Cum să arătăm îndurare
Cum să arătăm îndurare
„Să facem ce este bine faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă.“ — GALATENI 6:10.
1, 2. Ce învăţăm despre îndurare din parabola despre bunul samaritean?
VORBIND cu Isus, un om care cunoştea bine Legea l-a întrebat: „Cine este aproapele meu?“ Isus i-a răspuns printr-o parabolă: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, pe drumul acela cobora un preot, dar, când l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. La fel, şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. Dar un samaritean care mergea pe drum a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. S-a apropiat de el şi i-a legat rănile, turnând pe ele ulei şi vin. Apoi l-a urcat pe animalul său, l-a dus la un han şi l-a îngrijit. A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: «Îngrijeşte-l, iar orice vei cheltui în plus îţi voi plăti când mă voi întoarce»“. Apoi, Isus a întrebat: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că s-a dovedit aproapele celui care căzuse între tâlhari?“ Omul a răspuns: „Cel care s-a îndurat de el“. — Luca 10:25, 29–37a.
2 Exemplul samariteanului ne arată clar ce înseamnă să fii cu adevărat îndurător! Făcându-i-se milă de rănit, samariteanul i-a venit imediat în ajutor. Şi să nu uităm că pentru samaritean omul acela era un străin. Îndurarea nu cunoaşte graniţe naţionale, religioase ori culturale. După ce a spus parabola despre bunul samaritean, Isus şi-a îndemnat interlocutorul: „Du-te şi fă şi tu la fel“ (Luca 10:37b). Şi noi putem urma acest îndemn străduindu-ne să fim îndurători. Dar cum putem arăta îndurare în viaţa de zi cu zi?
‘Dacă un frate este gol’
3, 4. De ce ar trebui să fim îndurători în special faţă de membrii congregaţiei creştine?
3 Apostolul Pavel a scris: „Cât avem timp favorabil, să facem ce este bine faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). Să vedem mai întâi cum putem manifesta din plin îndurare faţă de fraţii noştri de credinţă.
4 Îndemnându-i pe adevăraţii creştini să fie îndurători unii cu alţii, discipolul Iacov a scris: „Pentru cel care nu arată îndurare, judecata va fi fără îndurare“ (Iacov 2:13). Contextul arată cum ne-am putea dovedi îndurători. De pildă, în Iacov 1:27 se spune: „Închinarea curată şi neîntinată în ochii Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve în necazul lor şi să te păstrezi nepătat de lume“. Iar în Iacov 2:15, 16 citim: „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă», dar nu le daţi cele necesare corpului lor, la ce foloseşte?“
5, 6. Cum putem fi bogaţi în fapte de îndurare faţă de membrii congregaţiei?
5 Cei care practică religia adevărată se disting şi prin faptul că se interesează sincer de alţii şi îi ajută pe cei aflaţi în situaţii critice. A practica adevărata închinare nu înseamnă a ne mulţumi să le spunem că va fi bine. Mila sinceră faţă de cei care au nevoie stringentă de ajutor ne îndeamnă să facem ceva concret pentru ei (1 Ioan 3:17, 18). A pregăti o masă pentru un bolnav, a ajuta un vârstnic la treburile casei, a duce pe cineva cu maşina la întruniri şi a arăta generozitate faţă de cei merituoşi sunt doar câteva dovezi de îndurare. — Deuteronomul 15:7–10.
6 Dar mai important decât a da ajutor material este să-i ajutăm pe plan spiritual pe membrii tot mai numeroşi ai congregaţiei creştine. Biblia ne îndeamnă ‘să le vorbim consolator sufletelor deprimate, să-i sprijinim pe cei slabi’ (1 Tesaloniceni 5:14). „Femeile în vârstă“ sunt îndemnate „să-i înveţe pe alţii ce este bine“ (Tit 2:3). Iar despre supraveghetorii creştini, Biblia spune: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca o ascunzătoare împotriva furtunii“. — Isaia 32:2.
