„Scris pentru instruirea noastră“

„SCRIEREA multor cărţi nu are sfârşit“ (Eclesiastul 12:12). Avalanşa de materiale tipărite disponibile astăzi face ca aceste cuvinte să fie la fel de adevărate ca atunci când au fost scrise. Prin urmare, cum poate un cititor cu discernământ să ştie ce publicaţie merită atenţia sa?

Când o carte le trezeşte interesul şi se gândesc dacă să o citească sau nu, mulţi doresc să ştie câte ceva despre autor. Editorii chiar includ uneori un scurt paragraf în care menţionează locul naşterii autorului, studiile şi titlurile acestuia, precum şi alte lucrări publicate de el. Identitatea autorului este importantă, aşa cum s-a observat şi în secolele trecute, când femeile semnau adesea cu un pseudonim masculin, pentru ca eventualii cititori să nu le considere inferioară cartea doar pentru că a fost scrisă de o femeie.

Din nefericire, aşa cum s-a arătat în articolul anterior, unii ignoră Scripturile ebraice deoarece cred că Dumnezeul descris în ele este o zeitate plină de cruzime, care-şi ucide duşmanii fără milă. * Să vedem însă ce spun despre Autorul Bibliei chiar Scripturile ebraice şi Scripturile greceşti creştine.

Autorul Bibliei

Potrivit Scripturilor ebraice, Dumnezeu i-a spus naţiunii Israel: „Eu sunt Iehova, eu nu mă schimb“ (Maleahi 3:6). Cinci sute de ani mai târziu, scriitorul biblic Iacov a scris despre Dumnezeu: „La el nu este schimbare — el nu se întoarce ca umbra“ (Iacov 1:17). Atunci de ce susţin unii că Dumnezeul revelat în Scripturile ebraice este diferit de Dumnezeul din Scripturile greceşti creştine?

Răspunsul este că Biblia dezvăluie în diferite părţi ale ei aspecte diferite ale personalităţii lui Dumnezeu. De exemplu, în cartea Geneza se spune despre Dumnezeu că „s-a mâhnit în inima lui“, că „a făcut cerul şi pământul“ şi că este „Judecătorul întregului pământ“ (Geneza 6:6; 14:22; 18:25). Sunt toate acestea descrieri ale aceluiaşi Dumnezeu? Cu siguranţă, da.

Să ne gândim, de pildă, la un judecător dintr-un oraş. El ar putea fi cunoscut de cei care l-au întâlnit în sala de judecată drept un susţinător ferm al legii. În schimb, copiii săi ar putea vedea în el un tată iubitor şi generos. Prietenii apropiaţi  ar putea spune despre el că este un om sociabil şi cu simţul umorului. Judecătorul, tatăl şi prietenul sunt una şi aceeaşi persoană, doar că aspecte diferite ale personalităţii lui se manifestă în împrejurări diferite.

În mod asemănător, Scripturile ebraice îl descriu pe Iehova drept „un Dumnezeu îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi adevăr“. Totuşi, despre el aflăm şi că „nicidecum nu va acorda scutire de pedeapsă“ (Exodul 34:6, 7). Aceste două aspecte reflectă semnificaţia numelui divin. Numele „Iehova“ înseamnă literalmente „El face să devină“, şi se referă la faptul că Dumnezeu devine orice este necesar pentru a-şi împlini promisiunile (Exodul 3:13–15). Dar el rămâne acelaşi Dumnezeu. Isus a spus: „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova“. — Marcu 12:29.

Au fost Scripturile ebraice înlocuite?

Astăzi este ceva obişnuit ca manualele să fie înlocuite în urma noilor cercetări sau a schimbării concepţiilor oamenilor. Este acest lucru valabil şi în cazul Scripturilor ebraice? Cu alte cuvinte, au fost acestea înlocuite de Scripturile greceşti creştine? Nu.

