Vă amintiţi?

V-au plăcut ultimele numere ale Turnului de veghe? Dacă da, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

• Care sunt cele patru sensuri cu care este folosit cuvântul „congregaţie“ în Scripturile greceşti creştine?

Acest termen se referă în primul rând la întregul grup de creştini unşi (în unele texte este inclus şi Cristos). În alte contexte, expresia „congregaţia lui Dumnezeu“ se referă la toţi creştinii care trăiesc la un moment dat. În al treilea rând este folosit cu referire la toţi creştinii dintr-o anumită zonă, iar în al patrulea rând, cu referire la creştinii care alcătuiesc o congregaţie dintr-un anumit loc. — 15/4, paginile 21–23.

• Când ia sfârşit chemarea la viaţă cerească a creştinilor?

Biblia nu oferă un răspuns exact. Această chemare a început în 33 e.n. şi a continuat până în timpurile moderne. După 1935, scopul principal al lucrării de facere de discipoli a fost strângerea marii mulţimi. Unii creştini care au fost botezaţi după 1935 au avut mărturia spiritului sfânt că au speranţă cerească. Prin urmare, nu putem stabili o dată exactă la care ia sfârşit chemarea cerească. Creştinii unşi autentici nu au mai mult spirit sfânt decât însoţitorii lor dintre alte oi şi nici nu pretind o atenţie specială. Indiferent de speranţa lor, creştinii trebuie să fie fideli şi să continue să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. — 1/5, paginile 30, 31.

• Când Iefta i-a făcut o făgăduinţă lui Dumnezeu, intenţiona el să i-o aducă pe fiica sa literalmente ca ofrandă arsă?

Nicidecum. Iefta s-a gândit că pe acela care-i va ieşi în întâmpinare îl va dedica unui serviciu exclusiv pentru Dumnezeu, aşa cum prevedea Legea mozaică (1 Samuel 2:22). Pentru a împlini făgăduinţa tatălui său, fiica lui Iefta a mers să slujească la tabernacol. Acesta era un mare sacrificiu din partea ei, deoarece presupunea să nu se căsătorească niciodată. — 15/5, paginile 9, 10.

• Ce rol a jucat codexul în perioada creştinismului timpuriu?

Se pare că, cel puţin până la sfârşitul secolului I e.n., creştinii au folosit în principal ruloul, sau sulul. Pe parcursul secolului al II-lea, s-a dus o adevărată luptă între susţinătorii codexului şi susţinătorii sulului. În opinia specialiştilor, folosirea codexului de către creştini a avut un rol important în acceptarea pe scară largă a codexului. — 1/6, paginile 14, 15.

• Ce este Calendarul de la Ghezer?

Este o tăbliţă de calcar descoperită în 1908 în zona oraşului Ghezer. Mulţi consideră că textul este, de fapt, tema pentru acasă a unui băieţel. Tăbliţa conţine o scurtă descriere a muncilor dintr-un an agricol, începând cu strângerea roadelor din luna care corespunde perioadei septembrie/octombrie în calendarul nostru, şi menţionează câteva produse şi activităţi agricole. — 15/6, pagina 8.

• Ce înseamnă a păcătui împotriva spiritului sfânt?

Este posibil să păcătuim împotriva spiritului sfânt al lui Iehova. Acesta este un păcat de neiertat (Matei 12:31). Dumnezeu stabileşte dacă am comis un păcat de neiertat şi îşi poate retrage spiritul de la noi (Psalmul 51:11). Dacă suntem profund mâhniţi din cauza comiterii unui păcat, este foarte probabil că ne căim sincer şi astfel nu am păcătuit împotriva spiritului. — 15/7, paginile 16, 17.

• Având în vedere că regele Saul îl cunoştea bine pe David, de ce a întrebat al cui fiu era (1 Samuel 16:22; 17:58)?

Saul nu dorea să afle pur şi simplu numele tatălui lui David. Văzând cât curaj şi câtă credinţă avea acest băiat care îl învinsese pe Goliat, Saul dorea să ştie ce fel de om era tatăl acestuia. Este posibil ca Saul să fi dorit să-l aducă în armata sa pe Iese sau pe alţi membri ai familiei lui. — 1/8, pagina 31.