Să admirăm proiectul, să-l cunoaştem pe Proiectant

PROBABIL aţi auzit de pictorul şi sculptorul italian Michelangelo. Deşi poate nu aţi văzut niciodată o operă de-ale sale în original, mai mult ca sigur că sunteţi de acord cu istoricul de artă care l-a numit pe geniul italian „un artist minunat, fără egal“. Talentul lui Michelangelo nu poate fi negat. Credeţi că ar putea cineva să-i admire arta fără a-l recunoaşte ca artist remarcabil?

Gândiţi-vă acum la uimitoarea complexitate şi diversitate a vieţii de pe pământ. Revista The New York Times cita cuvintele unui profesor de biologie care a spus: „Dovezile fizice ale existenţei unui proiect sunt evidente în biologie“. El a adăugat: „Viaţa ne copleşeşte cu aspectul de proiect“. Ar fi o dovadă de onestitate intelectuală să admirăm proiectul, dar să nu-l recunoaştem pe proiectant?

Apostolul Pavel, un fin observator al lucrurilor înconjurătoare, a vorbit despre cei ce „au cinstit şi au slujit creaturii în locul Creatorului“ (Romani 1:25, Cornilescu, 1996). Influenţaţi de ideile evoluţioniste larg răspândite, unii refuză să recunoască sau pur şi simplu nu acceptă faptul că un proiect presupune în mod necesar un proiectant. Însă este teoria evoluţiei într-adevăr ştiinţifică? Remarcaţi concluzia la care a ajuns Christoph Schönborn, arhiepiscop catolic de Viena, concluzie prezentată în The New York Times: „Orice teorie care neagă sau încearcă să ignore dovezile copleşitoare din biologie ale existenţei unui proiect este dogmă, nu ştiinţă“.

Un obstacol în calea progresului ştiinţific?

Există şi persoane care consideră că a accepta dovezile existenţei unui Creator înseamnă „a pune capăt cercetării ştiinţifice“. Astfel de temeri au fost exprimate în revista New Scientist într-un articol care afirma că „ştiinţa, ca domeniu nelimitat de cercetare, se va lovi de un obstacol de netrecut pe care scrie «aşa a făcut proiectantul»“. Este această temere justificată? Nicidecum! De fapt, lucrurile stau exact invers. De ce?

Faptul de a accepta că universul şi viaţa de pe pământ sunt rezultatul întâmplării oarbe şi apoi al evoluţiei înseamnă în realitate a renunţa la căutarea unei explicaţii logice. În schimb, a accepta că în spatele lucrurilor pe care le vedem se află un Creator inteligent ne poate stimula să cercetăm natura şi modul de aplicare a inteligenţei lui, inteligenţă observabilă în universul fizic. Gândiţi-vă la următorul exemplu: Cunoaşterea faptului că Leonardo da Vinci a pictat „Mona Lisa“ nu i-a împiedicat pe istoricii de artă să cerceteze tehnicile şi materialele pe care acesta le-a folosit. În mod asemănător,  când acceptăm existenţa unui Proiectant nu înseamnă că nu putem cerceta detaliile şi complexitatea proiectelor şi creaţiilor sale.

Departe de a pune piedici în calea cercetării, Biblia îi încurajează pe oameni să caute răspunsuri la întrebări legate atât de natură, cât şi de lucrurile spirituale. Regele David din antichitate a reflectat la structura fizică a corpului său, alcătuit într-un mod extraordinar, şi a spus: „Sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat. Minunate sunt lucrările tale şi cât de bine ştie sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139:14). De fapt, Biblia îl înfăţişează pe Creator punându-i patriarhului Iov întrebarea: „Ai cercetat tu marile întinderi ale pământului?“ (Iov 38:18). Aceste cuvinte în niciun caz nu descurajează cercetarea şi studiul! Dimpotrivă, sunt chiar o invitaţie din partea Marelui Proiectant la a cerceta lucrarea mâinilor sale. Să ne gândim şi la cuvintele consemnate de profetul Isaia care ne invită să cunoaştem mai multe despre Cel datorită căruia există toate lucrurile: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri?“ În plus, din Isaia 40:26 reiese un adevăr exprimat şi în binecunoscuta formulă a lui Einstein, E=mc², şi anume că universul a fost generat de o sursă de energie dinamică şi de putere.

Este adevărat, nu putem găsi imediat răspunsuri la întrebările despre creaţie. Şi aceasta, într-o anumită măsură, deoarece capacitatea noastră de înţelegere este limitată şi nu înţelegem pe deplin lumea în care trăim. Iov a fost conştient de acest lucru. El l-a preamărit pe Creator, care a făcut posibil ca globul pământesc să fie suspendat în spaţiu, iar norii încărcaţi cu apă să stea deasupra pământului (Iov 26:7–9). Iov şi-a dat seama însă că aceste minuni nu sunt decât ‘marginile căilor Creatorului’ (Iov 26:14). Fără îndoială că Iov a dorit să cunoască mai multe despre lumea înconjurătoare. Şi David şi-a recunoscut limitele. El a scris: „O astfel de cunoştinţă este prea minunată pentru mine. Este aşa de înaltă, că nu pot ajunge la ea“. — Psalmul 139:6.

Aşadar, acceptarea existenţei unui Creator nu este nicidecum un obstacol în calea progresului ştiinţific. Cercetarea cu scopul de a cunoaşte mai multe despre lumea fizică şi spirituală este într-adevăr un domeniu nelimitat şi nu se va sfârşi niciodată. Un rege din antichitate renumit pentru cunoştinţele sale vaste a scris cu umilinţă: „El . . . a pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia, de aceea ei nu vor pătrunde niciodată, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o adevăratul Dumnezeu“. — Eclesiastul 3:11.

