Să perseverăm în timp ce aşteptăm ziua lui Iehova

„Adăugaţi la credinţa voastră . . . perseverenţa.“ — 2 PETRU 1:5, 6.

1, 2. Ce este perseverenţa şi de ce trebuie creştinii să persevereze?

MAREA zi a lui Iehova este foarte aproape (Ioel 1:15; Ţefania 1:14). Fiind hotărâţi să ne păstrăm integritatea faţă de Dumnezeu, noi, creştinii, aşteptăm cu nerăbdare timpul când suveranitatea lui Iehova va fi justificată. Însă până atunci, din cauza credinţei noastre, ne confruntăm cu ură, batjocuri, persecuţii şi chiar moarte (Matei 5:10-12; 10:22; Revelaţia 2:10). Toate acestea pretind perseverenţă, sau capacitatea de a suporta necazuri. Apostolul Petru ne-a îndemnat: „Adăugaţi la credinţa voastră . . . perseverenţa“ (2 Petru 1:5, 6). Într-adevăr, trebuie să perseverăm, întrucât Isus a spus: „Cel care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat“. — Matei 24:13.

² În plus, suferim din cauza bolilor, a morţii unei persoane dragi sau din cauza altor încercări. Cât de mult s-ar bucura Satan să ne pierdem credinţa (Luca 22:31, 32)! Însă, cu sprijinul lui Iehova, putem suporta încercările (1 Petru 5:6-11). Să vedem în continuare câteva exemple din viaţa reală care dovedesc că putem să perseverăm şi să ne păstrăm neştirbită credinţa în timp ce aşteptăm ziua lui Iehova.

Boala nu i-a putut opri

3, 4. Daţi un exemplu care arată că îi putem sluji cu fidelitate lui Iehova în pofida bolii.

³ În prezent, Dumnezeu nu ne vindecă în mod miraculos, dar ne dă puterea să suportăm boala (Psalmul 41:1-3). „De când mă ştiu sunt în scaunul cu rotile“, povesteşte Sharon. „O paralizie cerebrală survenită la naştere m-a privat de toate bucuriile copilăriei.“ Când a învăţat despre Iehova şi despre promisiunile sale referitoare la o sănătate perfectă, Sharon a simţit că în inima ei a încolţit speranţa. Deşi vorbeşte şi merge foarte greu, găseşte multă bucurie în serviciul creştin. Cu 15 ani în urmă, ea a spus: „Poate că starea sănătăţii mele va continua să se înrăutăţească, dar încrederea în Dumnezeu şi prietenia mea cu el mă ajută să perseverez. Sunt fericită că fac parte din poporul lui Iehova şi că mă bucur de sprijinul Său loial!“

⁴ Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştinii din Tesalonic ‘să le vorbească consolator sufletelor deprimate’ (1 Tesaloniceni 5:14). O mare descurajare poate duce la depresie. În 1993,  Sharon a scris: „Simţeam că nu sunt bună de nimic . . . m-am cufundat într-o depresie gravă care a durat trei ani . . . Bătrânii au fost alături de mine, oferindu-mi mângâiere şi sfaturi. . . . Prin intermediul Turnului de veghe, Iehova ne-a ajutat cu iubire să înţelegem ce înseamnă o depresie gravă. Într-adevăr, Iehova se interesează de slujitorii săi şi le înţelege sentimentele“ (1 Petru 5:6, 7). Sharon continuă să-i slujească lui Dumnezeu cu fidelitate în timp ce aşteaptă ziua cea mare a lui Iehova.

5. Ce exemplu dovedeşte că un creştin poate trece peste traume grave?

⁵ Unii creştini suferă foarte mult din cauza unor traume din trecut. Harley a fost martor ocular la lupte crâncene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi avea coşmaruri legate de război. Noaptea striga în somn: „Fii atent! Fereşte-te!“, iar când se trezea, era lac de transpiraţie. Cu toate acestea, Harley a reuşit să ducă o viaţă în armonie cu voinţa divină, iar cu timpul, coşmarurile s-au mai rărit şi nu au mai fost atât de înspăimântătoare.

6. Cum a reuşit un creştin să facă faţă problemelor de natură emoţională?

⁶ Unui creştin care suferă de tulburare bipolară îi era foarte greu să participe la lucrarea din casă în casă. Totuşi, el a perseverat în această lucrare, deoarece a înţeles că predicarea înseamnă viaţă atât pentru el, cât şi pentru cei ce reacţionează favorabil (1 Timotei 4:16). Uneori, pur şi simplu nu avea tăria să sune la uşă. Însă el spune: „După un timp, reuşeam să-mi controlez stările, să merg la uşa următoare şi să încerc din nou. Perseverând în lucrarea de predicare, mi-am putut păstra o sănătate spirituală destul de bună“. Şi participarea la întruniri era o provocare, însă acest frate a fost conştient de valoarea unei companii spirituale. Prin urmare, el a făcut toate eforturile ca să fie prezent la Sala Regatului. — Evrei 10:24, 25.

