Salt la conţinut

Salt la cuprins

Vei ‘umbla întotdeauna prin spirit’?

Vei ‘umbla întotdeauna prin spirit’?

Vei ‘umbla întotdeauna prin spirit’?

„Umblaţi întotdeauna prin spirit şi nu veţi îndeplini nicio dorinţă carnală.“ — GALATENI 5:16.

1. Cum putem învinge teama de a nu păcătui împotriva spiritului?

ŢI-E teamă să nu păcătuieşti împotriva spiritului sfânt al lui Iehova? Poţi învinge acest sentiment urmând îndemnul apostolului Pavel: „Umblaţi întotdeauna prin spirit şi nu veţi îndeplini nicio dorinţă carnală“ (Galateni 5:16). Dacă permitem spiritului lui Dumnezeu să ne călăuzească, nu vom ceda dorinţelor carnale nepotrivite. — Romani 8:2-10.

2, 3. De ce foloase avem parte dacă umblăm întotdeauna prin spirit?

2 Dacă ‘umblăm întotdeauna prin spirit’, forţa activă a lui Dumnezeu ne va îndemna să ascultăm de Iehova. Vom imita calităţile Sale acasă, în congregaţie, în lucrarea de predicare, de fapt oriunde ne-am afla. Rodul spiritului se va vedea clar în modul cum ne purtăm cu partenerul de viaţă, cu copiii, cu colaboratorii în credinţă şi cu ceilalţi oameni.

3 Dacă ‘trăim potrivit lui Dumnezeu în ce priveşte spiritul’, vom avea puterea să nu mai păcătuim (1 Petru 4:1-6). De asemenea, dacă ne lăsăm călăuziţi de spirit, fără îndoială că nu vom comite un păcat de neiertat. Dar ce alte foloase avem dacă umblăm întotdeauna prin spirit?

Rămânem în relaţii strânse cu Dumnezeu şi cu Cristos

4, 5. Cum îl privim pe Isus dacă umblăm prin spirit?

4 Dacă umblăm prin spiritul sfânt, vom rămâne în relaţii strânse cu Dumnezeu şi cu Fiul său. Vorbind despre unele daruri spirituale, Pavel le-a spus colaboratorilor săi în credinţă din Corint, care fuseseră închinători la idoli: „Vă fac cunoscut că nimeni nu zice: «Isus este blestemat!» dacă vorbeşte prin spiritul lui Dumnezeu, şi nimeni nu poate să zică: «Isus este Domn!» decât prin spiritul sfânt“ (1 Corinteni 12:1-3). Orice spirit, sau forţă, care îi îndeamnă pe oameni să-l blesteme pe Isus provine în mod sigur de la Satan Diavolul. Însă, întrucât umblăm prin spiritul sfânt, noi, creştinii, suntem convinşi că Iehova l-a sculat pe Isus din morţi şi l-a pus mai presus de orice altă fiinţă creată (Filipeni 2:5-11). Noi avem credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos şi recunoaştem că el este Domnul pe care Dumnezeu l-a numit peste noi.

5 În secolul I, unii care se pretindeau creştini susţineau că Isus nu a venit în carne (2 Ioan 7-11). Cei ce au împărtăşit acest punct de vedere eronat au ajuns să respingă învăţăturile adevărate despre Isus, Mesia (Marcu 1:9-11; Ioan 1:1, 14). Însă, dacă umblăm prin spiritul sfânt, nu vom cădea pradă unor asemenea idei apostate. Numai dacă rămânem vigilenţi din punct de vedere spiritual, ne vom bucura de bunătatea nemeritată a lui Iehova şi vom ‘umbla în continuare în adevăr’ (3 Ioan 3, 4). Să fim hotărâţi aşadar să respingem orice formă de apostazie ca să rămânem în relaţii strânse cu Tatăl nostru ceresc.

6. Ce calităţi produce spiritul lui Dumnezeu în cei care umblă prin spirit?

6 Pavel a menţionat unele forme de apostazie, precum idolatria şi sectele, alături de alte ‘lucrări ale cărnii’, cum sunt fornicaţia şi conduita libertină. El a mai spus că „cei care sunt ai lui Cristos Isus au ţintuit pe stâlp carnea împreună cu poftele şi dorinţele ei“ şi a adăugat: „Dacă trăim prin spirit, să şi umblăm cum se cuvine prin spirit“ (Galateni 5:19-21, 24, 25). Ce calităţi produce forţa activă a lui Dumnezeu în cei care trăiesc şi umblă prin spirit? Pavel a scris că „rodul spiritului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (Galateni 5:22, 23). Să analizăm aceste calităţi.