7. Ce învăţăm despre îndurare de la discipolii din Antiohia Siriană?
7 Congregaţiile din secolul I se îngrijeau de orfani, văduve şi de alţi creştini care aveau nevoie de ajutor şi încurajare. În plus, uneori trimiteau ajutoare fraţilor din alte zone. De exemplu, când profetul Agab a profeţit că „o mare foamete se va abate asupra întregului pământ locuit“, discipolii din Antiohia Siriană „au hotărât să trimită câte ceva, fiecare după posibilităţi, ca ajutor pentru fraţii care locuiau în Iudeea“. Ajutoarele au fost trimise la bătrânii de acolo „prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul“ (Faptele 11:28–30). Dar cum stau lucrurile în prezent? Când fraţii noştri sunt afectaţi de calamităţi naturale, precum uragane, cutremure ori tsunami, „sclavul fidel şi prevăzător“ organizează comitete de ajutorare (Matei 24:45). O modalitate importantă prin care ne putem dovedi îndurători este să colaborăm cu aceste comitete dăruind din timpul, energia şi resursele noastre.
„Dacă faceţi favoritisme“
8. Cum ne împiedică favoritismele să manifestăm îndurare?
8 Avertizând asupra unei tendinţe care ne împiedică să manifestăm îndurare şi care contravine ‘legii regale’ a iubirii, Iacov a scris: „Dacă faceţi favoritisme, comiteţi un păcat, fiindcă legea dovedeşte că încălcaţi legea“ (Iacov 2:8, 9). Dacă le facem favoruri celor înstăriţi sau celor cu o poziţie importantă putem ajunge insensibili la „strigătul tânguitor al omului de condiţie umilă“ (Proverbele 21:13). Favoritismele înăbuşă spiritul de îndurare. Suntem îndurători dacă ne dovedim imparţiali.
9. De ce nu e greşit să avem consideraţie deosebită pentru cei merituoşi?
9 Oare a fi imparţiali înseamnă că nu vom avea niciodată consideraţie specială faţă de cineva? Iată ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din Filipi despre colaboratorul său Epafrodit: „Continuaţi să-i preţuiţi pe astfel de oameni“. De ce? „Fiindcă pentru lucrarea Domnului a fost el aproape de moarte, punându-şi sufletul în pericol, ca să compenseze întru totul absenţa voastră şi să-mi slujească în locul vostru“ (Filipeni 2:25, 29, 30). Epafrodit merita o apreciere deosebită pentru serviciul său fidel. De asemenea, în 1 Timotei 5:17 se spune: „Bătrânii care îndrumă bine să fie consideraţi demni de o dublă onoare, îndeosebi cei care lucrează din greu în cuvânt şi în predare“. Calităţile spirituale merită aprecierea noastră. Asta nu înseamnă favoritism.
„Înţelepciunea de sus este . . . plină de îndurare“
10. De ce trebuie să ne ţinem limba în frâu?
10 Referitor la limbă, Iacov a spus: „Nesupusă şi vătămătoare, ea este plină de venin ucigător. Cu ea îl binecuvântăm pe Iehova, da, pe Tatăl, dar tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care au fost făcuţi «după asemănarea lui Dumnezeu». Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea, şi blestemul“. Iacov a adăugat: „Dacă aveţi în inima voastră gelozie amară şi spirit de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este pământească, este carnală, demonică. Pentru că, unde este gelozie şi spirit de ceartă, este dezordine şi orice lucru rău. Dar înţelepciunea de sus este în primul rând castă, apoi paşnică, rezonabilă, gata să asculte, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, neipocrită“. — Iacov 3:8–10a, 14–17.