7. Deşi se tem să vorbească în public sau să participe la o întrunire, cum dau dovadă unii creştini de perseverenţă?

⁷ Unii creştini suferă din cauza unei fobii, sau frici excesive de anumite situaţii sau obiecte. De pildă, unii se tem să vorbească în public sau chiar să participe la o întrunire. Gândiţi-vă cât de greu le este să dea un răspuns la întruniri sau să ţină o temă la Şcoala Teocratică! Cu toate acestea, ei perseverează, iar prezenţa şi participarea lor sunt o mare încurajare pentru noi.

8. Ce ne ajută în mod deosebit când ne confruntăm cu probleme emoţionale?

⁸ Cineva poate depăşi mai bine problemele de ordin emoţional dacă doarme şi se odihneşte mai mult. În plus, este înţelept să caute ajutor medical. Însă ceea ce ne ajută în mod deosebit este să ne bizuim pe Dumnezeu, apelând la el în rugăciune. În Psalmul 55:22 se spune: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el te va susţine. El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept“. Mai presus de orice, „încrede-te în Iehova din toată inima ta“! — Proverbele 3:5, 6.

Când ne moare cineva drag

9–11. a) Ce ne poate ajuta să suportăm durerea când ne moare cineva drag? b) Ce învăţăm în acest sens din exemplul Anei?

⁹ Când moare un membru al familiei, durerea poate fi nespus de mare. Avraam a plâns la moartea iubitei sale soţii, Sara (Geneza 23:2). Chiar şi omului perfect Isus „i-au dat lacrimile“ când a murit prietenul său Lazăr (Ioan 11:35). Prin urmare, este normal să fim îndureraţi când moartea ne răpeşte o persoană dragă. Totuşi, creştinii ştiu că va fi o înviere (Faptele 24:15). De aceea, ‘nu sunt întristaţi ca şi ceilalţi, care n-au speranţă’. — 1 Tesaloniceni 4:13.

¹⁰ Cum putem face faţă morţii unei persoane dragi? Să ne gândim la următoarea ilustrare. De obicei nu suferim mult timp când un prieten pleacă într-o călătorie, deoarece ne aşteptăm să-l revedem la întoarcere. Dacă privim din aceeaşi perspectivă moartea unui creştin fidel, am putea suporta mai uşor durerea ştiind că el aşteaptă să fie înviat. — Eclesiastul 7:1.

¹¹ Vom suporta mai uşor pierderea unei persoane dragi dacă ne bizuim totalmente pe „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1:3, 4). Ne va fi de ajutor şi să medităm la exemplul  Anei, o văduvă din secolul I. Soţul ei a murit după numai şapte ani de la căsătorie. Totuşi, la vârsta de 84 de ani, Ana încă îndeplinea un serviciu sacru pentru Iehova la templu (Luca 2:36-38). Dedicându-şi viaţa lucrurilor spirituale, fără îndoială că Ana a reuşit să facă faţă durerii şi singurătăţii. Participarea cu regularitate la activităţile creştine, inclusiv la lucrarea de predicare a Regatului, ne poate ajuta şi pe noi să suportăm mai uşor durerea cauzată de moartea unei persoane dragi.

Diferite încercări

12. Prin ce încercări legate de viaţa de familie trec unii creştini?

¹² Unii creştini trebuie să persevereze în încercări legate de viaţa de familie. De pildă, cât de mult suferă familia când unul dintre soţi comite adulter! Partenerul înşelat ar putea fi atât de şocat şi de îndurerat, încât să nu mai doarmă noaptea şi să nu se mai poată opri din plâns. Chiar îndeplinirea unor sarcini simple poate deveni foarte stresantă, motiv pentru care se pot face greşeli sau se pot produce accidente. Uneori, partenerul nevinovat nu mai poate mânca, slăbeşte şi este tulburat pe plan emoţional. I-ar putea fi greu să mai participe la activităţile creştine. În plus, cât de mult îi afectează infidelitatea unui părinte pe copii!

13, 14. a) Cum ne încurajează rugăciunea rostită de Solomon cu ocazia dedicării templului? b) De ce ne rugăm pentru spirit sfânt?