„Să ne iubim unii pe alţii“

7. Ce este iubirea, şi cum se manifestă ea?

7 Iubirea, un aspect al rodului spiritului, înseamnă afecţiune profundă, interes neegoist şi ataşament plin de căldură faţă de alţii. Scripturile spun că „Dumnezeu este iubire“, cu alte cuvinte este exemplul suprem în această privinţă. O mare dovadă de iubire a lui Dumnezeu şi a Fiului său faţă de omenire a fost jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos (1 Ioan 4:8; Ioan 3:16; 15:13; Romani 5:8). Noi, continuatorii lui Isus, suntem recunoscuţi pentru iubirea pe care o avem unii faţă de alţii (Ioan 13:34, 35). De fapt, Dumnezeu ne porunceşte „să ne iubim unii pe alţii“ (1 Ioan 3:23). Iar Pavel spune că iubirea este îndelung răbdătoare şi bună. Nu este geloasă, nu se laudă, nu se comportă necuviincios, nu îşi caută propriile interese. Iubirea nu se irită şi nu ţine cont de răul suferit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul. Îndură, crede, speră şi suportă totul. Ea nu se termină niciodată. — 1 Corinteni 13:4-8.

8. De ce trebuie să-i iubim pe colaboratorii noştri în închinare?

8 Dacă îi permitem spiritului lui Dumnezeu să sădească iubire în inima noastră, vom manifesta această calitate în relaţiile cu Dumnezeu şi cu semenii (Matei 22:37-39). Apostolul Ioan a scris: „Cine nu iubeşte rămâne în moarte. Cine îşi urăşte fratele este un ucigaş şi voi ştiţi că în niciun ucigaş nu rămâne viaţa veşnică“ (1 Ioan 3:14, 15). În Israelul antic, un ucigaş putea găsi adăpost într-un oraş de refugiu cu condiţia să nu-l fi urât pe cel pe care l-a ucis (Deuteronomul 19:4, 11-13). Dacă ne lăsăm călăuziţi de spiritul sfânt, îl vom iubi pe Dumnezeu, dar şi pe colaboratorii în credinţă şi pe alţii.

„Bucuria lui Iehova este fortăreaţa voastră“

9, 10. Ce este bucuria, şi ce motive avem să fim bucuroşi?

9 Bucuria este un sentiment de mulţumire profundă. Iehova este ‘fericitul Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11; Psalmul 104:31). Fiul îşi găseşte plăcerea în înfăptuirea voinţei Tatălui (Psalmul 40:8; Evrei 10:7-9). Iar „bucuria lui Iehova este fortăreaţa [noastră]“. — Neemia 8:10.

10 Bucuria pe care ne-o dă Dumnezeu este un sentiment de satisfacţie profundă pe care îl avem când înfăptuim voinţa sa chiar şi în vremuri de necaz sau de persecuţii. „Cunoştinţa despre Dumnezeu“ ne face fericiţi (Proverbele 2:1-5). Prietenia cu Dumnezeu, care ne aduce atâta bucurie, se bazează pe cunoştinţă exactă şi pe credinţa în el şi în jertfa de răscumpărare a lui Isus (1 Ioan 2:1, 2). E o bucurie să facem parte din singura familie adevărată de fraţi de pe întregul pământ (Ţefania 3:9; Hagai 2:7). Suntem bucuroşi şi datorită speranţei Regatului şi marelui privilegiu de a anunţa vestea bună (Matei 6:9, 10; 24:14). Ne bucură mult şi perspectiva vieţii veşnice (Ioan 17:3). Având o minunată speranţă, ar trebui ‘să fim cu adevărat bucuroşi’. — Deuteronomul 16:15.

Să iubim pacea şi să fim îndelung răbdători

11, 12. a) Cum aţi defini pacea? b) Ce efect are asupra noastră pacea lui Dumnezeu?

11 Pacea, un alt aspect al rodului spiritului, este o stare de calm, de linişte interioară. Tatăl nostru ceresc este Dumnezeul păcii. El ne dă următoarea asigurare: „Iehova îl va binecuvânta pe poporul său cu pace“ (Psalmul 29:11; 1 Corinteni 14:33). Iar Isus le-a zis discipolilor săi: „Vă las pacea, vă dau pacea mea“ (Ioan 14:27). Cum avea să-i ajute aceasta?

12 Pacea pe care Isus le-a dat-o discipolilor săi le-a liniştit inima şi mintea şi le-a risipit temerile. Ei au simţit-o mai ales după ce au primit spiritul sfânt care le fusese promis (Ioan 14:26). Azi, sub influenţa spiritului şi ca răspuns la rugăciunile noastre, ne bucurăm de „pacea lui Dumnezeu“, un extraordinar sentiment de linişte a minţii şi a inimii (Filipeni 4:6, 7). Mai mult decât atât, spiritul lui Iehova ne ajută să fim calmi şi împăciuitori cu colaboratorii în credinţă şi cu alţii. — Romani 12:18; 1 Tesaloniceni 5:13.

