Două surori cu o viaţă zbuciumată ‘au zidit casa lui Israel’

SE CRĂPA de ziuă. Lea ştia că adevărul avea să iasă la iveală. Iacob, bărbatul în braţele căruia se afla, avea să vadă că ea nu era Rahela, sora ei mai mică. Cu o seară înainte, Lea purta un văl ca să nu fie recunoscută şi, la cererea tatălui ei, s-a culcat în patul pregătit pentru Iacob şi Rahela.

Să ne imaginăm cum s-a simţit Iacob când lumina dimineţii a dat totul în vileag! Indignat, s-a certat cu Laban, tatăl Leei. În acelaşi timp, Lea reflecta probabil la fapta sa şi la urmările ei de durată. Relatarea despre Lea şi Rahela este o parte importantă a istoriei biblice. Analizând-o îndeaproape, vom înţelege că monogamia şi fidelitatea conjugală sunt dovada înţelepciunii.

Un necunoscut la fântână

Înainte cu şapte ani, Rahela alergase la tatăl ei să-i spună că a întâlnit la fântână un străin care pretindea că le este rudă. Străinul nu era altul decât Iacob, vărul ei, fiul surorii tatălui ei şi un închinător al lui Iehova. După o lună, Iacob s-a oferit să-i slujească lui Laban şapte ani ca să o poată lua de soţie pe Rahela. Laban a văzut cât de harnic era nepotul său şi, întrucât căsătoria între rude era un obicei al locului, Laban a acceptat propunerea lui Iacob. — Geneza 29:1–19.

Iubirea lui Iacob pentru Rahela nu era o simplă pasiune. Iată de ce logodna lor, care a durat şapte ani, ‘i-a părut lui Iacob doar câteva zile’ (Geneza 29:20). Iacob a iubit-o pe Rahela toată viaţa. Fără îndoială, Rahela avea multe calităţi!

Oare spera şi Lea să se mărite cu un închinător fidel al lui Iehova? Biblia nu spune nimic în această privinţă. Însă relatarea biblică arată cum privea Laban căsătoria. După cei şapte ani, Laban a dat un ospăţ de nuntă. Din Biblie aflăm că, la căderea serii, Laban i-a dat-o pe Lea lui Iacob, „ca să se culce cu ea“. — Geneza 29:23.

Oare Lea a urzit acest plan sau a trebuit pur şi simplu să asculte de tatăl ei? Şi unde era Rahela? Oare ea ştia ce se petrece? Dacă da, cum s-a simţit? Putea să i se împotrivească asprului ei tată? Biblia nu răspunde nici la aceste întrebări. Însă oricum ar fi privit lucrurile Rahela şi Lea, acest plan l-a înfuriat pe Iacob. Dar el s-a mâniat pe Laban, nu pe fiicele acestuia. „Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? De ce m-ai înşelat?“ Ce i-a răspuns Laban? „Nu se obişnuieşte să se dea cea mică înaintea celei întâi născute. Împlineşte săptămâna cu această femeie. După aceea îţi va  fi dată şi cealaltă femeie pentru serviciul pe care îl vei face la mine încă şapte ani“ (Geneza 29:25–27). Aşadar, forţat de împrejurări, Iacob a devenit poligam, ceea ce a stârnit multă gelozie în familia lui.

O familie nefericită

Iacob o iubea pe Rahela. Când a văzut că Lea „era iubită mai puţin“, Dumnezeu i-a deschis pântecele. Rahela însă era stearpă. Dar Lea nu-şi dorea doar copii. Ea tânjea după iubirea lui Iacob. Era distrusă văzând că Iacob îi oferea Rahelei toată afecţiunea sa. Când a născut primul ei fiu, Lea spera că Iacob va începe s-o iubească. Lea chiar i-a pus băiatului numele Ruben, care înseamnă: „Vedeţi, un fiu!“ Iată de ce a ales acest nume: „Iehova a văzut necazul meu şi de acum soţul meu mă va iubi“. Însă Iacob nu a iubit-o mai mult nici măcar după ce a dat naştere unui alt fiu, Simeon, care înseamnă „Ascultare“. Ea se gândea: „Iehova a ascultat, fiindcă nu eram iubită, aşa că mi l-a dat şi pe acesta“. — Geneza 29:30–33.