 „Dumnezeul lacunelor“

Unii obiectează că Dumnezeu este folosit în mod arbitrar ca „soluţie explicativă“ ori de câte ori nu se găseşte o explicaţie ştiinţifică verificabilă. Cu alte cuvinte, ei consideră că un Proiectant divin este un „Dumnezeu al lacunelor“, ca şi cum „Dumnezeu“ ar fi un cuvânt magic pe care omul îl foloseşte când nu este capabil să ofere o explicaţie logică şi ştiinţifică. Însă despre ce „lacune“ este vorba aici? Sunt acestea lacune mici şi nesemnificative în cunoştinţele omului? Dimpotrivă, sunt adevărate „abisuri“ în evoluţia darwinistă, abisuri în ce priveşte credibilitatea. Sunt goluri fundamentale sub aspect biologic peste care teoria evoluţiei este incapabilă să facă punţi. La drept vorbind, evoluţioniştii, care se bazează pe afirmaţii fără suport, fac din teoria darwinistă propriul lor „Dumnezeu al lacunelor“.

Creatorul despre care vorbeşte Biblia nu este un „Dumnezeu al lacunelor“. Dimpotrivă, lucrarea lui acoperă toate fazele, toate aspectele şi toate detaliile creaţiei. Psalmistul a scos în evidenţă lucrarea creatoare atotcuprinzătoare a lui Iehova, spunând: „Tu eşti izvorul a tot ce este viu, şi datorită luminii tale vedem lumina“ (Psalmul 36:9, Today’s English Version). El este foarte bine descris drept Cel „care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele“ (Faptele 4:24; 14:15; 17:24). Pe bună dreptate, un învăţător din secolul I a scris că Dumnezeu „a creat toate lucrurile“. — Efeseni 3:9.

Mai mult decât atât, Dumnezeu a stabilit „legile cerurilor“, legile fizice care guvernează materia şi energia şi pe care oamenii de ştiinţă încă le cercetează (Iov 38:33). Proiectul său este complet şi cu un scop, realizând obiectivul divin de a întemeia pământul pentru a fi locuit de o impresionantă diversitate de organisme vii.

Proiectul şi concluzia la care ne conduce logica

În sfârşit, să judecăm lucrurile şi apelând la logică. Comentând în general despre validitatea diferitelor teorii ştiinţifice, John Horgan, autor de lucrări ştiinţifice, a spus: „Când dovezile sunt nesigure, nu ar trebui să ne sfiim să ne conducem după logică“.

Vi se pare logic să susţinem că viaţa a apărut pur şi simplu din întâmplare sau datorită unor forţe oarbe? În pofida răspândirii şi popularităţii teoriei evoluţiei, mulţi oameni raţionali, inclusiv oameni de ştiinţă, sunt convinşi de existenţa unui Creator inteligent. Un profesor de biochimie a remarcat că publicul „în majoritate copleşitoare, şi în mod raţional, consideră că viaţa este rezultatul unui proiect“. De ce? Majoritatea oamenilor vor fi imediat de acord cu cele spuse de apostolul Pavel: „Orice casă este construită de cineva“ (Evrei 3:4). După această afirmaţie, Pavel continuă cu concluzia logică: „Cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“. Din perspectiva Bibliei, pur şi simplu nu este logic să recunoşti că o casă presupune un proiectant şi un constructor şi, în acelaşi timp, să susţii că o celulă complicată a apărut din pură întâmplare.

Biblia face o remarcă cu privire la cei care resping existenţa unui Proiectant şi Creator: „Nebunul spune în inima lui: «Nu există Iehova»“  (Psalmul 14:1). Aici, psalmistul îi mustră pe cei care mai au nevoie de dovezi. Un om se poate conduce după propriile păreri şi nu după dovezi obiective. În schimb, omul înţelept, care are discernământ, recunoaşte cu umilinţă existenţa unui Creator. — Isaia 45:18.

Pentru mulţi oameni care gândesc, dovezile ce susţin existenţa unui Proiectant Suprem sunt cât se poate de evidente.

Îl putem cunoaşte pe Proiectant

Dacă ne vedem ca rezultat al unui proiect, cu ce scop am fost proiectaţi? Care este scopul vieţii? Ştiinţa nu poate să ofere răspunsuri satisfăcătoare la astfel de întrebări. Totuşi, aceste probleme fundamentale au nevoie de răspunsuri convingătoare. În această privinţă, Biblia este de mare folos. Ea spune despre Iehova nu numai că este Creatorul, dar şi că este Cel care dă un scop lucrurilor, care are motive întemeiate pentru tot ceea ce face. Scripturile dezvăluie scopul lui Dumnezeu cu oamenii, oferindu-ne un viitor şi o speranţă.

Totuşi, cine este Iehova? Ce fel de Dumnezeu este el? Martorii lui Iehova vă invită să-l cunoaşteţi pe Marele Proiectant ca persoană reală. Puteţi învăţa despre numele său, despre calităţile sale şi despre relaţiile sale cu oamenii. În paginile Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, veţi vedea de ce trebuie nu numai să admirăm splendidul proiect al lui Dumnezeu, ci şi să-i dăm glorie ca Proiectant. — Psalmul 86:12; Revelaţia 4:11.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Michelangelo

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Credinţa într-un Proiectant este compatibilă cu ştiinţa autentică

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Diversitatea şi adaptarea sunt dovezi ale varietăţii în cadrul unui proiect ingenios

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Un proiect presupune un proiectant