Creştinismul pătrunde în Asia Mică
Creştinismul pătrunde în Asia Mică
ÎN SECOLUL I, multe congregaţii din Asia Mică (în principal Turcia de azi) erau înfloritoare pe plan spiritual. Numeroşi evrei şi neevrei au acceptat mesajul creştin. Într-un dicţionar biblic se spune: „În afară de Siria şi Palestina, în Asia Mică creştinismul a înregistrat cea mai timpurie şi mai rapidă răspândire“.
Informaţiile de care dispunem din diverse surse ne oferă o imagine de ansamblu despre răspândirea creştinismului în această regiune. Să vedem cum ne ajută analizarea lor.
Primii creştini în Asia Mică
Primul eveniment de mare importanţă în răspândirea creştinismului în Asia Mică este Penticosta din 33 e.n. Cu această ocazie, se strânsese la Ierusalim o mulţime de iudei din diaspora (care trăiau în afara Palestinei) şi prozeliţi iudei, care vorbeau diverse limbi. Potrivit relatării istorice consemnate în Biblie, ei veneau din Capadocia, Pont, Pamfilia, Frigia şi provincia Asiei *, regiuni care alcătuiau o mare parte a Asiei Mici. Apostolii le-au predicat tuturor vestea bună. Aproximativ 3.000 de oameni au acceptat mesajul creştin şi s-au botezat. Când s-au întors acasă, au răspândit noua lor credinţă. — Faptele 2:5–11, 41.
Şi călătoriile de misionar ale lui Pavel în Asia Mică ne aduc amănunte preţioase. În timpul primei călătorii de misionar, 47 sau 48 e.n., Pavel şi însoţitorii săi au navigat din Cipru în Asia Mică, ajungând la Perga (în Pamfilia). În Antiohia din Pisidia, predicarea s-a bucurat de succes, dar a stârnit invidia şi opoziţia iudeilor. Spre sud-est, în Iconium, alţi iudei au complotat împotriva misionarilor. La început, unii locuitori ai Listrei, care se lăsau dominaţi de sentimente foarte uşor, au crezut că Pavel era un zeu. Dar la sosirea iudeilor din Antiohia şi Iconium, ei au aruncat cu pietre în Pavel, lăsându-l aproape mort. După aceea, Pavel şi Barnaba şi-au continuat călătoria la Derbe, localitate aflată în provincia romană Galatia. Limba vorbită aici era licaoneana. Au fost înfiinţate congregaţii şi au fost numiţi bătrâni. Prin urmare, la aproximativ 15 ani după Penticosta din 33 e.n., creştinismul avea deja istorie în Asia Mică. — Faptele 13:13—14:26.
În timpul celei de-a doua călătorii de misionar, aproximativ 49–52 e.n., Pavel şi însoţitorii lui au călătorit la Listra, trecând probabil prin Tars (Cilicia), oraşul său natal. După ce i-a vizitat din nou pe fraţii din Listra, a mers spre nord şi a încercat „să spună cuvântul“ în provinciile Bitinia şi Asia. Spiritul sfânt însă nu i-a permis acest lucru, căci acolo avea să se predice mai târziu. În schimb, Dumnezeu l-a îndrumat pe Pavel spre nord-vestul Asiei Mici până la oraşul-port Troa. Apoi, printr-o viziune, Pavel a fost îndemnat să meargă să anunţe vestea bună în Europa. — Faptele 16:1–12; 22:3.
În timpul celei de-a treia călătorii, aproximativ 52–56 e.n., el a străbătut din nou Asia Mică, ajungând la Efes, un port important din Asia. Aici se mai oprise o dată, când s-a întors din a doua călătorie de misionar. În oraş exista un grup de creştini, iar Pavel şi însoţitorii săi li s-au alăturat preţ de trei ani, perioadă marcată de dificultăţi şi opoziţie. Ne putem aminti, de exemplu, că argintarii efeseni au provocat o revoltă de teamă să nu-şi piardă câştigurile obţinute din vânzarea obiectelor de cult. — Faptele 18:19–26; 19:1, 8–41; 20:31.
Lucrarea de misionar din Efes a avut un ecou atât de mare, încât în Faptele 19:10 citim: „Toţi cei care locuiau în provincia Asiei au auzit cuvântul Domnului, atât iudei, cât şi greci“.
Cum s-a răspândit creştinismul în Asia Mică
Spre sfârşitul şederii sale în Efes, Pavel le-a scris corintenilor: „Congregaţiile din Asia vă trimit salutările lor“ (1 Corinteni 16:19). La ce congregaţii se referea Pavel? Probabil şi la cele din Colose, Laodiceea şi Hierapolis (Coloseni 4:12–16). În cartea Paul — His Story (Viaţa lui Pavel) citim: „E limpede că existenţa comunităţilor de creştini în Smirna, Pergam, Sardes şi Filadelfia se datorează lucrării de misionar iniţiate de Pavel în Efes . . . Toate se găseau pe o rază de 192 de kilometri în jurul Efesului şi erau legate între ele prin drumuri foarte bune“.
Aşadar, la aproximativ 20 de ani după Penticosta din 33 e.n., în sudul şi în vestul Asiei Mici existau deja congregaţii creştine. Dar cum stăteau lucrurile în celelalte regiuni ale Asiei Mici?
