugăciunea lui n-a fost în zadar. La scurt timp după Penticosta din 33 e.n., Ştefan a fost arestat de împotrivitorii congregaţiei creştine, târât în afara Ierusalimului şi lapidat. Înainte de a muri, el a strigat: „Iehova, nu le pune la socoteală păcatul acesta!“ (Faptele 7:58—8:1). Unul dintre cei pentru care Ştefan s-a rugat în ziua aceea a fost Saul. El era de faţă la uciderea lui Ştefan şi a fost de acord cu ea. Mai târziu, Isus cel înviat i s-a arătat lui Saul, iar persecutorul a devenit apoi discipol al lui Cristos, cunoscut ca apostolul Pavel, cel care a scris scrisoarea către Romani (Faptele 26:12-18). În armonie cu rugăciunea lui Ştefan, se pare că Iehova i-a iertat lui Pavel păcatul de a fi fost persecutor (1 Timotei 1:12-16). Nu-i de mirare că Pavel i-a îndemnat pe creştini: „Binecuvântaţi-i în continuare pe cei ce vă persecută“. El ştia din experienţă că unii persecutori ar putea deveni slujitori ai lui Dumnezeu. Şi în zilele noastre, unii persecutori au devenit credincioşi datorită conduitei paşnice a slujitorilor lui Iehova.
„Fiţi în pace cu toţi oamenii“
12. Ce legătură există între îndemnul dat de Pavel în Romani 12:9 şi cel din versetul 17 al aceluiaşi capitol?
12 Referitor la cum trebuie să ne purtăm atât cu cei credincioşi, cât şi cu cei necredincioşi, Pavel ne îndeamnă: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“. Cuvintele sale sunt o concluzie logică a ceea ce a spus mai înainte, şi anume: „Să aveţi oroare de rău“. La urma urmei, cum ar putea cineva să afirme că urăşte cu adevărat răul dacă ar întoarce rău pentru rău? Un asemenea comportament ar fi contrar iubirii „fără ipocrizie“. Pavel îndeamnă: „Faceţi lucruri pe care toţi oamenii le consideră bune“ (Romani 12:9, 17). Cum putem aplica sfatul său?
13. Cum ne comportăm faţă de „toţi oamenii“?
13 Mai înainte, în scrisoarea către corinteni, Pavel a scris despre persecuţia întâmpinată de apostoli. El a spus: „Am ajuns un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. . . . Când suntem insultaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, suportăm; când suntem defăimaţi, implorăm“ (1 Corinteni 4:9-13). Şi azi oamenii acestei lumi se uită la creştinii adevăraţi. Când văd că facem binele chiar şi când suntem nedreptăţiţi, e posibil să fie mai receptivi la mesajul nostru creştin. — 1 Petru 2:12.
14. În ce măsură trebuie să promovăm pacea?
14 Dar în ce măsură trebuie să promovăm pacea? Atât cât ne stă în putinţă. Pavel le-a spus fraţilor săi creştini: „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii“ (Romani 12:18). Expresiile „dacă este posibil“ şi „atât cât depinde de voi“ arată că nu întotdeauna este posibil să restabilim pacea. De pildă, niciodată nu vom încălca o poruncă divină doar ca să facem pace cu un om (Matei 10:34-36; Evrei 12:14). Însă, în limita posibilităţilor şi fără să încălcăm principiile drepte, vom face totul ca să fim în pace „cu toţi oamenii“.
„Nu vă răzbunaţi singuri“
15. Ce motiv să nu ne răzbunăm găsim în Romani 12:19?
15 Pavel prezintă încă un motiv întemeiat pentru a nu ne răzbuna: modestia. El spune: „Iubiţii mei fraţi, nu vă răzbunaţi singuri, ci faceţi loc mâniei, căci este scris: «Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, zice Iehova»“ (Romani 12:19). Un creştin care caută să se răzbune este îngâmfat. Îşi asumă un rol care-i aparţine de drept lui Dumnezeu (Matei 7:1). În plus, cel care ia problema în propriile mâini nu are încredere în asigurarea lui Iehova: „Eu voi răsplăti“. În schimb, creştinii adevăraţi sunt convinşi că Iehova ‘le va face dreptate aleşilor săi’ (Luca 18:7, 8; 2 Tesaloniceni 1:6-8). Dând dovadă de modestie, ei lasă judecata şi pedeapsa în seama lui Dumnezeu. — Ieremia 30:23, 24; Romani 1:18.
