Prima Biblie în portugheză — un rod al perseverenţei

„CEL care va persevera va reuşi.“ Aceste cuvinte apar ca motto pe pagina de titlu a unei broşuri religioase scrise în secolul al XVII-lea de João Ferreira de Almeida. Nici nu s-ar fi putut găsi cuvinte mai potrivite pentru a-l descrie pe omul care şi-a dedicat întreaga viaţă traducerii şi publicării Bibliei în portugheză!

Almeida s-a născut în 1628 în Torre de Tavares, un sat din nordul Portugaliei. Rămas orfan de mic, a fost crescut la Lisabona, capitala ţării, de un unchi care era călugăr. Potrivit tradiţiei, Almeida a primit o instruire de excepţie pentru a urma o carieră ecleziastică, fapt care l-a ajutat să-şi cultive încă de la o vârstă foarte tânără talentul deosebit la limbi străine.

Însă este puţin probabil că Almeida şi-ar fi putut folosi acest talent la traducerea Bibliei dacă ar fi rămas în Portugalia. În timp ce, în urma Reformei, Europa nordică şi centrală era inundată de traduceri ale Bibliei în limbile moderne, Portugalia se afla sub mâna de fier a Inchiziţiei catolice. Simplul fapt de a poseda o Biblie în limba maternă era motiv ca o persoană să fie târâtă în faţa tribunalului inchizitorial. *

Probabil din dorinţa de a scăpa de acest climat opresiv, Almeida s-a mutat în Olanda încă din primii ani ai adolescenţei. La scurt timp după aceea, la numai 14 ani, el a pornit într-o călătorie spre Asia, prin Batavia (actualmente Jakarta), Indonezia, la acea vreme centrul administrativ al Companiei Olandeze a Indiilor Orientale din Asia de Sud-Est.

 Traducător la vârsta adolescenţei

În ultima parte a călătoriei spre Asia, Almeida a ajuns într-un moment de cotitură în viaţa sa. În timp ce călătorea între Batavia şi Malacca (actualmente Melaka), în vestul Malaysiei, a găsit din întâmplare o broşură protestantă în limba spaniolă intitulată Diferencias de la Cristiandad (Diferenţele din creştinătate). Pe lângă demascarea doctrinelor religioase false, broşura conţinea o afirmaţie care l-a impresionat pe tânărul Almeida în mod deosebit: „Folosirea în biserică a unei limbi necunoscute, chiar dacă este spre gloria lui Dumnezeu, nu are nicio valoare pentru ascultătorul care nu o înţelege“. — 1 Corinteni 14:9.

Pentru Almeida, concluzia era clară: cel mai bun mijloc de a demasca falsităţile religioase era o traducere a Bibliei pe înţelesul tuturor. Ajuns în Malacca, s-a convertit la religia reformată olandeză şi s-a apucat imediat să traducă din spaniolă în portugheză pasaje din Evanghelii pe care le-a distribuit „celor ce arătau că doresc sincer să cunoască adevărul“. *

Doi ani mai târziu, Almeida era pregătit pentru un proiect mai îndrăzneţ: traducerea după Vulgata latină a Scripturilor greceşti creştine. Almeida a terminat traducerea în mai puţin de un an — o realizare extraordinară pentru un tânăr de 16 ani! Plin de curaj, a trimis o copie a traducerii sale guvernatorului general olandez din Batavia pentru a fi publicată. Se pare că Biserica Reformată din Batavia a trimis manuscrisul mai departe la Amsterdam, însă bătrânul pastor căruia i-a fost încredinţat a murit, iar lucrarea lui Almeida a dispărut.

În 1651, când i s-a cerut o copie a traducerii sale pentru congregaţia reformată din Ceylon (actualmente Sri Lanka), Almeida a descoperit că originalul dispăruse din arhivele bisericii. Totuşi, nu s-a descurajat. A găsit o copie, probabil o primă versiune, şi în anul următor a realizat o versiune revizuită a Evangheliilor şi a cărţii Faptele. Consistoriul * din Batavia l-a recompensat cu 30 de guldeni, „o sumă derizorie pentru munca uriaşă pe care o depusese“, după cum a scris unul dintre colegii săi.

În pofida acestei lipse de apreciere, Almeida şi-a continuat munca, iar în 1654 a prezentat Consistoriului o traducere revizuită a întregului Nou Testament. Şi de această dată s-a adus în discuţie publicarea lucrării. Dar, în afară de pregătirea câtorva copii-manuscris pentru a fi folosite în câteva biserici, nu s-a făcut nimic concret.

