Salt la conţinut

Salt la cuprins

Idei importante din cartea Osea

Idei importante din cartea Osea

Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cartea Osea

ÎNCHINAREA adevărată a dispărut, practic, din regatul nordic al celor zece triburi ale lui Israel. Sub domnia regelui Ieroboam al II-lea, Israelul se bucură de prosperitate materială, dar, odată cu moartea lui, situaţia se schimbă. Urmează o perioadă de conflicte civile şi instabilitate politică. Patru dintre cei şase regi care se succed la tron sunt asasinaţi (2 Regi 14:29; 15:8–30; 17:1–6). Osea a slujit ca profet 59 de ani, începând din 804 î.e.n., chiar în această perioadă tulbure.

Sentimentele lui Iehova faţă de îndărătnica naţiune Israel sunt ilustrate foarte clar prin căsnicia lui Osea. Mesajul lui Osea cuprinde demascarea păcatului Israelului şi sentinţele profetice date lui şi regatului lui Iuda. Folosind cuvinte pline de sensibilitate şi afecţiune, dar şi un limbaj expresiv, plin de forţă, Osea a aşternut în scris toate aceste lucruri în cartea care îi poartă numele. Întrucât cartea sa face parte din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, mesajul ei este viu şi puternic. — Evrei 4:12.

„IA-ŢI O SOŢIE CARE VA COMITE FORNICAŢIE“

(Osea 1:1—3:5)

Iehova îi spune lui Osea: „Du-te şi ia-ţi o soţie care va comite fornicaţie“ (Osea 1:2). Osea ascultă de Iehova, se căsătoreşte cu Gomer, iar aceasta îi naşte un fiu. Următorii doi copii pe care îi naşte Gomer sunt, după cât se pare, nelegitimi. Numele acestor doi copii, Lo-Ruhama şi Lo-Ami, semnifică faptul că Iehova nu va mai arăta îndurare faţă de Israel şi îl va respinge din cauza infidelităţii lui.

Care sunt sentimentele lui Iehova faţă de poporul său răzvrătit? Iată ce îi spune lui Osea: „Mai du-te o dată, iubeşte o femeie iubită de altul şi adulteră, aşa cum şi Iehova îi iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre alţi dumnezei“. — Osea 3:1.

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:1 — De ce îi menţionează Osea pe toţi cei patru regi care au domnit în Iuda în timpul serviciului său ca profet, iar în cazul Israelului menţionează numai unul? Deoarece numai regii din linia davidică erau consideraţi regi de drept ai poporului ales al lui Dumnezeu. Numai regii lui Iuda erau din linia davidică, nu şi cei ai regatului nordic al Israelului.

1:2–9 — S-a căsătorit într-adevăr Osea cu o femeie care avea să comită fornicaţie? Da, Osea s-a căsătorit cu o femeie care, ulterior, a comis adulter. Nimic din cele spuse de profet cu privire la viaţa sa de familie nu sugerează că ar fi fost vorba de un vis sau de o viziune.

1:7 — Când i s-a arătat îndurare casei lui Iuda şi când a fost ea salvată? Aceasta s-a întâmplat în 732 î.e.n., în zilele regelui Ezechia. Atunci Iehova a salvat Ierusalimul de armata asiriană trimiţând un înger care a ucis într-o singură noapte 185.000 de oameni din armata duşmană (2 Regi 19:34, 35). Astfel, Iehova nu l-a salvat pe Iuda „nici prin arc, nici prin sabie, nici prin război, nici prin cai, nici prin călăreţi“, ci printr-un înger.

1:10, 11 — Întrucât regatul nordic al Israelului a fost cucerit în 740 î.e.n., cum au fost „adunaţi în unitate“ fiii lui Israel cu fiii lui Iuda? Mulţi israeliţi din regatul nordic au fugit în Iuda înainte ca locuitorii ţării lui Iuda să fie duşi în captivitate în Babilon în 607 î.e.n. (2 Cronici 11:13–17; 30:6–12, 18–20, 25). Când exilaţii evrei s-au întors în patria lor în 537 î.e.n., printre ei se aflau şi descendenţii celor proveniţi din regatul nordic al Israelului. — Ezra 2:70.

