‘Corăbiile din Chitim’ cutreieră mările

ESTUL Mediteranei a fost scena multor războaie. Să ne imaginăm o bătălie purtată cu cinci secole înainte de Cristos. O corabie uşor de mânuit străbate marea cu viteză maximă. Aproximativ 170 de vâslaşi bine făcuţi, aşezaţi pe trei rânduri, trag cu putere la rame. Şed pe perne de piele prinse cu nişte curele strânse în jurul mijlocului.

Cu o viteză de 13–17 km/oră, corabia, numită triremă, îşi croieşte drum prin valuri îndreptându-se spre inamic. Nava duşmană încearcă zadarnic să scape, înaintând anevoie cu un flanc în bătaia loviturilor triremei. Pintenul de bronz al triremei spintecă vasul duşman. Scândurile crapă şi trosnesc. Apa vuieşte năvălind prin spărtură. Vâslaşii sunt îngroziţi. Un mic grup de războinici bine înarmaţi de pe triremă iau cu asalt nava inamică. Într-adevăr, unele corăbii antice erau de-a dreptul înspăimântătoare!

Cei ce studiază Biblia au privit întotdeauna cu viu interes referirile biblice la „Chitim“ şi la „corăbiile din Chitim“, dintre care unele au valoare profetică (Numerele 24:24; Daniel 11:30; Isaia 23:1). Dar unde se afla Chitimul? Ce ştim despre corăbiile sale? Şi de ce ar trebui să ne preocupe aceste lucruri?

Istoricul evreu Josephus Flavius face referire la Chitim când vorbeşte despre insula Cipru, numindu-l „Chetimus“. Oraşul Citium (Kition), situat în sud-estul insulei, este o altă dovadă că Chitimul era, de fapt, în Cipru.  Insula avea o poziţie geografică strategică, fiind situată la răspântia unor rute comerciale şi în apropierea unor porturi la Marea Mediterană. Prin urmare, Ciprul era adesea obligat să se implice în războaie, devenind fie aliat de nădejde, fie obstacol de netrecut.

Ciprioţii şi marea

Descoperirile arheologice din morminte şi mări, desenele pe ceramică şi scrierile clasice ne ajută să ne facem o imagine despre corăbiile cipriote. În acele vremuri, ciprioţii erau constructori de nave foarte iscusiţi. Golfurile insulei erau porturi naturale şi ofereau protecţie. Numeroasele ei păduri furnizau lemnul necesar construirii de corăbii şi topirii cuprului, minereu care i-a adus faimă Ciprului în lumea antică.

Fenicienii, care înfiinţaseră colonii de-a lungul rutelor comerciale, au remarcat intensa activitate comercială a Ciprului. Prin urmare, Citiumul a ajuns colonie feniciană. — Isaia 23:10–12.

După căderea Tirului, unii s-au refugiat în Chitim. Fără îndoială, colonizatorii fenicieni, care erau marinari încercaţi, au avut o contribuţie însemnată la dezvoltarea tehnologiei navale cipriote. În plus, datorită poziţiei strategice a insulei, corăbiile feniciene erau în siguranţă.

Comerţ internaţional înfloritor

Pe vremea aceea, în estul Mediteranei se făcea comerţ intens. De pildă, mărfuri scumpe din Cipru ajungeau cu corabia în Creta, Sardinia, Sicilia şi în insulele din Marea Egee. Săpături arheologice făcute în aceste zone au scos la iveală ulcioare şi alte vase aduse din Cipru. Dar şi în Cipru au fost descoperite numeroase vase miceniene (greceşti) de o rară frumuseţe. După ce au analizat lingourile de cupru găsite în Sardinia, specialiştii au ajuns la concluzia că ele provin din Cipru.

În 1982, în zona de coastă din sudul Turciei, a fost descoperită pe fundul mării o  epavă datând din secolul al XIV-lea î.e.n. A fost scoasă la lumină o adevărată comoară: lingouri de cupru despre care se crede că provin din Cipru, chihlimbar, ceramică şi bijuterii de aur şi argint din Canaan, abanos, fildeş, precum şi podoabe în formă de scarabeu şi alte obiecte din Egipt. După ce au examinat atent fragmente din vasele de lut, unii specialişti au avansat ipoteza că nava este de origine cipriotă.

De remarcat este că vasul datează din perioada când în Biblie au fost consemnate cuvintele „proverbiale“ ale lui Balaam despre corăbiile din Chitim (Numerele 24:15, 24). Se pare că aceste vase erau bine cunoscute în Orientul Mijlociu! Dar cum arătau?

Corăbii comerciale

În mormintele din Amathus, oraş antic cipriot, au fost descoperite multe bărci şi corăbii în miniatură confecţionate din lut, dintre care unele sunt acum exponate de muzeu. Ele oferă informaţii preţioase despre varietatea de modele ale navelor cipriote.