13, 14. Ce este îndelunga răbdare, şi de ce trebuie să o cultivăm?

13 Pacea are legătură cu îndelunga răbdare, care înseamnă a rezista la provocări sau a îndura răul în speranţa că lucrurile se vor îmbunătăţi. Dumnezeu este îndelung răbdător (Romani 9:22-24). Isus manifestă şi el această calitate, lucru care ne poate fi de folos, aşa cum a explicat Pavel: „Pentru aceasta mi s-a arătat îndurare, ca, prin mine, care sunt cel dintâi păcătos, Cristos Isus să-şi arate toată îndelunga răbdare, ca exemplu pentru cei care-şi vor întemeia credinţa pe el pentru viaţă veşnică“. — 1 Timotei 1:16.

14 Îndelunga răbdare ne ajută să suportăm când alţii spun lucruri necugetate sau fac ceva ce ne deranjează. Pavel şi-a îndemnat colaboratorii: „Să fiţi îndelung răbdători faţă de toţi“ (1 Tesaloniceni 5:14). Întrucât cu toţii suntem imperfecţi şi greşim, vrem ca alţii să aibă răbdare cu noi, să fie îndelung răbdători când îi supărăm. Să ne propunem deci ‘să fim îndelung răbdători cu bucurie’. — Coloseni 1:9-12.

Să fim binevoitori şi plini de bunătate

15. Ce înseamnă a fi binevoitori? Exemplificaţi.

15 A fi binevoitori înseamnă a arăta interes faţă de alţii fiind prietenoşi şi ajutându-i prin cuvinte şi fapte. Iehova şi Fiul său sunt binevoitori (Matei 5:45; Luca 9:11). Slujitorii lui Dumnezeu şi ai lui Cristos trebuie să manifeste şi ei această calitate (Proverbele 22:9; 2 Corinteni 8:4). Chiar şi persoane care nu au cultivat o prietenie cu Dumnezeu dau dovadă de bunăvoinţă şi se poartă „cu omenie“ (Faptele 27:3; 28:2, 7). Cu atât mai mult noi putem manifesta bunăvoinţă dacă ‘umblăm întotdeauna prin spirit’!

16. Menţionaţi câteva situaţii în care trebuie să manifestăm bunăvoinţă.

16 Putem manifesta bunăvoinţă chiar şi când avem motive întemeiate să fim supăraţi, când cineva ne-a rănit cu un cuvânt sau cu o faptă necugetată. Pavel a spus: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu-i faceţi loc Diavolului! . . . Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Efeseni 4:26, 27, 32). E potrivit să manifestăm bunăvoinţă mai ales faţă de cei ce trec prin încercări. Desigur, un bătrân creştin nu ar da dovadă de bunăvoinţă dacă ar ezita să-i dea sfaturi biblice unui colaborator, de teamă să nu-l supere, deşi acesta se află în mod clar în pericolul de a părăsi calea ‘bunătăţii, dreptăţii şi adevărului’. — Efeseni 5:9.

17, 18. Ce este bunătatea, şi ce rol trebuie să aibă această calitate în viaţa noastră?

17 Bunătatea este virtute, desăvârşire morală. Dumnezeu este bun în sens absolut (Psalmul 25:8; Zaharia 9:17). Isus este virtuos, desăvârşit din punct de vedere moral. Cu toate acestea, el nu a acceptat să fie numit „bun“ când cineva i s-a adresat cu apelativul „Bunule Învăţător“ (Marcu 10:17, 18). Aceasta deoarece recunoştea că Dumnezeu este exemplul suprem de bunătate.

18 Capacitatea noastră de a face binele este afectată de păcatul moştenit (Romani 5:12). Totuşi, putem fi buni dacă ne rugăm lui Dumnezeu ‘să ne înveţe bunătatea’ (Psalmul 119:66). Pavel le-a spus colaboratorilor săi în credinţă din Roma: „Eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi sunteţi plini de bunătate, fiindcă aţi fost umpluţi cu toată cunoştinţa“ (Romani 15:14). Un supraveghetor creştin trebuie să fie „iubitor de bine“ (Tit 1:7, 8). Dacă suntem călăuziţi de spiritul lui Dumnezeu, ne vom face reputaţia de oameni buni, şi, datorită faptelor noastre bune, Iehova ‘îşi va aduce aminte de noi spre binele nostru’. — Neemia 5:19; 13:31.

„Credinţă neipocrită“

19. Potrivit textului din Evrei 11:1, ce este credinţa?

19 Credinţa, o altă parte a rodului spiritului, „este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Dacă avem credinţă, suntem convinşi că tot ce promite Iehova este ca şi împlinit. Dovezile care confirmă realităţile nevăzute sunt atât de convingătoare, încât despre credinţă se spune că este demonstrarea evidentă a acestor realităţi. De pildă, existenţa lucrurilor create ne convinge de existenţa unui Creator. Vom manifesta o astfel de credinţă dacă umblăm prin spirit.

