Întrebări de la cititori

Întrucât secerişul începea în mod oficial când toţi bărbaţii israeliţi erau la Sărbătoarea Turtelor Nedospite, cine culegea primele roade din recolta de orz care erau aduse la sanctuar?

Legea mozaică le poruncea israeliţilor: „De trei ori pe an, fiecare dintre bărbaţii tăi să se prezinte înaintea lui Iehova, Dumnezeul tău, în locul pe care îl va alege el: la Sărbătoarea Turtelor Nedospite, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Colibelor“ (Deuteronomul 16:16). Începând din timpul domniei lui Solomon, locul ales de Dumnezeu a fost templul din Ierusalim.

Prima dintre cele trei sărbători se ţinea pe la începutul primăverii. Numită Sărbătoarea Turtelor Nedospite, aceasta începea în prima zi după Paşte, care se sărbătorea în 14 nisan, şi dura şapte zile, până în 21 nisan. A doua zi a sărbătorii, 16 nisan, marca începutul primului seceriş din an, potrivit calendarului sacru. În acea zi, marele preot lua „un snop din primele roade“ din recolta de orz şi îl legăna „într-o parte şi-n alta înaintea lui Iehova“ la sanctuar (Leviticul 23:5-12). Având în vedere că toţi bărbaţii trebuiau să fie prezenţi la Sărbătoarea Turtelor Nedospite, cine culegea roadele pentru această ofrandă?

Porunca de a-i aduce lui Iehova o ofrandă din primele roade la Sărbătoarea Turtelor Nedospite a fost dată întregii naţiuni. Însă nu era necesar ca fiecare persoană în parte să înceapă secerişul şi să aducă la sanctuar primele roade pentru ea însăşi. Naţiunii i s-a poruncit să facă acest lucru prin reprezentanţi. Astfel, snopul pentru Sărbătoarea Turtelor Nedospite putea fi tăiat dintr-un câmp de orz din apropiere de către anumiţi bărbaţi desemnaţi. Referitor la acest lucru, Encyclopaedia Judaica afirmă: „Dacă era copt, orzul era adus din apropierea Ierusalimului; dacă nu, putea fi adus de oriunde din Israel. Orzul era secerat de trei bărbaţi, fiecare având propria coasă şi propriul coş“. Apoi i se aducea un snop marelui preot care îl prezenta ca ofrandă lui Iehova.

Porunca de a aduce o ofrandă din primele roade le dădea israeliţilor o excelentă ocazie de a-şi manifesta recunoştinţa pentru binecuvântarea revărsată de Dumnezeu asupra ţării şi asupra recoltei (Deuteronomul 8:6-10). Mai mult decât atât, această ofrandă ceremonială a fost „o umbră a lucrurilor bune viitoare“ (Evrei 10:1). Este demn de remarcat că Isus Cristos a fost înviat în 16 nisan 33 e.n., ziua când i se aducea lui Iehova ofranda din primele roade. Referitor la Isus, apostolul Pavel a scris: „Cristos a fost sculat din morţi, primul rod al celor care au adormit în moarte. . . . Dar fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod, după aceea, în timpul prezenţei sale, cei ce sunt ai lui Cristos“ (1 Corinteni 15:20-23). Snopul din primele roade pe care marele preot îl legăna într-o parte şi în alta înaintea lui Iehova l-a prefigurat pe înviatul Isus Cristos — primul care a fost sculat din morţi la viaţă eternă. Isus a deschis astfel calea pentru eliberarea omenirii din păcat şi din moarte.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

© 2003 BiblePlaces.com