Să reacţionăm la îndemnurile conştiinţei

„Pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate. Dar, pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat.“ — TIT 1:15.

1. Când a vizitat Pavel Creta şi ce instrucţiuni a dat el cu privire la congregaţiile de aici?

DUPĂ cele trei călătorii pe care le-a făcut ca misionar, Pavel a fost arestat şi, în cele din urmă, trimis la Roma, unde a fost ţinut sub arest la domiciliu doi ani. La câtva timp după eliberare, el a vizitat insula Creta împreună cu Tit, căruia i-a scris: „Te-am lăsat în Creta, ca să îndrepţi lucrurile care lasă de dorit şi să numeşti bătrâni“ (Tit 1:5). În această misiune, Tit avea de-a face cu persoane a căror conştiinţă evalua lucrurile mai mult sau mai puţin corect.

2. Cu ce problemă s-a confruntat Tit în congregaţiile din Creta?

² După ce a vorbit despre cerinţele pe care trebuiau să le întrunească bătrânii de congregaţie, Pavel i-a atras atenţia lui Tit că existau ‘mulţi oameni nesupuşi, care vorbeau fără rost şi amăgeau minţile’. Aceştia ‘distrugeau familii întregi, învăţându-i pe alţii lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înveţe’, iar Tit trebuia ‘să-i mustre’ (Tit 1:10–14; 1 Timotei 4:7). Pavel a spus despre aceste persoane că aveau mintea şi conştiinţa „pângărite“, termenul folosit având sensul de „pătat“, ca şi cum un veşmânt frumos ar fi fost pătat cu vopsea (Tit 1:15). Probabil că unii dintre aceşti oameni erau evrei, întrucât ‘susţineau circumcizia’. Deşi în prezent congregaţiile nu sunt afectate de influenţa distructivă a unor persoane cu asemenea concepţii, din sfatul pe care Pavel i l-a dat lui Tit putem desprinde multe învăţăminte cu privire la conştiinţă.

Cei cu o conştiinţă pângărită

3. Ce i-a scris Pavel lui Tit referitor la conştiinţă?

³ Să remarcăm contextul în care Pavel a vorbit despre conştiinţă. „Pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate. Dar, pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci le sunt pângărite şi mintea, şi conştiinţa. Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor.“ În mod cert, unii creştini de atunci trebuiau să facă schimbări pentru a fi „sănătoşi în credinţă“ (Tit 1:13, 15, 16). Ei nu puteau să deosebească ce era curat de ceea ce nu era curat, lucru care avea legătură cu conştiinţa lor.

4, 5. Ce fel de gândire aveau unii creştini cretani şi cum îi influenţa aceasta?

⁴ Cu mai bine de zece ani înainte, creştinii din corpul de guvernare deciseseră că circumcizia nu mai era o cerinţă pentru a deveni un închinător adevărat şi toate congregaţiile fuseseră informate în legătură cu această decizie (Faptele 15:1, 2, 19–29). Cu toate acestea, unii creştini din Creta încă ‘susţineau circumcizia’. Ei  contraziceau în mod făţiş corpul de guvernare, ‘învăţându-i pe alţii lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înveţe’ (Tit 1:10, 11). Având o gândire deformată, probabil că ei susţineau reguli din Lege cu privire la alimente şi la curăţenia ceremonială. Poate chiar adăugau la ceea ce spunea Legea — cum făcuseră şi evreii din zilele lui Isus — şi susţineau basme evreieşti şi porunci omeneşti. — Marcu 7:2, 3, 5, 15; 1 Timotei 4:3.

⁵ O asemenea gândire le influenţa negativ judecata şi simţul moral, cu alte cuvinte, conştiinţa. Pavel a scris: „Pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat“. Conştiinţa lor fusese atât de afectată, încât nu le mai putea oferi o îndrumare demnă de încredere pentru ca ei să acţioneze şi să evalueze lucrurile în mod corect. În plus, îşi judecau colaboratorii în chestiuni personale, chestiuni în care creştinii puteau face alegeri diferite. Prin urmare, acei cretani considerau necurat ceea ce în realitate nu era aşa (Romani 14:17; Coloseni 2:16). Deşi ei declarau că îl cunosc pe Dumnezeu, lucrările lor dovedeau contrariul. — Tit 1:16.

„Pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate“

6. La ce categorii de oameni s-a referit Pavel?

⁶ Ce învăţăm noi din sfatul pe care Pavel i l-a dat lui Tit? Să observăm contrastul din afirmaţia lui Pavel: „Pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate. Dar, pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci le sunt pângărite şi mintea, şi conştiinţa“ (Tit 1:15). Desigur, Pavel nu a vrut să spună că pentru un creştin curat din punct de vedere moral, absolut toate lucrurile sunt curate şi permise. Putem fi siguri de aceasta deoarece Pavel a specificat clar într-o altă scrisoare că aceia care practică fornicaţia, idolatria, spiritismul şi aşa mai departe „nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (Galateni 5:19–21). Astfel, înţelegem că Pavel a exprimat un adevăr general în legătură cu două categorii de oameni: cei care erau curaţi din punct de vedere moral şi spiritual şi cei care nu erau curaţi.

7. Ce interzice versetul din Evrei 13:4, şi ce întrebare se ridică?

⁷ Asta nu înseamnă că un creştin sincer trebuie să evite numai lucrurile interzise de Biblie în mod expres. Să ne gândim de exemplu la porunca directă: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi şi patul conjugal să fie nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe cei adulteri“ (Evrei 13:4). Chiar şi necreştinii şi cei care nu au cunoştinţă biblică înţeleg bine că acest verset interzice adulterul. De aici şi din alte pasaje biblice reiese cu claritate că Dumnezeu condamnă relaţiile sexuale dintre un bărbat căsătorit sau o femeie căsătorită şi altă persoană decât partenerul conjugal. Însă ce putem spune despre două persoane necăsătorite care au relaţii sexuale orale? Mulţi adolescenţi susţin că această practică nu este greşită deoarece nu constituie un contact sexual. Dar poate un creştin să considere sexul oral un lucru curat?

8. Spre deosebire de mulţi oameni din lume, cum consideră creştinii relaţiile sexuale orale?

 ⁸ Atât în Evrei 13:4, cât şi în 1 Corinteni 6:9 se arată că Dumnezeu dezaprobă atât adulterul, cât şi fornicaţia (greceşte, pornéia). Care este sensul cuvântului fornicaţie? Termenul grecesc se referă la folosirea cu intenţii imorale a organelor sexuale fie în relaţii sexuale normale, fie în relaţii perverse. Sensul implică toate formele de relaţii sexuale nelegitime, întreţinute în afara căsătoriei conforme Scripturilor. Prin urmare, termenul se referă şi la sexul oral, chiar dacă tinerilor li s-a spus ori au tras ei concluzia că relaţiile sexuale orale nu sunt greşite. Adevăraţii creştini nu permit ca gândirea şi acţiunile să le fie influenţate de părerile celor care „vorbesc fără rost şi amăgesc minţile“ (Tit 1:10). Ei aderă la normele înalte ale Sfintelor Scripturi şi nu caută justificări pentru a aproba relaţiile sexuale orale. Adevăraţii creştini înţeleg că, potrivit normelor Bibliei, acestea constituie fornicaţie, sau pornéia, şi îşi educă propria conştiinţă ca să le respingă. * — Faptele 21:25; 1 Corinteni 6:18; Efeseni 5:3.

Conştiinţe diferite, decizii diferite

9. Dacă „toate lucrurile sunt curate“, care este rolul conştiinţei?

⁹ Însă ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele „pentru cei curaţi toate lucrurile sunt curate“? Pavel se referea la creştinii care îşi armonizaseră modul de gândire şi simţul moral cu normele divine consemnate în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Astfel de creştini înţeleg că există multe chestiuni pe care Dumnezeu nu le condamnă în mod concret şi în care creştinii pot decide în mod diferit. Ei nu îi judecă pe alţii şi consideră „curate“ lucrurile care nu sunt condamnate de Dumnezeu. Ei nu se aşteaptă ca toţi ceilalţi să gândească exact ca ei în privinţe în care Biblia nu oferă instrucţiuni concrete. Să ilustrăm prin câteva exemple.

10. De ce o ceremonie de nuntă sau o înmormântare ar putea genera o situaţie delicată?

¹⁰ Există multe familii în care unul dintre parteneri a devenit creştin, iar celălalt nu (1 Petru 3:1; 4:3). Din acest motiv pot apărea unele situaţii delicate, de exemplu când familia trebuie să meargă la o ceremonie de nuntă sau la înmormântarea unei rude. Să luăm cazul unei soţii creştine al cărei soţ nu-i împărtăşeşte convingerile religioase. Una dintre rudele lui se căsătoreşte, iar ceremonia de nuntă se ţine într-o biserică a creştinătăţii. (Sau poate o rudă, chiar unul dintre părinţi, a murit, iar funeraliile se ţin într-o biserică.) Familia respectivă este invitată şi soţul doreşte ca soţia să-l însoţească. Ce va spune conştiinţa ei în această situaţie? Ce va face sora noastră creştină? Să ne imaginăm două scenarii.