11. Cum putem să fim îndurători prin felul de a vorbi?
11 Prin urmare, felul nostru de vorbire arată dacă avem înţelepciunea care este „plină de îndurare“. Dar ce s-ar întâmpla dacă ne-am lăuda, am minţi, sau am răspândi bârfe din invidie sau deoarece am avut o divergenţă cu cineva? În Psalmul 94:4 toţi cei ce se fălesc sunt numiţi ‘răufăcători’. Vorbirea defăimătoare poate distruge rapid reputaţia unui om nevinovat (Psalmul 64:2–4). Iar „martorul fals [care] spune numai minciuni“ face mult rău (Proverbele 14:5; 1 Regi 21:7–13). După ce a vorbit despre folosirea greşită a limbii, Iacov a spus: „Nu este potrivit, fraţii mei, ca aceste lucruri să continue aşa“ (Iacov 3:10b). A fi cu adevărat îndurători înseamnă a ne dovedi caşti, împăciuitori şi rezonabili în felul de a vorbi. Isus a zis: „Vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii de orice cuvânt nefolositor pe care-l rostesc“ (Matei 12:36). Cât de important este aşadar să manifestăm îndurare când vorbim!
‘Să le iertăm oamenilor greşelile’
12, 13. a) Ce învăţăm despre îndurare din parabola despre sclavul care avea o mare datorie la stăpânul său? b) Ce înseamnă a-l ierta pe fratele nostru „până la şaptezeci şi şapte de ori“?
12 Parabola lui Isus despre sclavul ce îi datora stăpânului său, regele, 60.000.000 de dinari arată o altă modalitate prin care ne putem dovedi îndurători. Neavând cum să-şi achite datoria, sclavul şi-a implorat stăpânul să fie îndurător. „Cuprins de milă“, stăpânul i-a anulat datoria. Apoi, sclavul s-a întâlnit cu un tovarăş de sclavie care-i datora doar o sută de dinari şi, fără pic de îndurare, l-a aruncat în închisoare. Auzind ce s-a întâmplat, stăpânul l-a chemat pe sclavul care fusese iertat şi i-a spus: „Sclav rău, eu ţi-am anulat toată datoria când m-ai implorat. Nu trebuia să te înduri şi tu de tovarăşul tău de sclavie, aşa cum m-am îndurat şi eu de tine?“ Apoi, stăpânul l-a dat pe mâna temnicerilor. Isus şi-a încheiat parabola spunând: „Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare, din toată inima, pe fratele său“. — Matei 18:23–35.
13 Cât de limpede arată această parabolă că a fi îndurători înseamnă şi a fi gata să iertăm! Iehova ne-a iertat o imensă datorie: păcatul. Nu ar trebui ‘să le iertăm şi noi oamenilor greşelile’ (Matei 6:14, 15)? Înainte ca Isus să prezinte parabola despre sclavul neîndurător, Petru l-a întrebat: „Doamne, de câte ori poate să păcătuiască fratele meu împotriva mea şi eu să-l iert? Până la şapte ori?“ Isus i-a răspuns: „Eu îţi spun: Nu până la şapte ori, ci până la şaptezeci şi şapte de ori“ (Matei 18:21, 22). Da, un om îndurător iartă „până la şaptezeci şi şapte de ori“, adică este mereu gata să ierte.
14. Potrivit textului din Matei 7:1–4, cum putem să arătăm îndurare zi de zi?
14 În Predica de pe munte, Isus a arătat cum ne mai putem dovedi îndurători: „Nu mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi. . . . De ce te uiţi la paiul din ochiul fratelui tău şi nu iei seama la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi să-i zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când iată că în ochiul tău este o bârnă?“ (Matei 7:1–4). Putem deci să arătăm zilnic îndurare suportând slăbiciunile altora fără să-i judecăm sau să fim exagerat de critici cu ei.
„Să facem ce este bine faţă de toţi“
15. De ce manifestăm îndurare nu doar faţă de membrii congregaţiei?
15 Deşi cartea biblică Iacov ne îndeamnă să manifestăm îndurare faţă de cei credincioşi, aceasta nu înseamnă că trebuie să fim îndurători doar cu membrii congregaţiei. În Psalmul 145:9 se spune că „Iehova este bun cu toţi şi îndurările sale sunt peste toate lucrările sale“. Biblia ne îndeamnă ‘să-l imităm pe Dumnezeu’ şi „să facem ce este bine faţă de toţi“ (Efeseni 5:1; Galateni 6:10). Cu toate că nu iubim „lumea, nici lucrurile din lume“, noi nu suntem insensibili la necesităţile celor din lume. — 1 Ioan 2:15.