16, 17. a) Ce înseamnă ‘să îngrămădim cărbuni aprinşi’ pe capul cuiva? b) Relataţi o situaţie în care o faptă bună a înmuiat inima unui necredincios.
16 Cel ce se răzbună îl poate înverşuna pe duşman, dar cel ce-l tratează cu bunătate îi poate înmuia inima. De ce? Să observăm ce le-a mai spus Pavel creştinilor din Roma: „Dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea, fiindcă, dacă vei face aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“ (Romani 12:20; Proverbele 25:21, 22). Cum trebuie înţelese aceste cuvinte?
17 „A îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul cuiva“ este o figură de stil inspirată din procesul topirii metalelor. În timpurile biblice, minereul era pus într-un cuptor. Se aşeza un strat de cărbuni dedesubtul minereului şi unul deasupra lui. Cărbunii de deasupra ridicau atât de mult temperatura, încât minereul se topea şi se separa de impurităţi. În mod asemănător, când îi facem bine unui împotrivitor, am putea „să topim“ ce este dur în inima lui, adică să-i înmuiem inima, şi să scoatem ce este mai bun din el (2 Regi 6:14-23). De fapt, în cazul multor membri ai congregaţiei creştine, ceea ce i-a atras iniţial la închinarea adevărată au fost tocmai faptele bune pe care slujitorii lui Iehova le-au făcut pentru ei.
De ce nu ne răzbunăm
18. De ce este un lucru corect, dar şi o dovadă de iubire şi de modestie să nu ne răzbunăm?
18 Din această scurtă analiză a capitolului 12 din scrisoarea către Romani, am reţinut câteva motive importante pentru ‘a nu întoarce nimănui rău pentru rău’. În primul rând, a evita să ne răzbunăm este modul corect de a proceda. Având în vedere îndurarea pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, este corect şi cât se poate de firesc să ne prezentăm înaintea lui Iehova ca „jertfă“ şi să respectăm poruncile sale, inclusiv porunca de a ne iubi duşmanii. În al doilea rând, e o dovadă de iubire să nu întoarcem rău pentru rău. Evitând să ne răzbunăm şi promovând pacea, noi sperăm să-i ajutăm chiar şi pe cei mai înverşunaţi împotrivitori să devină slujitori ai lui Iehova. În al treilea rând, a refuza să întoarcem rău pentru rău este o dovadă de modestie. Cel ce se răzbună este îngâmfat, întrucât Iehova spune: „Răzbunarea este a Mea“. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „A venit înfumurarea? Atunci va veni dezonoarea, dar înţelepciunea este cu cei modeşti“ (Proverbele 11:2). Dacă suntem înţelepţi şi lăsăm răzbunarea în seama lui Dumnezeu dăm dovadă de modestie.
19. Despre ce vom vorbi în articolul următor?
19 Pavel îşi rezumă analiza, îndemnându-l pe fiecare creştin: „Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine“ (Romani 12:21). Cu ce forţe rele trebuie să luptăm în prezent? Cum putem birui? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.
Puteţi să explicaţi?
• Ce îndemn găsim de repetate ori în Romani, capitolul 12?
• Ce ne va îndemna să nu ne răzbunăm?
• Ce foloase avem noi şi alţii dacă ‘nu întoarcem rău pentru rău’?
[Întrebări de studiu]
[Chenarul de la pagina 22]
În Romani, capitolul 12, se vorbeşte despre relaţiile creştinului cu:
• Iehova
• colaboratorii în credinţă
• cei necredincioşi
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Scrisoarea lui Pavel către romani conţine sfaturi practice pentru creştini
[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]
Ce putem învăţa din exemplul discipolului Ştefan?