11. Descrieţi un posibil raţionament al unei soţii creştine când decide dacă va merge sau nu la o ceremonie de nuntă. Ce decizie ar putea lua ea?

¹¹ Maria meditează cu seriozitate la porunca biblică de ‘a ieşi din Babilonul cel Mare’, imperiul mondial al religiei false (Revelaţia 18:2, 4). Nunta se va ţine după obiceiurile religiei din care şi ea a făcut parte cândva. De aceea ştie că în timpul ceremoniei toţi cei prezenţi vor trebui să participe la acte religioase, cum ar fi rugăciuni, cântări sau gesturi cu semnificaţie religioasă. Ea este hotărâtă să nu se implice în aşa ceva şi nu vrea să fie nici măcar prezentă într-un loc unde ar fi supusă la presiuni ca să-şi încalce principiile. Maria îşi respectă soţul, care potrivit Scripturilor îi este cap, şi doreşte să colaboreze cu el. Totuşi, ea nu doreşte să încalce principiile Bibliei (Faptele 5:29). De aceea, Maria îi explică cu tact soţului ei că, şi în cazul în care el alege să participe la ceremonie, ea personal nu va putea. Maria i-ar mai putea explica şi că, dacă va fi prezentă la ceremonie şi va refuza să ia parte la acte religioase, l-ar putea pune într-o situaţie jenantă. De aceea, ar fi mai bine pentru el ca ea să nu meargă deloc la ceremonie. Această decizie îi permite să rămână cu conştiinţa curată.

12. Cum ar putea gândi o creştină şi ce decizie ar putea lua cu privire la o ceremonie de nuntă care se ţine într-o biserică?

 ¹² Ana se confruntă practic cu aceeaşi problemă. Ea îşi respectă soţul, este hotărâtă să-i rămână loială lui Dumnezeu şi ţine seama de conştiinţa ei instruită biblic. După ce reflectează la aspectele la care s-a gândit şi Maria, Ana analizează sub rugăciune un articol apărut în Turnul de veghe din 15 mai 2002 la rubrica „Întrebări de la cititori“. Ea îşi aminteşte că, deşi cei trei evrei s-au supus poruncii de a fi prezenţi într-un loc unde urma să se desfăşoare un act de idolatrie, ei şi-au păstrat integritatea prin faptul că nu au luat parte la el (Daniel 3:15–18). Ea acţionează în armonie cu conştiinţa ei şi decide să-şi însoţească soţul, dar să nu ia parte la niciun act religios. Ana îi explică soţului ei cu tact, dar foarte clar, ce îi permite conştiinţa să facă şi ce nu. Ana speră că el va observa diferenţa dintre închinarea adevărată şi cea falsă. — Faptele 24:16.

13. De ce nu trebuie să ne tulbure faptul că două creştine iau decizii diferite?

¹³ Faptul că două creştine ajung la concluzii diferite înseamnă oare că nu contează ce decizie iau sau că una dintre ele are o conştiinţă mai slabă? Nu. Din experienţa ei anterioară în ce priveşte muzica, vestimentaţia şi accesoriile folosite în ceremoniile bisericii respective, Maria poate considera că simplul fapt de a fi prezentă la ceremonie ar putea constitui un pericol spiritual pentru ea. Decizia conştiinţei ei ar putea fi influenţată şi de felul în care a reacţionat în trecut soţul ei în situaţii care implicau chestiuni religioase. Astfel, Maria este convinsă că a luat cea mai bună decizie pentru ea.

14. Ce sfat cu privire la deciziile personale trebuie să reţină creştinii?

¹⁴ Este cumva greşită decizia Anei? Nimeni nu are dreptul să judece. Nimeni nu trebuie să-i judece sau să-i critice alegerea de a asista la eveniment fără a se implica însă în vreun act religios. Să reţinem sfatul lui Pavel cu privire la deciziile personale de a mânca sau nu anumite alimente: „Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă . . . Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar va sta în picioare, fiindcă Iehova îl poate face să stea în picioare“ (Romani 14:3, 4). Desigur, niciun creştin adevărat nu va îndemna pe cineva să-şi ignore conştiinţa instruită, deoarece ar fi ca şi cum l-ar îndemna să ignore un glas ce transmite un mesaj de care depinde viaţa.