16. Ce trebuie să avem în vedere când manifestăm îndurare?
16 Noi, creştinii, nu ezităm să-i ajutăm pe cei care suferă din cauza ‘evenimentelor neprevăzute’ sau pe cei aflaţi în alte situaţii critice (Eclesiastul 9:11). Desigur, fiecare va stabili ce ajutor poate oferi în funcţie de posibilităţi (Proverbele 3:27). Însă, când îi ajutăm pe alţii pe plan material, trebuie să fim atenţi să nu încurajăm lenevia printr-o faptă pe care noi o considerăm bună (Proverbele 20:1, 4; 2 Tesaloniceni 3:10–12). Aşadar, a fi cu adevărat îndurător înseamnă a avea compasiune sinceră, dar şi judecată sănătoasă.
17. Care este cea mai mare dovadă de îndurare faţă de cei din afara congregaţiei creştine?
17 Cea mai mare dovadă de îndurare faţă de cei din afara congregaţiei este să le împărtăşim adevărul biblic. De ce? Deoarece majoritatea oamenilor de azi bâjbâie în întuneric spiritual. Neavând soluţii la problemele cu care se confruntă şi nici o speranţă reală, sunt ‘jupuiţi şi aruncaţi încoace şi-ncolo ca nişte oi fără păstor’ (Matei 9:36). Mesajul pe care îl conţine Cuvântul lui Dumnezeu poate fi ‘o lampă pentru piciorul lor’, ajutându-i să facă faţă problemelor vieţii. Poate fi şi ‘o lumină pe calea lor’, deoarece Biblia arată care este scopul lui Dumnezeu, dându-le astfel motive să fie optimişti şi să aibă o speranţă minunată (Psalmul 119:105). Ce privilegiu este să le transmitem extraordinarul mesaj al adevărului celor care au mare nevoie de el! Ţinând cont că ‘necazul cel mare’ este foarte aproape, acum este momentul să participăm cu zel la lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli (Matei 24:3–8, 21, 22, 36–41; 28:19, 20). Nu există faptă de îndurare mai mare!
Daţi „lucrurile dinăuntru“
18, 19. De ce trebuie să ne străduim să fim cât mai îndurători?
18 „Daţi ca daruri de îndurare lucrurile dinăuntru“, ne-a îndemnat Isus (Luca 11:41). O faptă bună este o dovadă de adevărată îndurare dacă reprezintă un dar dinăuntru, altfel spus dacă vine dintr-o inimă plină de bunăvoinţă şi iubire (2 Corinteni 9:7). Într-o lume în care egoismul, asprimea şi nepăsarea faţă de suferinţa şi problemele altora sunt la ordinea zilei, cât de înviorătoare este îndurarea!
19 Aşadar, să ne străduim să fim cât mai îndurători în viaţa de zi cu zi. Cu cât suntem mai îndurători, cu atât îi semănăm mai mult lui Dumnezeu. Prin urmare, vom avea o viaţă plină de sens şi de satisfacţii. — Matei 5:7.
Ce aţi reţinut?
• De ce este deosebit de important să fim îndurători cu colaboratorii în credinţă?
• Cum putem arăta îndurare în congregaţia creştină?
• Cum putem face ce este bine faţă de cei din afara congregaţiei?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]
Samariteanul a dat dovadă de îndurare
[Legenda fotografiilor de la pagina 27]
Creştinii manifestă din plin îndurare
[Legenda fotografiei de la pagina 30]
Cea mai mare dovadă de îndurare faţă de cei din afara congregaţiei este să le împărtăşim adevărul biblic