2:2123 — Ce s-a prezis prin următoarele cuvinte ale lui Iehova: „Voi semăna [Izreelul] în pământ ca sămânţă pentru mine, îi voi arăta îndurare“? Numele fiului întâi-născut al lui Osea şi Gomer a fost Izreel (Osea 1:2–4). Acest nume, care înseamnă „Dumnezeu va semăna sămânţa“, prefigura acţiunea lui Iehova de strângere a rămăşiţei fidele în 537 î.e.n. şi de „semănare“ a ei în Iuda. Ţara lui Iuda, care fusese pustie timp de 70 de ani, urma să aibă nevoie de grâu, vin nou şi ulei. Într-un limbaj poetic, profeţia spune că aceste lucruri bune aveau să-i ceară pământului să le dea substanţele lui nutritive, iar pământul avea să roage cerurile să-i dea ploaie. La rândul lor, cerurile aveau să-l implore pe Dumnezeu să le dea nori de ploaie. Toate acestea serveau unui singur scop, acela de a satisface din abundenţă necesităţile rămăşiţei fidele repatriate. Atât apostolul Pavel, cât şi apostolul Petru aplică textul din Osea 2:23 la strângerea rămăşiţei Israelului spiritual. — Romani 9:25, 26; 1 Petru 2:10.

Învăţăminte pentru noi:

1:2–9; 3:1, 2. Să ne gândim la sacrificiul pe care l-a făcut Osea rămânând în acea căsnicie pentru a se conforma voinţei divine! Când este vorba de înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu, în ce măsură suntem dispuşi să renunţăm la preferinţele noastre?

1:6–9. Iehova urăşte adulterul spiritual tot atât de mult cât urăşte adulterul fizic.

1:7, 10, 11; 2:14–23. Tot ce a profeţit Iehova cu privire la Israel şi Iuda s-a împlinit. Cuvântul lui Iehova se împlineşte întotdeauna.

2:16, 19, 21–23; 3:1–4. Iehova este dispus să-i ierte pe cei ce manifestă căinţă sinceră (Neemia 9:17). La fel ca Iehova, trebuie să arătăm compasiune şi să ne dovedim îndurători în relaţiile cu alţii.

„IEHOVA SE JUDECĂ CU LOCUITORII ŢĂRII“

(Osea 4:1—13:16)

De ce „se judecă [Iehova] cu locuitorii ţării“? Deoarece „în ţară nu există nici adevăr, nici bunătate iubitoare, nici cunoştinţă de Dumnezeu“ (Osea 4:1). Israelul renegat s-a implicat în înşelătorie şi în vărsare de sânge şi a comis fornicaţie fizică şi spirituală. În loc să-i ceară ajutor lui Dumnezeu, israeliţii „au strigat către Egipt, s-au dus la Asiria“. — Osea 7:11.

Iehova anunţă sentinţa: „Israel va fi înghiţit“ (Osea 8:8). Nici regatul lui Iuda nu este fără vină. „Iehova se judecă cu Iuda şi îi cere socoteală lui Iacob pentru căile lui, îl va răsplăti după faptele lui“, se spune în Osea 12:2. Însă ei vor fi restabiliţi cu siguranţă, întrucât Dumnezeu promite: „Îi voi elibera din mâna Şeolului, îi voi scăpa din moarte“. — Osea 13:14.

Răspunsuri la întrebări biblice:

6:1–3 — Cine a spus: „Veniţi să ne întoarcem la Iehova“? Este posibil ca israeliţii infideli să se fi îndemnat unul pe altul să se întoarcă la Iehova. În acest caz însă, căinţa lor era prefăcută. Bunătatea lor iubitoare era de scurtă durată şi trecătoare ca „norii dimineţii şi ca roua care dispare îndată“ (Osea 6:4). Pe de altă parte, este posibil ca Osea să fi rostit aceste cuvinte, implorându-i pe israeliţi să se întoarcă la Iehova. Indiferent cum au stat lucrurile, locuitorii încăpăţânaţi ai celor zece triburi ale Israelului trebuiau să dea dovadă de căinţă sinceră şi să se întoarcă realmente la Iehova.

7:4 — În ce sens erau israeliţii adulteri ca „un cuptor aprins“? Această comparaţie arată cât de puternice erau dorinţele rele din inima lor.

Învăţăminte pentru noi:

4:1, 6Dacă dorim să ne bucurăm pe mai departe de favoarea lui Iehova, trebuie să continuăm să asimilăm cunoştinţa despre Dumnezeu şi să trăim în armonie cu ea.

4:9–13. Iehova le va cere socoteală celor care practică imoralitatea sexuală şi închinarea necurată. — Osea 1:4.

5:1. Cei ce se află în fruntea poporului lui Dumnezeu trebuie să respingă în totalitate apostazia. Altminteri, i-ar putea atrage pe unii în închinarea falsă, devenind astfel pentru ei ‘o capcană şi un laţ’.