¹³ Când trecem prin astfel de încercări, Iehova ne oferă ajutorul de care avem nevoie (Psalmul 94:19). Aşa cum reiese din rugăciunea rostită de Solomon cu ocazia dedicării templului lui Iehova, Dumnezeu ascultă rugăciunile slujitorilor săi. Solomon s-a rugat: „Dacă un om sau tot poporul tău, Israel, ar face rugăciuni sau rugăminţi pentru favoare, căci fiecare îşi cunoaşte suferinţa inimii şi îşi întinde mâinile spre casa aceasta, ascultă din ceruri, din locul stabil în care locuieşti, şi iartă! Acţionează şi dă-i fiecăruia după toate căile lui, pentru că tu îi cunoşti inima (căci numai tu cunoşti bine inima tuturor fiilor oamenilor), ca ei să se teamă de tine în toate zilele în care vor trăi pe faţa pământului pe care l-ai dat strămoşilor noştri“. — 1 Regi 8:38-40.

¹⁴ În astfel de situaţii ne ajută foarte mult să continuăm să ne rugăm pentru spirit sfânt  (Matei 7:7-11). Rodul spiritului include calităţi precum bucuria şi pacea (Galateni 5:22, 23). Ce sentiment de eliberare avem când Tatăl nostru ceresc ne răspunde la rugăciune: bucuria ia locul durerii, iar pacea ia locul zbuciumului sufletesc!

15. Ce texte biblice ne pot ajuta să nu ne mai îngrijorăm atât de mult?

¹⁵ Când trecem printr-o situaţie foarte stresantă, este firesc să ne îngrijorăm într-o anumită măsură. Însă această îngrijorare se diminuează, cel puţin în parte, dacă păstrăm în minte cuvintele lui Isus: „Nu vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre, ce veţi mânca sau ce veţi bea, sau pentru corpurile voastre, cu ce vă veţi îmbrăca. . . . Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea [lui Dumnezeu] şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:25, 33, 34). Apostolul Petru ne îndeamnă ‘să ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu, pentru că el se interesează de noi’ (1 Petru 5:6, 7). Este bine să depunem eforturi pentru a ne rezolva o problemă. Totuşi, după ce am făcut tot ce ne-a stat în putinţă, să nu ne mai îngrijorăm, ci să apelăm la Iehova în rugăciune. Psalmistul a cântat: „Încredinţează-i lui Iehova calea ta şi bizuie-te pe el, iar el va acţiona“. — Psalmul 37:5.

16, 17. a) De ce nu putem evita să ne îngrijorăm? b) De ce anume vom avea parte dacă acţionăm potrivit principiului din Filipeni 4:6, 7?

¹⁶ Pavel a scris: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inima şi mintea prin Cristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Ca urmaşi imperfecţi ai lui Adam, nu putem să nu ne îngrijorăm deloc (Romani 5:12). De pildă, soţiile hetite ale lui Esau au fost „un motiv de amărăciune“ pentru Isaac şi Rebeca, părinţii săi temători de Dumnezeu (Geneza 26:34, 35). Creştini precum Timotei şi Trofim trebuie să se fi îngrijorat din cauza bolii lor (1 Timotei 5:23; 2 Timotei 4:20). Pavel îşi făcea griji pentru colaboratorii săi (2 Corinteni 11:28). Însă ‘Ascultătorul rugăciunii’ este mereu alături de cei care îl iubesc. — Psalmul 65:2.

¹⁷ În timp ce aşteptăm ziua lui Iehova, ne bucurăm de sprijinul şi mângâierea ‘Dumnezeului păcii’ (Filipeni 4:9). Iehova este „îndurător şi binevoitor“, este ‘bun şi gata să ierte’ şi „îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Exodul 34:6; Psalmii 86:5; 103:13, 14). Aşadar, ‘să-i facem cunoscute lui Dumnezeu cererile noastre’. Astfel, vom avea „pacea lui Dumnezeu“, acea linişte interioară care este mai presus de înţelegerea omului.

18. Aşa cum reiese din Iov 42:5, cum este posibil să-l ‘vedem’ pe Dumnezeu?

¹⁸ Când primim răspuns la rugăciuni, ştim că Dumnezeu este alături de noi. După ce a trecut prin încercări, Iov a spus: „Urechea mea auzise despre tine, dar acum ochiul meu te vede“ (Iov 42:5). Cu ochii minţii, ai credinţei şi ai recunoştinţei putem medita la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi îl putem ‘vedea’ într-o lumină cu totul nouă. Câtă pace a minţii şi a inimii ne conferă această apropiere de Dumnezeu!