Dacă ar fi intenţionat ca relatările despre activitatea sa şi scrierile discipolilor să înlocuiască Scripturile ebraice, Isus ar fi specificat în mod sigur acest lucru. În schimb, iată ce spune Luca despre ce a făcut Isus chiar înainte de înălţarea sa la cer: „Începând de la Moise şi de la toţi Profeţii [din Scripturile ebraice], le-a explicat [la doi dintre discipoli] lucrurile privitoare la el din întreaga Scriptură“. Mai târziu, Isus le-a apărut apostolilor săi fideli şi altora. Relatarea continuă: „Şi le-a zis: «Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi: că toate lucrurile scrise despre mine în legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi trebuie să se împlineasc㻓 (Luca 24:27, 44). De ce ar fi folosit Isus Scripturile ebraice la sfârşitul lucrării sale de pe pământ dacă acestea nu mai erau valabile?

 După înfiinţarea congregaţiei creştine, discipolii lui Isus au continuat să folosească Scripturile ebraice pentru a scoate în evidenţă profeţii care mai trebuiau să se împlinească, principii din Legea mozaică ce transmiteau învăţături valoroase şi relatări despre slujitori din vechime ai lui Dumnezeu al căror exemplu îi încuraja pe creştini să rămână fideli (Faptele 2:16–21; 1 Corinteni 9:9, 10; Evrei 11:1—12:1). Apostolul Pavel a scris: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“ (2 Timotei 3:16). * În ce fel se dovedesc Scripturile ebraice de folos în prezent?

Sfaturi pentru viaţa de zi cu zi

Să ne gândim la o problemă a zilelor noastre: prejudecăţile rasiale. Într-un oraş din Europa de Est, un etiopian de 21 de ani spune: „Dacă dorim să ieşim în oraş, trebuie să mergem în grup. Poate că aşa nu vom fi atacaţi“. Apoi continuă: „Nu putem ieşi după ora 18.00, mai ales cu metroul. Când se uită la noi, oamenii nu văd decât culoarea pielii“. Conţin Scripturile ebraice un sfat util în rezolvarea acestei probleme complexe?

Israeliţilor din vechime li s-a spus: „Dacă în ţara voastră locuieşte la tine un locuitor străin, să nu vă purtaţi rău cu el. Locuitorul străin care locuieşte la voi să fie pentru voi ca unul dintre israeliţii din naştere. Să-l iubeşti ca pe tine însuţi, căci şi voi aţi fost locuitori străini în ţara Egiptului“ (Leviticul 19:33, 34). Da, în Israelul antic, israeliţilor li se cerea prin lege să aibă consideraţie faţă de imigranţi, sau „locuitori străini“. Această lege este consemnată şi păstrată în Scripturile ebraice. Nu sunteţi de acord că principiile ce stau la baza ei pot contribui la rezolvarea problemelor rasiale cu care ne confruntăm astăzi?

Deşi nu oferă sfaturi amănunţite în chestiuni financiare, Scripturile ebraice conţin principii practice pentru administrarea cu înţelepciune a banilor. Iată de pildă ce se spune în Proverbele 22:7: „Cel ce ia cu împrumut este slujitorul celui  ce dă cu împrumut“. Mulţi consilieri financiari sunt de părere că a cumpăra pe credit în mod nechibzuit poate duce la ruină din punct de vedere financiar.

În plus, cel ce urmăreşte cu orice preţ să se îmbogăţească — atitudine foarte răspândită în lumea materialistă de azi — este foarte bine descris de unul dintre cei mai bogaţi oameni din istorie, regele Solomon. El a scris: „Cine iubeşte argintul nu se satură de argint, iar cine iubeşte avuţia nu se satură de câştig. Şi aceasta este deşertăciune“ (Eclesiastul 5:10). Ce avertisment înţelept!