6:1–4; 7:14, 16. Căinţa arătată doar prin cuvinte este o dovadă de ipocrizie şi nu are nicio valoare. Un păcătos care doreşte să aibă parte de îndurarea lui Dumnezeu trebuie să se căiască din inimă. El face dovada unei astfel de căinţe prin faptul că se întoarce la ceva „mai înalt“, adică la o formă de închinare înălţată. Acţiunile lui trebuie să fie în armonie cu înaltele norme divine. — Osea 7:16, nota de subsol.

6:6. Cei ce practică păcatul dovedesc că nu au iubire loială faţă de Dumnezeu. Indiferent câte jertfe spirituale ar aduce, ele nu pot compensa această lipsă.

8:7, 13; 10:13. Principiul conform căruia „ce seamănă omul, aceea va şi secera“ s-a dovedit adevărat în cazul israeliţilor idolatri. — Galateni 6:7.

8:8; 9:17; 13:16. Profeţiile referitoare la regatul nordic s-au împlinit atunci când Samaria, capitala acestuia, a fost cucerită de Asiria (2 Regi 17:3–6). Putem fi siguri că Dumnezeu va face tot ce a spus şi va împlini tot ce a vorbit. — Numerele 23:19.

8:14. Iehova a trimis ‘foc în oraşele [lui Iuda]’ în 607 î.e.n. prin intermediul babilonienilor, lăsând pustie ţara lui Iuda şi Ierusalimul, aşa cum a prezis (2 Cronici 36:19). Cuvântul lui Dumnezeu nu rămâne niciodată neîmplinit. — Iosua 23:14.

9:10. Deşi îi erau dedicaţi adevăratului Dumnezeu, israeliţii „s-au dus la Baal-Peor, s-au dedicat lucrului ruşinos“. Fie ca exemplul lor negativ să ne servească drept avertisment, ca să nu ne încălcăm promisiunea solemnă făcută lui Iehova când ne-am dedicat lui. — 1 Corinteni 10:11.

10:1, 2, 12. Trebuie să-i aducem închinare lui Dumnezeu dintr-o inimă neipocrită. Când ‘semănăm în dreptate, secerăm potrivit bunătăţii iubitoare’ a lui Dumnezeu.

10:5. Bet-Aven (care înseamnă „Casa nelegiuirii“) este un nume depreciativ dat Betelului (care înseamnă „Casa lui Dumnezeu“). Când viţelul-idol din Bet-Aven a fost dus „în exil“, locuitorii Samariei au jelit pierderea obiectului lor de închinare. Cât de iraţionali au fost că şi-au pus încrederea într-un idol lipsit de viaţă care nu se putea apăra nici măcar pe el! — Psalmul 135:15–18; Ieremia 10:3–5.

11:1–4. Iehova îşi tratează întotdeauna slujitorii cu iubire. Cei ce se supun lui Dumnezeu nu se simt niciodată oprimaţi.

11:8–11; 13:14. Cuvântul lui Iehova cu privire la restabilirea poporului său la închinarea adevărată ‘nu s-a întors la el fără rezultat’ (Isaia 55:11). În 537 î.e.n., exilul babilonian a luat sfârşit, iar o rămăşiţă de israeliţi s-a întors la Ierusalim (Ezra 2:1; 3:1–3). Tot ce a rostit Iehova prin intermediul profeţilor săi se va împlini negreşit.

12:6. Trebuie să fim ferm hotărâţi să manifestăm bunătate iubitoare şi dreptate şi să sperăm neîncetat în Iehova.

13:6. Israeliţii ‘s-au săturat şi inima a început să li se înalţe. De aceea l-au uitat [pe Iehova]’. Să ne păzim de orice tendinţă spre îngâmfare.

„CĂILE LUI IEHOVA SUNT DREPTE“

(Osea 14:1–9)

Osea îi imploră pe israeliţi: „O, Israel, Întoarce-te la Iehova, Dumnezeul tău, căci te-ai poticnit în nelegiuirea ta!“ El îi îndeamnă să-i spună lui Iehova: „Iartă nelegiuirea, primeşte ce este bun şi vom oferi în schimb taurii tineri ai buzelor noastre!“ — Osea 14:1, 2.

Un păcătos care se căieşte trebuie să se întoarcă la Iehova, să accepte căile sale şi să-i aducă jertfe de laudă. De ce? Deoarece „căile lui Iehova sunt drepte şi cei drepţi vor umbla pe ele“ (Osea 14:9). Ne bucurăm nespus că mulţi vor fi cei care „vor veni tremurând la Iehova şi la bunătatea sa, la sfârşitul zilelor“! — Osea 3:5.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Viaţa de familie a lui Osea a ilustrat modul în care a tratat Iehova cu Israelul

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Odată cu căderea Samariei în 740 î.e.n., regatul celor zece triburi ale lui Israel a fost şters din existenţă