19. Ce foloase avem dacă ‘ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui Iehova’?

¹⁹ Dacă ‘ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui Iehova’ când suntem în încercări vom simţi o pace interioară care ne va păzi inima şi mintea. În adâncul inimii nu vom mai simţi teamă şi nelinişte, iar mintea noastră nu va mai fi frământată de gânduri confuze sau de îngrijorări.

20, 21. a) Cum reiese din cazul lui Ştefan că Iehova le dă pace lăuntrică slujitorilor săi aflaţi în persecuţii? b) Daţi un exemplu de slujitor al lui Iehova din timpurile moderne care a simţit pace în încercări.

²⁰ O astfel de pace s-a văzut la discipolul Ştefan când a trecut printr-un test cumplit al credinţei. Înainte de ultima sa mărturie, toţi membrii Sanhedrinului „au văzut că faţa lui era ca o faţă de înger“ (Faptele 6:15). Da, chipul său reflecta multă pace, asemenea chipului unui înger, sau mesager al lui Dumnezeu. După mărturia prin care Ştefan a arătat că se făceau vinovaţi de moartea lui Isus, judecătorii „s-au simţit jigniţi  în inimă şi au început să scrâşnească din dinţi împotriva lui“. „Plin de spirit sfânt“, Ştefan „s-a uitat ţintă la cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu“. Întărit de acea viziune, Ştefan şi-a păstrat fidelitatea până la moarte (Faptele 7:52-60). Chiar dacă noi nu primim viziuni când suntem persecutaţi, putem simţi pacea pe care o dă Dumnezeu.

²¹ Să ne gândim la ce au simţit acei creştini care au fost omorâţi de nazişti în al Doilea Război Mondial. Relatând despre procesul la care a fost judecat, un creştin a spus: „Sentinţa a fost pronunţată. Am fost condamnat la moarte. Am ascultat şi, după ce am rostit cuvintele «Dovedeşte-te fidel până la moarte» şi alte câteva cuvinte ale Domnului nostru, totul s-a terminat. . . . Dar nu vă faceţi griji! Nici nu vă puteţi imagina câtă pace şi linişte simt acum!“ Un tânăr creştin care a fost condamnat la moarte prin decapitare le-a scris părinţilor săi: „Este deja trecut de miezul nopţii. Încă aş mai avea timp să mă răzgândesc. Dar aş mai putea fi fericit în această lume dacă l-aş renega pe Domnul nostru? Categoric, nu! Fiţi siguri însă că părăsesc această lume fericit şi în pace“. În mod cert, Iehova îşi susţine slujitorii loiali.

Puteţi persevera!

22, 23. De ce anume poţi fi sigur în timp ce perseverezi în aşteptarea zilei lui Iehova?

²² Poate că nu vă confruntaţi cu încercările despre care am vorbit până acum. Însă, aşa cum a spus Iov, un om temător de Dumnezeu, „omul, născut din femeie, are viaţa scurtă şi este plin de nelinişte“ (Iov 14:1). Poate că eşti un părinte care se străduieşte să le ofere copiilor lui îndrumare spirituală. Copiii trec, probabil, prin încercări la şcoală, însă cât de bucuros eşti când iau poziţie de partea lui Iehova şi susţin cu fermitate principiile sale drepte! Poate că te confrunţi cu greutăţi şi tentaţii la locul de muncă. Totuşi, şi în aceste situaţii, precum şi în altele, putem persevera deoarece ‘Iehova ne poartă în fiecare zi sarcina’. — Psalmul 68:19.

²³ Probabil te consideri un om obişnuit, însă gândeşte-te că Iehova nu va uita niciodată lucrarea ta şi iubirea pe care o arăţi faţă de numele său sfânt (Evrei 6:10). Cu ajutorul lui poţi înfrunta încercările credinţei. Aşadar, roagă-te pentru înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu şi ţine cont de ea când îţi stabileşti obiectivele. Astfel, poţi fi sigur că te vei bucura de binecuvântarea şi sprijinul lui Dumnezeu în timp ce perseverezi în aşteptarea zilei lui Iehova!

Cum aţi răspunde?

• De ce trebuie creştinii să persevereze?

• Ce ne ajută să perseverăm când suntem bolnavi sau când ne moare cineva drag?

• Cum ne ajută rugăciunea în încercări?

• De ce putem persevera în timp ce aşteptăm ziua lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Încrederea în Iehova ne ajută să perseverăm când ne moare cineva drag

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Rugăciunile sincere ne ajută să înfruntăm încercările credinţei