15. De ce este foarte important să ţinem cont de conştiinţa şi sentimentele altora?

¹⁵ Continuând scenariul, ambele creştine trebuie să ţină cont şi de alţi factori, unul dintre aceştia fiind efectul deciziilor lor asupra altora. Pavel ne-a sfătuit: „Luaţi hotărârea aceasta: să nu puneţi înaintea unui frate o piatră  de poticnire nici să nu-i daţi un motiv de împiedicare“ (Romani 14:13). Probabil că Maria ştie că situaţii similare au creat multă tulburare în familia ei sau în congregaţie, iar ceea ce face ea ar putea avea o mare influenţă asupra copiilor ei. În schimb, în cazul Anei, astfel de situaţii nu au cauzat tulburare în congregaţie sau în comunitate. Ana şi Maria, ca de altfel noi toţi, trebuie să înţeleagă că o conştiinţă instruită corespunzător ţine cont de efectul pe care îl vor avea asupra altora deciziile luate. Isus a spus: „Pentru cine îl poticneşte pe unul dintre aceşti micuţi care cred în mine, este de mai mare folos să i se atârne de gât o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar, şi să fie scufundat în largul mării“ (Matei 18:6). Dacă o persoană nu ţine cont că acţiunile ei i-ar putea poticni pe alţii, ar putea ajunge să aibă o conştiinţă pângărită, asemenea unora dintre creştinii din Creta.

16. Ce schimbări este de aşteptat să facă cu timpul un creştin?

¹⁶ Progresul spiritual al unui creştin trebuie să fie constant, aşa cum trebuie să fie şi progresul său în ce priveşte faptul de a-şi asculta conştiinţa şi de a acţiona la îndemnurile ei. Să ni-l imaginăm acum pe Ioan, un creştin recent botezat. Conştiinţa îi spune să evite orice lucru interzis de Biblie pe care îl practica înainte, cum ar fi idolatria sau folosirea incorectă a sângelui (Faptele 21:25). De fapt, el evită cu scrupulozitate chiar şi ceea ce seamănă numai vag cu lucrurile interzise de Dumnezeu. În schimb, el nu înţelege de ce unii creştini resping anumite lucruri pe care el le consideră acceptabile, cum ar fi anumite programe TV.

17. Ce efect au timpul şi progresul spiritual asupra conştiinţei şi deciziilor unui creştin?

¹⁷ Cu timpul, Ioan progresează în cunoştinţă şi se apropie mai mult de Dumnezeu (Coloseni 1:9, 10). Conştiinţa sa este instruită temeinic. Ioan este acum mult mai dispus să dea ascultare glasului conştiinţei şi analizează atent principiile biblice. De fapt, înţelege că unele lucruri pe care el le evita pentru că „semănau numai vag“ cu ceea ce interzicea Biblia în realitate nu sunt în dezacord cu modul de gândire al lui Dumnezeu. În plus, cunoscând mai bine principiile Bibliei şi fiind mai dispus să acţioneze potrivit îndemnurilor conştiinţei sale instruite, Ioan se simte îmboldit să evite programele TV pe care înainte le considera acceptabile. Da, conştiinţa lui Ioan este acum mai rafinată. — Psalmul 37:31.

18. Ce motiv de bucurie avem?

¹⁸ În majoritatea congregaţiilor, există creştini aflaţi în diferite etape ale progresului lor spiritual. Unii sunt noi în credinţă. Poate că în anumite privinţe conştiinţa lor tace, în timp ce în altele strigă puternic. Probabil au nevoie de timp şi de ajutor pentru a se familiariza cu principiile lui Iehova şi a putea reacţiona cu promptitudine la îndemnurile conştiinţei lor instruite (Efeseni 4:14, 15). Din fericire, în aceeaşi congregaţie sunt probabil şi mulţi creştini care cunosc bine Scripturile, au experienţă în aplicarea principiilor biblice şi au o conştiinţă în armonie cu modul de gândire al lui Dumnezeu. Cât de bucuroşi suntem să avem în mijlocul nostru astfel de persoane ‘curate’, care consideră „curate“ din punct de vedere moral şi spiritual lucrurile pe care Dumnezeu le consideră acceptabile (Efeseni 5:10)! Să avem şi noi ca obiectiv să progresăm spre această maturitate şi să ne păstrăm o conştiinţă bună care să ne dea îndemnuri în armonie cu cunoştinţa exactă a adevărului şi cu devoţiunea sfântă. — Tit 1:1.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce unii creştini din Creta aveau conştiinţa pângărită?

• De ce două creştine care au conştiinţa bine instruită pot lua decizii diferite?

• Cum trebuie să devină în timp conştiinţa noastră?

[Întrebări de studiu]

[Harta de la pagina 26]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Sicilia

GRECIA

Creta

ASIA MICĂ

Cipru

MAREA MEDITERANĂ

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Două creştine aflate în situaţii asemănătoare ar putea lua decizii diferite