„Înţelepciunea aduce ocrotire“

„ESTE mult mai bine să dobândeşti înţelepciune decât aur! Şi este mai de dorit să dobândeşti pricepere decât argint“, se spune în Proverbele 16:16. De ce este înţelepciunea atât de valoroasă? Ea „aduce ocrotire, aşa cum şi banul aduce ocrotire, dar folosul cunoştinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă pe cei ce o au“ (Eclesiastul 7:12). Dar cum îi ţine înţelepciunea în viaţă pe cei ce o au?

A dobândi înţelepciune divină înseamnă a asimila cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi a acţiona în armonie cu ea. Odată însuşită, înţelepciunea ne va ajuta să umblăm pe calea aprobată de Iehova (Proverbele 2:10-12). Regele Solomon al Israelului antic spune: „Calea celor drepţi este să se abată de la rău. Cine veghează asupra căii sale îşi păzeşte sufletul“ (Proverbele 16:17). Da, înţelepciunea îl fereşte pe om de calea cea rea şi îl ţine în viaţă. Îndemnurile concise şi înţelepte din Proverbele 16:16-33 arată că înţelepciunea divină ne influenţează în bine atitudinea, vorbirea şi faptele. *

‘Să avem un spirit umil’

Înţelepciunea personificată subliniază: „Eu urăsc aroganţa şi mândria“ (Proverbele 8:13). Mândria nu are nimic în comun cu înţelepciunea. Trebuie să ne purtăm cu înţelepciune, să nu avem o atitudine mândră, sau arogantă. Trebuie să fim atenţi mai ales dacă avem succes în unele aspecte ale vieţii sau dacă ni s-a încredinţat o responsabilitate în congregaţia creştină.

În Proverbele 16:18 primim avertismentul: „Mândria merge înaintea căderii şi spiritul trufaş înaintea poticnirii“. Să reflectăm la cel mai mare dezastru din univers: un fiu spiritual perfect al lui Dumnezeu ‘a căzut’, devenind Satan Diavolul (Geneza 3:1-5; Revelaţia 12:9). Oare nu a avut un spirit trufaş înainte de a cădea? Vorbind despre trufia care a dus la căderea Diavolului, Biblia arată clar că un  bărbat convertit de curând nu trebuie să fie numit supraveghetor în congregaţie, „ca nu cumva să se umfle de mândrie şi să cadă în condamnarea pronunţată împotriva Diavolului“ (1 Timotei 3:1, 2, 6). Aşadar, cât de important este să nu gâdilăm orgoliul altora şi să nu-i permitem mândriei să prindă rădăcini în inima noastră!

„Mai bine să ai un spirit umil printre cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei orgolioşi“, citim în Proverbele 16:19. Putem înţelege valoarea acestui sfat gândindu-ne la o secvenţă din viaţa regelui Nebucadneţar al Babilonului antic. Umflat de mândrie, el a ridicat în câmpia Dura o statuie imensă, probabil o reprezentare a propriei persoane. Este posibil ca statuia să fi avut un piedestal, atingând astfel o înălţime de 27 de metri (Daniel 3:1). Acest monument uriaş trebuia să fie un simbol impresionant al propriului imperiu. Dacă pe oameni i-ar putea impresiona lucrurile măreţe, impunătoare, precum statuile, obeliscurile, turlele şi zgârie-norii, Dumnezeu priveşte cu totul altfel lucrurile. Psalmistul a cântat: „Iehova este înălţat şi totuşi îl vede pe cel umil, dar pe cel îngâmfat îl ţine departe“ (Psalmul 138:6). În realitate, „ce este înălţat printre oameni este dezgustător în ochii lui Dumnezeu“ (Luca 16:15). Prin urmare, mai bine este ‘să umblăm după lucrurile umile’ decât ‘să ne gândim la cele înalte’. — Romani 12:16.

Să fim perspicace şi convingători în vorbire

Cum se vede înţelepciunea în vorbirea noastră? Iată ce ne spune înţeleptul rege: „Cine lucrează cu perspicacitate va găsi binele şi cine se încrede în Iehova este fericit. Despre cel cu inima înţeleaptă se spune că are pricepere, iar cel cu buzele dulci are şi putere de convingere. Perspicacitatea este un izvor de viaţă pentru cei ce o au, dar este o nebunie să-i disciplinezi pe nebuni. Inima înţeleptului dă perspicacitate gurii lui, dar dă şi putere de convingere buzelor lui“. — Proverbele 16:20-23.

Înţelepciunea ne ajută să fim perspicace şi convingători în vorbire. În ce sens? Oamenii cu inimă înţeleaptă ‘găsesc binele’ în orice lucru şi ‘se încred în Iehova’. Fără îndoială că, dacă ne străduim să găsim ce e bun în ceilalţi, vom avea cuvinte de laudă la adresa lor. În loc să fim duri sau să ne certăm cu semenii noştri, vom vorbi cu bunătate şi convingere. Fiind perspicace, vom reuşi să înţelegem cu ce necazuri se confruntă semenii noştri şi cum le fac faţă.