Condamnat de Inchiziţie

În următorii zece ani, Almeida s-a ocupat din plin cu lucrarea pastorală şi misionariatul ca ministru al Bisericii Reformate. El a fost ordinat în 1656 şi a slujit mai întâi în Ceylon, unde era cât pe ce să fie călcat în picioare de un elefant, şi apoi în India, fiind unul dintre primii misionari protestanţi din această ţară.

Întrucât Almeida era convertit la protestantism şi slujea o putere străină, mulţi oameni din comunităţile de limbă portugheză pe care le vizita îl priveau ca pe un apostat şi un trădător. În plus, intra adesea în conflict cu misionarii catolici, deoarece condamna în mod deschis corupţia morală din rândurile clerului şi demasca  falsitatea doctrinelor Bisericii. Aceste conflicte au atins apogeul în 1661, când un tribunal inchizitorial din Goa, India, l-a acuzat pe Almeida de erezie şi l-a condamnat la moarte. În lipsa lui, i-a fost arsă efigia, sau portretul. La scurt timp după aceea, îngrijorat probabil de stilul ofensiv al lui Almeida, guvernatorul general olandez l-a rechemat în Batavia.

Almeida era un misionar zelos, însă nu a uitat nicio clipă că era nevoie de o Biblie în portugheză. Lipsa cunoştinţei biblice, atât de evidentă în rândul laicilor şi preoţilor deopotrivă, precum şi consecinţele ei i-au întărit hotărârea de a acţiona în acest sens. În prefaţa unei broşuri religioase apărute în 1668, Almeida îşi anunţa cititorii: „Nădăjduiesc ca . . . în curând să am onoarea de-a vă oferi o Biblie completă în limba voastră, cel mai mare cadou şi cea mai preţioasă comoară pe care v-o poate dărui cineva“.

Almeida şi Comitetul de revizuire

În 1676, Almeida a prezentat Consistoriului bisericii din Batavia o versiune finală a Noului Testament. Încă de la început, între traducător şi revizori au fost relaţii tensionate. Aşa cum explică biograful J. L. Swellengrebel, colegii lui Almeida erau vorbitori de limbă olandeză şi se pare că nu înţelegeau bine anumite nuanţe de sens şi de stil. Au existat discuţii şi în ce priveşte alegerea limbajului: Să se folosească portugheza vorbită pe plan local sau o portugheză mai rafinată, dar pe care puţini ar fi înţeles-o? În sfârşit, nerăbdarea lui Almeida de a-şi vedea lucrarea încheiată a fost o permanentă sursă de fricţiuni.

Lucrurile au mers foarte greu, probabil din cauza divergenţelor sau a lipsei de interes a revizorilor. După patru ani, revizorii încă polemizau cu privire la primele capitole din Luca. Nemulţumit de această întârziere, Almeida a trimis o copie a manuscrisului său în Olanda pentru a fi publicat fără ştirea revizorilor.

În ciuda eforturilor Consistoriului de a împiedica publicarea lucrării, Noul Testament tradus de Almeida a văzut lumina tiparului la Amsterdam în 1681, iar primele lui exemplare au ajuns în Batavia în anul următor. Imaginaţi-vă însă cât de dezamăgit a fost Almeida când a descoperit că revizorii din Olanda făcuseră schimbări în textul tradus de el! Întrucât nu cunoşteau bine portugheza, revizorii au introdus, după cum s-a exprimat Almeida, „redări greoaie şi contradictorii care au făcut neclar sensul Spiritului Sfânt“.

Şi autorităţile olandeze au fost nemulţumite, şi, drept urmare, au dispus ca toate exemplarele acestei ediţii să fie distruse. Totuşi, Almeida a convins autorităţile să păstreze câteva exemplare cu condiţia ca greşelile cele mai grave să fie corectate de mână. Aceste exemplare aveau să fie folosite până la pregătirea unei ediţii revizuite.

Revizorii din Batavia au reluat lucrul la Scripturile greceşti creştine. Ei au început şi revizuirea cărţilor Scripturilor ebraice, lucrând la ele pe măsură ce Almeida le termina de tradus. Temându-se că traducătorul avea să-şi piardă din nou răbdarea, membrii Consistoriului au hotărât să păstreze paginile semnate ale versiunii finale în seiful bisericii. Inutil să adăugăm că Almeida s-a opus acestei decizii.