Dumnezeu a ascultat-o, iar aceasta dovedeşte că Lea s-a rugat pentru necazul ei. Se pare că era o femeie temătoare de Dumnezeu. Însă durerea ei n-a încetat nici după naşterea celui de-al treilea fiu, Levi, care înseamnă „Alipire“. Iată ce credea Lea: „De acum soţul meu se va alipi de mine, fiindcă i-am născut trei fii“. Se pare că nici acum Iacob nu a iubit-o mai mult. Până la urmă, Lea probabil s-a resemnat, întrucât numele celui de-al patrulea fiu nu mai trimite cu gândul la relaţiile dintre ea şi Iacob. Dimpotrivă, numindu-şi băiatul Iuda, ea i-a mulţumit lui Dumnezeu. Numele „Iuda“ înseamnă „Lăudat“ sau „Care primeşte laude“. Cuvintele Leei au fost: „De acum îl voi lăuda pe Iehova“. — Geneza 29:34, 35.

Dar nici Rahela nu era mai fericită. Ea l-a implorat pe Iacob: „Dă-mi copii, căci altfel voi fi o femeie moartă!“ (Geneza 30:1). Deşi Iacob o iubea, Rahela dorea să aibă copii. Lea avea copii, dar dorea ca Iacob s-o iubească. Fiecare îşi dorea ceea ce avea cealaltă şi niciuna nu era fericită.  Amândouă îl iubeau pe Iacob şi îşi doreau copii. Fiecare o invidia pe cealaltă. Ce familie nefericită!

Copiii Rahelei

În acele vremuri, infertilitatea era considerată un blestem. Dumnezeu le promisese lui Avraam, Isaac şi Iacob că din familia lor avea să iasă „sămânţa“ prin care aveau să se binecuvânteze toate familiile pământului (Geneza 26:4; 28:14). Însă Rahela era stearpă. Iacob gândea că doar Dumnezeu putea să-i dea Rahelei copii astfel încât să contribuie şi ea la realizarea acestei promisiuni. Dar Rahela nu mai avea răbdare! Ea i-a spus lui Iacob: „Iat-o pe sclava mea, Bilha. Culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi eu, da, eu, să am copii prin ea“. — Geneza 30:2, 3.

Poate că ne e foarte greu să înţelegem atitudinea Rahelei. Însă contractele de căsătorie descoperite în Orientul Apropiat arată că pe vremea aceea se obişnuia ca o soţie stearpă să-i dea soţului ei o servitoare ca să aibă urmaş prin ea * (Geneza 16:1–3). Uneori, copilul care se năştea era considerat copilul soţiei.

Când Bilha a dat naştere unui băiat, Rahela, plină de bucurie, a spus: „Dumnezeu a fost judecătorul meu, mi-a ascultat glasul şi mi-a dat un fiu“. Ea i-a pus numele Dan, care înseamnă „Judecător“. Şi Rahela s-a rugat pentru necazul ei. La naşterea celui de-al doilea fiu al Bilhăi, Neftali, nume care înseamnă „Luptele mele“, Rahela a spus: „M-am luptat cu îndârjire cu sora mea şi am învins!“ Semnificaţia acestor nume trimite la conflictul dintre cele două rivale. — Geneza 30:5–8.

Poate că Rahela se gândea că acţionează în armonie cu rugăciunile ei când i-a dat-o pe Bilha lui Iacob. Dar nu aşa avea Dumnezeu să-i dea copii! De aici desprindem o idee practică. Să nu ne pierdem niciodată răbdarea  când ne rugăm lui Iehova. El ne poate răspunde la rugăciuni cum nici nu ne aşteptăm sau când ne aşteptăm cel mai puţin!