De pildă, primele corăbii erau nave comerciale. De obicei, corăbiile mai mici aveau 20 de vâslaşi. Făceau scurte călătorii de-a lungul coastei cipriote, ducând în carenele lor mari mărfuri şi pasageri. Pliniu cel Bătrân menţionează că ciprioţii făcuseră o corabie cu vâsle mică, şi uşoară, care putea transporta o încărcătură de până la 90 de tone.

Dar ciprioţii aveau şi corăbii comerciale mai mari, asemenea celei descoperite pe coasta Turciei. Unele puteau transporta încărcături de până la 450 de tone. Corăbiile mari aveau 50 de vâslaşi, câte 25 pe fiecare parte. Erau lungi de 30 de metri, iar catargul era înalt de 10 metri!

Corăbiile de război din Chitim şi profeţia biblică

Spiritul lui Iehova a inspirat următoarele cuvinte: „Nişte corăbii de pe coasta Chitimului  vor asupri Asiria“ (Numerele 24:2, 24). S-a împlinit această profeţie? Şi dacă da, ce rol au avut ‘corăbiile de pe coasta Chitimului’ în împlinirea ei? Să remarcăm că ele nu erau corăbii comerciale, ci corăbii de război aducătoare de necaz!

Odată cu dezvoltarea tehnicilor militare, s-au construit corăbii de luptă mai rapide şi mai rezistente. Primele nave de război cipriote au fost probabil reprezentate într-o pictură descoperită în Amathus, care înfăţişează o corabie lungă şi îngustă curbată la pupa spre exterior şi spre interior, asemănătoare vaselor de război feniciene. Erau dotate cu un pinten, iar pe fiecare flanc, de la pupa la prora, aveau scuturi rotunde.

În Grecia secolului al VIII-lea î.e.n. au apărut biremele (corăbii cu două rânduri de vâsle pe fiecare flanc). Aveau o lungime de aproximativ 24 de metri şi o lăţime de 3 metri. La început transportau soldaţi, deoarece bătăliile se dădeau pe uscat. În scurt timp însă s-a adăugat un rând de vâsle şi un pinten de bronz la prora. Aceasta este trirema descrisă la începutul articolului, corabie faimoasă în bătălia de la Salamina (480 î.e.n.), când grecii au învins flota persană.

În războaiele de cucerire a lumii, Alexandru cel Mare şi-a mobilizat flota de trireme, trimiţând-o spre est. Triremele aveau spaţiu limitat pentru provizii, fiind proiectate pentru bătălii, nu pentru călătorii lungi. Prin urmare, trebuiau să acosteze în insulele din Marea Egee pentru aprovizionare. Alexandru dorea să distrugă flota persană. Ca să-şi atingă scopul, trebuia mai întâi să treacă de insula-fortăreaţă Tir, iar Ciprul era locul unde putea face o scurtă escală.

În asediul Tirului (332 î.e.n.), care a durat şapte luni, trei regi ciprioţi au fost de partea lui Alexandru cel Mare, punându-i la dispoziţie flota lor de 120 de corăbii. Tirul a căzut, iar profeţia biblică s-a împlinit (Ezechiel 26:3, 4; Zaharia 9:3, 4). Alexandru şi-a exprimat apoi recunoştinţa oferindu-le celor trei mai multă libertate decât aveau de obicei regii vasali.

O împlinire remarcabilă

Istoricul Strabon, care a trăit în secolul I, relatează că Alexandru a cerut sprijin flotei cipriote şi feniciene în campania din Arabia. Întrucât nu erau grele şi puteau fi demontate uşor, corăbiile au ajuns în doar şapte zile în Thapsacus (Tifsah), în nordul Siriei (1 Regi 4:24). De acolo, puteau înainta de-a lungul fluviului până în Babilon.

Iată cum o afirmaţie biblică aparent lipsită de importanţă se adevereşte într-un mod remarcabil zece secole mai târziu! Potrivit textului din Numerele 24:24, Alexandru cel Mare, cu maşina lui de război, a înaintat neobosit din Macedonia spre est, a cucerit Asiria şi a învins în cele din urmă Imperiul Medo-Persan.

Datele despre „corăbiile din Chitim“, deşi puţine, aruncă lumină asupra fascinantei împliniri a profeţiei biblice. O astfel de mărturie istorică ne întăreşte convingerea că Biblia este demnă de încredere. Cât de important este deci să acordăm atenţie şi numeroaselor ei profeţii despre viitorul apropiat!

[Harta de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ITALIA

Sardinia

Sicilia

Marea Egee

GRECIA

Creta

LIBIA

TURCIA

CIPRU

Citium

Tir

EGIPT

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Triremă, model al unei nave de război greceşti

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Biremă, model al unei nave de război feniciene

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Ulcior pe care este înfăţişată o corabie cipriotă

[Provenienţa fotografiei]

Cu permisiunea Director of Antiquities and the Cyprus Museum

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Corăbii comerciale din antichitate, asemenea celor menţionate în Isaia 60:9