Deceniile de muncă asiduă şi de viaţă grea într-o ţară cu climă tropicală şi-au cerut tributul. În 1689, din cauza sănătăţii sale tot mai şubrede, Almeida s-a retras din activităţile bisericeşti dedicându-se în exclusivitate traducerii Scripturilor ebraice. Din nefericire, a murit în 1691 în timp ce lucra la ultimul capitol al cărţii Ezechiel.

A doua ediţie a Noului Testament, terminată cu puţin înainte de moartea lui Almeida, a văzut lumina tiparului în 1693. Se pare însă că şi această ediţie a suferit modificări din partea unor revizori incompetenţi. În cartea A Biblia em Portugal (Biblia în Portugalia), G. L. Santos Ferreira afirmă: „Revizorii . . . au făcut schimbări considerabile în excelenta lucrare a lui Almeida, alterând şi urâţind ceea ce  mai rămăsese frumos din textul original în urma revizuirii primei ediţii“.

Biblia în portugheză finalizată

Odată cu moartea lui Almeida, au dispărut şi dorinţa, şi interesul pentru revizuirea şi publicarea Bibliei în portugheză în Batavia. Abia în 1711, la cererea misionarilor danezi din Tranquebar (sudul Indiei), Societatea pentru Promovarea Cunoştinţei Creştine cu sediul la Londra a finanţat tipărirea ediţiei a treia a Noului Testament tradus de Almeida.

Această societate a hotărât înfiinţarea unei tipografii în Tranquebar. În drum spre India însă, vasul care transporta materialele tipografice şi o încărcătură de Biblii în portugheză a fost capturat de piraţi francezi şi abandonat în cele din urmă în portul Rio de Janeiro (Brazilia). Santos Ferreira scrie: „Din motive cu totul inexplicabile şi în împrejurări pe care mulţi le-au considerat miraculoase, lăzile cu materialele tipografice au fost găsite intacte pe fundul calei şi au fost duse la Tranquebar cu acelaşi vas“. Misionarii danezi au revizuit cu atenţie şi au publicat versiunea tradusă de Almeida a celorlalte cărţi biblice. Versiunea finală a Bibliei în portugheză a fost publicată în 1751, după aproape 110 ani de când Almeida a început traducerea Sfintelor Scripturi.

O moştenire durabilă

Încă de foarte tânăr, Almeida şi-a dat seama cât de necesară era o Biblie în portugheză pentru ca oamenii de rând să poată înţelege adevărul în propria lor limbă. De-a lungul întregii vieţi, el a urmărit acest ţel cu tenacitate, în pofida opoziţiei din partea Bisericii Catolice, a indiferenţei semenilor săi, a nesfârşitelor probleme de revizuire şi a unei sănătăţi din ce în ce mai şubrede. Perseverenţa lui a fost răsplătită.

Multe dintre comunităţile de limbă portugheză cărora le-a predicat Almeida s-au restrâns şi au dispărut, însă traducerea Bibliei realizată de el a rămas. În secolul al XIX-lea, British and Foreign Bible Society şi American Bible Society au distribuit mii de exemplare ale traducerii lui Almeida în Portugalia şi în oraşele de coastă ale Braziliei. Ca urmare, versiunile Bibliei ce au la bază traducerea realizată de el sunt în prezent printre cele mai cunoscute şi larg distribuite în comunităţile de limbă portugheză.

Fără îndoială, mulţi le sunt foarte recunoscători primilor traducători ai Bibliei, precum Almeida. Dar şi mai recunoscători ar trebui să-i fim lui Iehova, un Dumnezeu care comunică şi care doreşte „ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:3, 4). El este Cel care a avut grijă ca Biblia, Cuvântul său, să fie păstrată şi spre folosul nostru. Fie ca întotdeauna să apreciem şi să studiem cu sârguinţă „cea mai preţioasă comoară“ oferită de Tatăl nostru ceresc!

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 21]

NUMELE DIVIN

O dovadă remarcabilă a integrităţii lui Almeida ca traducător este folosirea numelui divin ca redare a tetragramei ebraice.

[Provenienţa fotografiei]

Cortesia da Biblioteca da Igreja de Santa Catarina (Igreja dos Paulistas)

[Harta de la pagina 18]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

OCEANUL ATLANTIC

PORTUGALIA

Lisabona

Torre de Tavares

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Batavia în secolul al XVII-lea

[Provenienţa ilustraţiei]

Din Oud en Nieuw Oost-Indiën, Franciscus Valentijn, 1724

[Legenda fotografiei de la paginile 18, 19]

Pagina de titlu a primei ediţii portugheze a Noului Testament publicate în 1681

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Biblioteca Nacional, Portugalia