Este foarte important să vorbim cu înţelepciune şi în lucrarea de predicare şi de facere de discipoli. Când le predăm semenilor din Cuvântul lui Dumnezeu, noi nu urmărim doar să le transmitem informaţii biblice. Vrem să le atingem inima. Prin urmare, trebuie să vorbim cu convingere. Apostolul  Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Timotei să rămână în lucrurile în care ‘a fost convins să creadă’. — 2 Timotei 3:14, 15.

Potrivit unei lucrări de referinţă, cuvântul grecesc tradus „a convinge“ înseamnă „a reuşi să schimbi părerea cuiva făcând apel la raţiune şi la precepte morale“ (An Expository Dictionary of New Testament Words, de W. Vine). Avem nevoie de perspicacitate ca să le aducem argumente convingătoare celor cu care discutăm astfel încât să-şi schimbe modul de a gândi. Cu alte cuvinte, trebuie să înţelegem cum gândesc, care sunt domeniile lor de interes, prin ce situaţii trec şi din ce mediu provin. Cum putem dobândi o astfel de perspicacitate? Discipolul Iacov ne-a îndemnat: „Trebuie să fiţi prompţi la ascultare, înceţi la vorbire“ (Iacov 1:19). Încurajându-i pe oameni să se exprime şi fiind atenţi la ceea ce spun, putem înţelege cum gândesc.

Apostolul Pavel avea o mare putere de convingere (Faptele 18:4). Chiar şi unul dintre împotrivitorii săi, Dimitrie, argintar de meserie, a recunoscut: „Nu numai în Efes, ci aproape în toată provincia Asiei, acest Pavel a convins o foarte mare mulţime şi a făcut-o să-şi schimbe părerea“ (Faptele 19:26). Considera Pavel că lui îi revenea meritul pentru succesul în predicare? Nicidecum! Pentru el, predicarea era o „demonstrare de spirit şi putere [a lui Dumnezeu]“ (1 Corinteni 2:4, 5). Şi noi suntem sprijiniţi de spiritul sfânt al lui Iehova. Întrucât ne încredem în Iehova, suntem convinşi că ne va ajuta să avem perspicacitate şi să fim convingători în predicare.

Nu-i de mirare că ‘cei cu inima înţeleaptă’ sunt numiţi „inteligenţi“ sau „pricepuţi“ (Proverbele 16:21, Cornilescu, 2001; Cornilescu, 1996). Da, perspicacitatea este „un izvor de viaţă“! Dar cum stau lucrurile cu oamenii fără minte? Ei „dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea“ (Proverbele 1:7). Cu ce consecinţe? După cum am văzut mai sus, Solomon spune: „Este o nebunie să-i disciplinezi pe nebuni“ (Proverbele 16:22). În cazul lor, disciplina înseamnă adesea pedeapsă aspră, necaz, ruşine, boală sau chiar moarte.

Iată ce spune în continuare regele Israelului despre efectul benefic al vorbelor înţelepte: „Cuvintele plăcute sunt un fagure de miere, dulci pentru suflet şi vindecare pentru oase“ (Proverbele 16:24). La fel ca mierea, care este dulce şi înviorătoare pentru cel înfometat, cuvintele plăcute încurajează şi înviorează. Mai mult, mierea este o bună doctorie; are proprietăţi curative. La fel sunt cuvintele plăcute: aduc sănătate spirituală. — Proverbele 24:13, 14.

Să fim atenţi la ‘calea care pare dreaptă’

Solomon mai spune: „Există o cale care i se pare dreaptă omului, dar la capătul ei sunt căile morţii“ (Proverbele 16:25). Acesta este un avertisment asupra pericolului de a gândi  greşit şi de a nu urma calea divină. Deşi din perspectivă omenească o cale poate părea bună, ea poate fi departe de principiile drepte ale Cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Satan ne poate înşela făcându-ne să credem că mergem pe o cale bună, dar ea să ducă de fapt la moarte.

Cea mai bună apărare împotriva autoamăgirii este o inimă înţeleaptă şi o conştiinţă instruită biblic. Ca să nu ne amăgim singuri când avem de luat decizii în viaţă privind moralitatea, închinarea etc., cel mai bine este să ne lăsăm îndrumaţi de normele divine referitoare la bine şi la rău.

„Cel ce munceşte, pentru el munceşte“

„Cel ce trudeşte pentru el trudeşte, căci gura lui îl obligă“ (Proverbele 16:26). Solomon spune că dorinţa unui om de a mânca îl poate ‘munci’; foamea îl „obligă“ la lucru. Iată cum a fost redat acest verset în Biblia Cornilescu, 1990: „Cel ce munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru“. Dorinţele fireşti, cum ar fi aceea de a ne potoli foamea, ne pot îndemna să fim harnici. Astfel de dorinţe sunt benefice. Cu toate acestea, ce s-ar putea întâmpla dacă ele ar deveni atât de puternice încât ne-ar împinge la lăcomie? Ar fi ca şi când un mic foc de tabără folosit la gătit ar provoca un incendiu mistuind o pădure. Un om ajunge lacom când nu-şi mai ţine sub control dorinţele. Prin urmare, lăcomia este devastatoare. Înţelegând acest pericol, cei înţelepţi sunt mereu atenţi la dorinţele lor.