Ca să nu fie mai prejos, Lea i-a dat-o şi ea lui Iacob pe servitoarea sa, Zilpa, care i-a născut pe Gad şi pe Aşer. — Geneza 30:9–13.

Rivalitatea dintre Rahela şi Lea reiese clar din relatarea despre nişte mandragore găsite de fiul Leei, Ruben. Se credea că mandragorele pot ajuta o femeie să aibă copii. Când Rahela a cerut mandragore, Lea i-a răspuns cu asprime: „Nu-i destul că mi-ai luat soţul, de vrei acum să iei şi mandragorele fiului meu?“ Din această afirmaţie unii înţeleg că Iacob petrecea mai mult timp cu Rahela decât cu Lea. Poate că de data aceasta Rahela a înţeles suferinţa Leei, căci a spus: „Atunci să se culce cu tine în noaptea aceasta în schimbul mandragorelor fiului tău“. Când Iacob s-a întors acasă seara, Lea l-a informat: „Cu mine te vei culca, fiindcă am plătit pentru tine cu mandragorele fiului meu“. — Geneza 30:15, 16.

Lea a mai născut încă doi fii, pe Isahar şi pe Zabulon. Apoi a spus: „În sfârşit, soţul meu mă va accepta, căci i-am născut şase fii“. * — Geneza 30:17–20.

Dar mandragorele nu au fost de niciun folos. În cele din urmă, după şase ani de căsnicie, Rahela a născut un fiu, pe Iosif. Şi asta numai pentru că Iehova „şi-a adus aminte“ de ea şi i-a răspuns la rugăciuni! Din acest motiv Rahela a spus: „Dumnezeu mi-a înlăturat ruşinea!“ — Geneza 30:22–24.

Moartea şi moştenirea

Rahela a murit la naşterea celui de-al doilea fiu al ei, Beniamin. Iacob a iubit-o cu adevărat pe Rahela, iar cei doi fii născuţi de ea îi erau foarte dragi. Ani mai târziu, când i se apropia ceasul morţii, Iacob s-a gândit din nou la moartea prematură a iubitei sale Rahela (Geneza 30:1; 35:16–19; 48:7). Despre Lea nu mai ştim decât că Iacob a înmormântat-o în peştera în care şi el a vrut să fie înmormântat. — Geneza 49:29–32.

În amurgul vieţii, Iacob a recunoscut că n-a avut o viaţă uşoară, gândindu-se desigur şi la problemele din familie (Geneza 47:9). Fără îndoială că la fel de greu le-a fost şi Leei şi Rahelei. Din experienţa lor învăţăm că poligamia aduce suferinţă şi înţelegem motivul pentru care Iehova a stabilit ca bărbatul să aibă o singură soţie (Matei 19:4–8; 1 Timotei 3:2, 12). Gelozia se naşte când soţul sau soţia cultivă interes pentru altcineva decât partenerul conjugal. Iată un motiv pentru care Dumnezeu interzice fornicaţia şi adulterul. — 1 Corinteni 6:18; Evrei 13:4.

Să nu uităm că Dumnezeu îşi realizează scopul folosind femei şi bărbaţi imperfecţi, dar credincioşi. Lea şi Rahela erau imperfecte, aşa cum suntem şi noi. Însă, prin intermediul lor, Iehova a început să-şi împlinească promisiunea făcută lui Avraam. Pe bună dreptate spune Biblia că Rahela şi Lea ‘au zidit casa lui Israel’. — Rut 4:11.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Lea şi Rahela îşi doreau fiecare ce avea cealaltă şi niciuna nu era fericită

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Naţiunea Israel s-a născut din cei doisprezece fii ai lui Iacob