Mai este valabil „Vechiul Testament“?

ÎN 1786, un medic francez a publicat o lucrare intitulată Traité d’anatomie et de physiologie (Tratat de anatomie şi fiziologie). Aceasta este considerată lucrarea de neuroanatomie cea mai exactă din punct de vedere ştiinţific din vremea ei, iar unul dintre puţinele exemplare care au mai rămas a fost vândut recent pentru mai mult de 27.000 de dolari! Totuşi, câţi dintre pacienţii de astăzi ar avea încredere într-un chirurg ce s-ar baza pe informaţiile medicale vechi de sute de ani cuprinse în această carte? Valoarea istorică şi literară a unei astfel de lucrări i-ar fi de prea puţin ajutor unui pacient din prezent.

Mulţi oameni au aceeaşi impresie şi despre aşa-numitul „Vechi Testament“. Deşi apreciază relatările despre istoria Israelului şi sunt încântaţi de minunatele poeme pe care le cuprinde, ei consideră că nu este raţional să te laşi îndrumat de sfaturi date cu mai bine de 2.400 de ani în urmă. Din vremea scrierii Bibliei şi până în prezent, ştiinţa a progresat foarte mult, iar viaţa economică şi chiar viaţa de familie s-au schimbat enorm. Philip Yancey, fost editor la Christianity Today, scrie în cartea sa The Bible Jesus Read (Biblia pe care a citit-o Isus): „Ceea ce scrie [în Vechiul Testament] nu este întotdeauna logic, iar ceea ce este logic ofensează urechile omului modern. Din aceste motive, precum şi din altele, Vechiul Testament, ce reprezintă trei sferturi din Biblie, rămâne adesea necitit“. Această concepţie nu este deloc nouă.

La mai puţin de 50 de ani de la moartea apostolului Ioan, în jurul anului 100 e.n., un tânăr bogat pe nume Marcion a declarat public că Vechiul Testament trebuia respins de creştini. Potrivit istoricului englez Robin Lane Fox, Marcion susţinea că „«Dumnezeul» Vechiului Testament era un dumnezeu «barbar, necruţător» care îi favoriza pe bandiţi şi pe terorişti, precum regele David. Însă Cristos a revelat un Dumnezeu superior, cu totul nou şi diferit“. Fox arată că aceste idei au „constituit ulterior «marcionismul» şi au continuat să câştige adepţi mai ales în Orientul de limbă siriacă până târziu, în secolul al IV-lea“. Unele dintre aceste idei se întâlnesc şi azi. Astfel, după mai bine de 1.600 de ani, „nivelul cunoştinţelor din Vechiul Testament scade vertiginos în rândul creştinilor, ele practic dispărând din societatea modernă“, scrie Philip Yancey.

A fost cumva Vechiul Testament înlocuit? Cum se armonizează personalitatea lui „Iehova al armatelor“ din Vechiul Testament cu cea a ‘Dumnezeului iubirii şi al păcii’ din Noul Testament (Isaia 13:13; 2 Corinteni 13:11)? Îi poate fi de folos Vechiul Testament omului modern?