Să nu umblăm „pe o cale care nu este bună“

Cuvintele pe care le spunem pot distruge, ca un foc mistuitor. Arătând ce efect negativ are asupra altora faptul de a le vâna defectele şi de a vorbi cu alţii despre ele, Solomon spune: „Omul netrebnic dezgroapă ce este rău şi pe buzele lui este un foc dogoritor. Cel ce umblă cu intrigi stârneşte mereu vrajbă, iar calomniatorul îi desparte pe prietenii apropiaţi“. — Proverbele 16:27, 28.

Omul care încearcă să ştirbească reputaţia altora este un „om netrebnic“. Trebuie să ne uităm la părţile bune ale oamenilor şi să vorbim frumos despre ei, ajutându-i astfel şi pe ceilalţi să-i respecte. Dar ar fi potrivit să plecăm urechea la bârfă? Clevetirea poate stârni cu uşurinţă suspiciuni neîntemeiate, poate ruina prietenii şi poate pune în primejdie unitatea congregaţiei. Înţelepciunea ne va îndemna să nu plecăm urechea la clevetire.

 Iată cum avertizează Solomon cu privire la cei care-i fac pe alţii să apuce pe căi greşite: „Omul violent îl amăgeşte pe semenul lui şi-l trimite pe o cale care nu este bună. El clipeşte din ochi ca să urzească intrigi. Îşi strânge buzele şi săvârşeşte răul“. — Proverbele 16:29, 30.

Pot cădea în această capcană şi creştinii adevăraţi? Mulţi oameni de azi ‘urzesc intrigi’, susţin şi chiar promovează violenţa. Poate că nu ne este greu să ne ferim de violenţa făţişă. Dar ce se poate spune despre violenţa subtilă? Milioane de oameni urmăresc divertismente cu scene de violenţă sau practică sporturi violente. Biblia spune clar: „Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se întovărăşeşte cu cei fără minte o duce rău“ (Proverbele 13:20). Cât de mult ne ocroteşte înţelepciunea divină!

Dar cum stau lucrurile cu cei ce-şi trăiesc viaţa cu înţelepciune şi discernământ şi se feresc de ‘căile care nu sunt bune’? O viaţă trăită în dreptate este frumoasă şi de valoare în ochii lui Dumnezeu. Cei ce duc o astfel de viaţă sunt demni de tot respectul! Iată ce citim în Proverbele 16:31: „Părul cărunt este o coroană de frumuseţe când se găseşte pe calea dreptăţii“.

Solomon mai spune că mânia scăpată de sub control este distructivă. Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei, „s-a aprins de mânie“ împotriva fratelui său Abel. „S-a aruncat asupra lui . . . şi l-a omorât“ (Geneza 4:1, 2, 5, 8). Deşi uneori avem motive întemeiate să fim furioşi, trebuie să fim atenţi ca mânia să nu ne scape de sub control. Principiul din Proverbele 16:32 este clar: „Cine este încet la mânie valorează mai mult decât un om puternic şi cine îşi ţine sub control spiritul, mai mult decât cel ce cucereşte un oraş“. Departe de a fi un semn de putere sau o virtute, mânia necontrolată este o slăbiciune care ne poate duce ‘pe o cale care nu este bună’.

„Hotărârea lor vine de la Iehova“

Regele Israelului mai adaugă: „Sorţii sunt aruncaţi în poală, dar hotărârea lor vine de la Iehova“ (Proverbele 16:33). În vechiul Israel, Iehova îşi dezvăluia uneori voinţa prin sorţi. Sorţii erau nişte pietricele rotunde sau nişte tăbliţe din lemn sau piatră. Mai întâi, i se cerea ajutorul lui Iehova. Apoi, sorţii erau aruncaţi în poala unei haine. Ce arătau era considerat răspunsul lui Dumnezeu.

Iehova nu mai foloseşte astăzi sorţi pentru a-i spune poporului său ce gândeşte. El ne-a dat Biblia, Cuvântul său. Cunoştinţa biblică exactă este esenţială ca să dobândim înţelepciune divină. Să nu treacă zi fără să fi citit din Scripturile inspirate! — Psalmul 1:1, 2; Matei 4:4.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

De ce este înţelepciunea mai bună decât aurul?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Ce ne poate ajuta să fim mai convingători în predicare?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

„Omul netrebnic dezgroapă ce este rău“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Mânia scăpată de sub control ne poate face ‘să umblăm pe o cale care nu este bună’

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Violenţa este amăgitoare