Au primit scrisorile lui Petru
Apostolul Petru şi-a redactat prima scrisoare inspirată la câţiva ani după aceea, aproximativ în 62–64 e.n. El li s-a adresat creştinilor din Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia. Din scrisoarea lui Petru reiese că în aceste zone existau congregaţii creştine, întrucât bătrânii de acolo au fost îndemnaţi ‘să păstorească turma’. Dar când au fost înfiinţate? — 1 Petru 1:1; 5:1–3.
În unele zone, precum Asia şi Galatia, în care trăiau destinatari ai scrisorilor lui Petru, predicase Pavel. El însă nu a ajuns şi în Capadocia sau Bitinia. Deşi Biblia nu arată cum s-a răspândit creştinismul acolo, este posibil ca mesajul să fi fost dus de iudeii sau de prozeliţii care fuseseră prezenţi la Ierusalim, la sărbătoarea Penticostei din 33 e.n. Oricum ar fi stat lucrurile, la aproximativ 30 de ani după Penticostă, când a scris Petru scrisorile, se pare că „în toată Asia Mică existau congregaţii“, potrivit unui erudit.
Cele şapte congregaţii din Revelaţia
Revolta iudeilor împotriva romanilor a culminat cu distrugerea Ierusalimului în 70 e.n. Se pare că unii creştini iudei au ajuns în cele din urmă să locuiască în Asia Mică. *
Spre sfârşitul primului secol, Isus Cristos a trimis prin apostolul Ioan câte o scrisoare congregaţiilor din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea, în Asia Mică. Scrisorile vorbesc despre problemele cu care se confruntau creştinii de aici, precum imoralitatea, sectarismul şi apostazia. — Revelaţia 1:9, 11; 2:14, 15, 20.
Un serviciu modest adus din toată inima
Cartea Faptele apostolilor nu dă detalii despre întreaga istorie a răspândirii creştinismului. Bine cunoscuţii apostoli Petru şi Pavel au participat din plin la evenimentele descrise în această carte, dar mulţi creştini ale căror nume nu le cunoaştem predicau în alte zone. Progresele înregistrate în Asia Mică demonstrează că primii creştini au dat ascultare poruncii lui Isus: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor“. — Matei 28:19, 20.
Ca şi atunci, astăzi, familia noastră mondială de fraţi nu cunoaşte decât o mică parte din tot ce fac Martorii lui Iehova în predicare. Ca majoritatea evanghelizatorilor zeloşi din Asia Mică a secolului I, cei mai mulţi dintre predicatorii de azi ai veştii bune nu sunt cunoscuţi. Dar şi ei au o viaţă plină de binecuvântări şi simt o profundă satisfacţie deoarece se dăruiesc lucrării de salvare a semenilor lor. — 1 Timotei 2:3–6.
[Note de subsol]
^ par. 5 Cuvântul „Asia“, folosit în Scripturile greceşti creştine şi în acest articol, se referă la provincia romană din vestul Asiei Mici, nu la continentul Asia.
^ par. 17 Istoricul Eusebiu (260–340 e.n.) menţionează că înainte de 66 e.n., „apostolii erau mereu în pericolul de a fi omorâţi şi au fost nevoiţi să plece din Iudeea. Însă, ca să predice mesajul, au călătorit în toate ţările prin puterea lui Cristos“.
[Chenarul de la pagina 11]
CREŞTINISMUL TIMPURIU ÎN BITINIA ŞI PONT
Provincia din Asia Mică cunoscută sub numele de Bitinia şi Pont se întindea pe coasta Mării Negre. Pliniu cel Tânăr, oficial al împăratului Traian, i-a scris despre viaţa de zi cu zi din această regiune.
La aproximativ 50 de ani după ce scrisorile lui Petru au fost citite de congregaţiile din regiunea respectivă, Pliniu l-a întrebat pe Traian cum ar trebui să-i trateze pe creştini. „N-am luat niciodată parte la anchetele împotriva creştinilor; de aceea nu ştiu ce şi în ce măsură să aplic pedeapsa sau să împing cercetarea.“ În continuare, Pliniu a mai scris: „O mulţime de oameni de toate vârstele, de toate păturile sociale, bărbaţi şi femei, sunt şi vor fi mereu târâţi în această învinuire. Şi molima acestei superstiţii a cuprins nu numai oraşele, ci şi târgurile şi satele“.
[Diagrama/Harta de la pagina 9]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
CĂLĂTORIILE LUI PAVEL
Prima călătorie de misionar
CIPRU
PAMFILIA
Perga
Antiohia din Pisidia
Iconium
Listra
Derbe
A doua călătorie de misionar
CILICIA
Tars
Derbe
Listra
Iconium
Antiohia din Pisidia
FRIGIA
GALATIA
Troa
A treia călătorie de misionar
CILICIA
Tars
Derbe
Listra
Iconium
Antiohia din Pisidia
Efes
ASIA
Troa
[Cele şapte congregaţii]
Pergam
Tiatira
Sardes
Smirna
Efes
Filadelfia
Laodiceea
[Alte localităţi]
Hierapolis
Colose
LICIA
BITINIA
PONT
CAPADOCIA
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Antiohia
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Troa
[Provenienţa fotografiei]
© 2003 BiblePlaces.com
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Teatru în Efes — Faptele 19:29
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Baza altarului lui Zeus, Pergam. Creştinii din oraş locuiau acolo ‘unde era tronul lui Satan’ — Revelaţia 2:13
[Provenienţa fotografiei]
Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.