20. Ce este „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“, şi cum putem să evităm atât acest păcat, cât şi lucrările cărnii?

20 Lipsa de credinţă este „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“ (Evrei 12:1). Trebuie să ne bazăm pe spiritul lui Dumnezeu ca să evităm lucrările cărnii, materialismul şi învăţăturile false care ne pot distruge credinţa (Coloseni 2:8; 1 Timotei 6:9, 10; 2 Timotei 4:3-5). Spiritul sfânt produce în slujitorii de azi ai lui Iehova o credinţă asemănătoare celei a martorilor din timpurile precreştine şi a altora despre care vorbeşte Biblia (Evrei 11:2-40). Având „o credinţă neipocrită“, putem noi înşine să întărim credinţa altora. — 1 Timotei 1:5; Evrei 13:7.

Să manifestăm blândeţe şi stăpânire de sine

21, 22. Ce este blândeţea, şi de ce trebuie să o manifestăm?

21 Blândeţea este delicateţe în atitudine şi comportament. Este o calitate divină. De unde ştim acest lucru? Isus a fost un om blând, iar el a reflectat perfect personalitatea lui Iehova (Matei 11:28-30; Ioan 1:18; 5:19). Dar cum stau lucrurile cu noi, slujitorii lui Dumnezeu?

22 Fiind creştini, e important ‘să arătăm blândeţe faţă de toţi oamenii’ (Tit 3:2). Noi dăm dovadă de blândeţe în lucrarea de predicare. Cei calificaţi spiritualiceşte sunt îndemnaţi să-l îndrepte „în spiritul blândeţii“ pe un creştin care a greşit (Galateni 6:1). Cu toţii putem contribui la pacea şi unitatea creştină dacă manifestăm ‘umilinţă şi blândeţe’ (Efeseni 4:1-3). Putem da dovadă de blândeţe dacă umblăm întotdeauna prin spirit şi dacă avem stăpânire de sine.

23, 24. Ce este stăpânirea de sine, şi cum ne ajută ea?

23 A manifesta stăpânire de sine înseamnă a ne ţine sub control limba, gândurile şi faptele. Iehova ‘a manifestat stăpânire de sine’ faţă de babilonieni, care au distrus Ierusalimul (Isaia 42:14). Fiul său ‘ne-a lăsat un model’ fiind stăpân pe sine când a suferit pe pământ. Iar apostolul Petru i-a îndemnat pe creştini ‘să adauge la cunoştinţă, stăpânirea de sine’. — 1 Petru 2:21-23; 2 Petru 1:5-8.

24 Un bătrân creştin trebuie să fie stăpân pe sine (Tit 1:7, 8). De fapt, toţi cei ce sunt călăuziţi de spiritul sfânt pot manifesta stăpânire de sine, evitând astfel imoralitatea, vorbirea obscenă şi orice alt lucru care ar putea atrage dezaprobarea lui Iehova. Dacă-i permitem spiritului lui Dumnezeu să producă în noi stăpânire de sine, acest lucru se va vedea clar în vorbirea şi conduita noastră.

Să continuăm să umblăm prin spirit

25, 26. Cum ne influenţează spiritul sfânt relaţiile cu ceilalţi şi viitorul?

25 Dacă umblăm prin spirit, vom fi vestitori zeloşi ai Regatului (Faptele 18:24-26). Vom fi o companie plăcută mai ales pentru cei care manifestă devoţiune sfântă. Lăsându-ne călăuziţi de spiritul sfânt, îi vom încuraja pe colaboratorii noştri în închinarea la Iehova (Filipeni 2:1-4). Şi nu asta îşi doreşte orice creştin?

26 În această lume care zace în puterea lui Satan, nu e uşor să umblăm prin spirit (1 Ioan 5:19). Şi totuşi milioane de oameni reuşesc să facă acest lucru. Dacă ne încredem în Iehova din toată inima, ne vom bucura de viaţă acum şi vom putea să umblăm întotdeauna pe căile drepte ale Celui care ne dă cu iubire spiritul sfânt. — Psalmul 128:1; Proverbele 3:5, 6.

Cum aţi răspunde?

• Cum ne influenţează faptul de ‘a umbla prin spirit’ relaţiile cu Dumnezeu şi cu Fiul său?

• Ce calităţi cuprinde rodul spiritului?

• Cum putem manifesta rodul spiritului lui Dumnezeu?

• Dacă umblăm prin spirit, cum ne vor fi influenţate viaţa din prezent şi viitorul?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Spiritul sfânt al lui Iehova ne ajută să-i iubim pe fraţii noştri

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Să manifestăm bunăvoinţă prin cuvânt şi faptă