O speranţă de viitor

Întreaga Biblie are o singură temă: Regatul condus de Isus Cristos este mijlocul prin care va fi justificată suveranitatea lui Dumnezeu şi va fi sfinţit numele Său. — Daniel 2:44; Revelaţia 11:15.

Din Scripturile ebraice aflăm detalii despre viaţa sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu, detalii ce ne aduc mângâiere şi ne apropie de Sursa mângâierii, Iehova Dumnezeu. Isaia a profeţit că va fi pace între animale şi oameni: „Lupul va sta uneori cu mielul, leopardul se va culca cu iedul, iar viţelul, leul puternic şi animalul bine hrănit vor fi toate împreună şi le va mâna un băieţel“ (Isaia 11:6–8). Ce perspectivă minunată!

Şi ce putem spune despre cei care suferă din cauza prejudecăţilor etnice sau rasiale, din cauza bolilor grave sau a unor factori economici pe care nu îi pot controla? Iată ce arată în mod profetic Scripturile ebraice despre Cristos Isus: „El îl va scăpa pe săracul care strigă după ajutor, pe cel asuprit şi pe cel neajutorat. El va avea milă de cel de condiţie umilă şi de sărac, va salva sufletele săracilor“ (Psalmul 72:12, 13). Cunoaşterea acestor promisiuni este utilă deoarece îi ajută pe cei ce cred în ele să privească viitorul cu încredere şi speranţă. — Evrei 11:6.

Nu este de mirare că apostolul Pavel a fost inspirat să scrie: „Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4)! Da, Scripturile ebraice continuă să fie parte integrantă a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu, Biblia. Ele sunt de mare valoare pentru noi astăzi. Sperăm ca şi voi să vă străduiţi să învăţaţi mai multe despre ce ne învaţă în realitate Biblia, întreaga Biblie, şi să vă apropiaţi mai mult de Autorul ei, Iehova Dumnezeu. — Psalmul 119:111, 112.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

VECHIUL TESTAMENT SAU SCRIPTURILE EBRAICE?

Expresia „vechiul testament“ este folosită în 2 Corinteni 3:14 în Vulgata latină, precum şi în alte traduceri cum ar fi Biblia sinodală, 1982. În această ocurenţă, termenul „testament“ este traducerea cuvântului grecesc diathékes. Cu toate acestea, multe traduceri moderne, precum Cornilescu, 2001, redau acest cuvânt prin „legământ“, nu prin „testament“. De ce?

Lexicograful Edward Robinson a afirmat: „Întrucât vechiul legământ este cuprins în cărţile mozaice, [diathékes] se referă la cartea legământului, scrierile mozaice, cu alte cuvinte la lege“. Astfel, în 2 Corinteni 3:14, apostolul Pavel se referă la Legea mozaică, ce constituie numai o parte a Scripturilor precreştine.

Atunci, cu ce termen este mai potrivit să ne referim la primele 39 de cărţi ale Sfintelor Scripturi? Fără a sugera că această parte a Bibliei nu mai este valabilă sau că este învechită, Isus Cristos şi continuatorii săi s-au referit la aceste cărţi prin expresiile „Scripturi“ şi „sfintele Scripturi“ (Matei 21:42; Romani 1:2). De aceea, în armonie cu aceste declaraţii inspirate, Martorii lui Iehova se referă la Vechiul Testament folosind expresia „Scripturile ebraice“, deoarece, iniţial, această parte a Bibliei a fost scrisă în principal în ebraică. În mod asemănător, ei se referă la aşa-numitul Nou Testament prin expresia „Scripturile greceşti“, deoarece bărbaţii inspiraţi de Dumnezeu au scris această parte a Bibliei în limba greacă.

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

Un om poate fi cunoscut drept un judecător ferm, un tată iubitor şi un prieten bun

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Isus a folosit Scripturile ebraice pe tot parcursul lucrării sale pe pământ

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Ce principii biblice ne pot ajuta să luăm decizii corecte?