Întrebări de la cititori

Este potrivit ca un Martor al lui Iehova să meargă la nunta unei rude sau cunoştinţe care nu este Martoră?

Nunţile sunt momente pline de bucurie. Prin urmare, e normal ca un creştin să-şi dorească să ia parte la ele. Desigur, minorii invitaţi la o nuntă trebuie să ceară permisiunea părinţilor sau a tutorilor lor, care au responsabilitatea de a decide în această problemă (Efeseni 6:1–3). Dar ce va face o soţie creştină dacă soţul ei, care nu este Martor, îi cere să meargă cu el la o cununie religioasă care se ţine la biserică? Conştiinţa i-ar putea permite să meargă doar ca să asiste, fiind hotărâtă să nu se implice în niciun ritual religios care are legătură cu ceremonia.

Prin urmare, fiecare creştin trebuie să decidă personal dacă va merge sau nu la o nuntă. Totuşi, creştinii nu trebuie să uite că-i vor da socoteală lui Iehova şi că, înainte de a decide dacă vor participa la nunta cuiva care nu este Martor, trebuie să analizeze câteva principii biblice.

Cel mai important lucru pentru un creştin este să-şi dorească să fie aprobat de Dumnezeu. Isus a spus: „Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi cu adevăr“ (Ioan 4:24). Prin urmare, Martorii lui Iehova nu iau parte la activităţile altor religii, cum ar fi rugăciunile, ritualurile sau ceremoniile care nu sunt în armonie cu adevărul biblic. — 2 Corinteni 6:14–17.

Un creştin va fi conştient şi că decizia pe care o ia se poate răsfrânge asupra altora. Dacă decideţi să participaţi la o nuntă, oare rudele se vor simţi ofensate dacă nu vă implicaţi în tot ce presupune ceremonia de nuntă? O altă întrebare pe care trebuie să v-o puneţi este: Cum îi va influenţa pe colaboratorii creştini decizia mea (Romani 14:13)? Chiar dacă voi sau un alt membru al familiei voastre consideră că poate merge la nunta cuiva care nu e Martor, ar putea decizia pe care aţi luat-o să-i influenţeze negativ pe ceilalţi membri ai congregaţiei? Va leza conştiinţa cuiva?

Ceremoniile de nuntă ale rudelor care nu sunt Martore ne pot pune în situaţii stânjenitoare. Ce veţi face dacă vi se propune să fiţi domnişoară sau cavaler de onoare? Sau dacă partenerul vostru, care nu e Martor, vă cere să vă implicaţi în tot ce se face acolo? Dacă nunta este o ceremonie civilă oficiată de un judecător sau de un ofiţer al stării civile, participarea ar putea însemna doar să asistăm la îndeplinirea unor proceduri legale.

Însă, o ceremonie de nuntă ţinută într-un lăcaş de cult sau condusă de un cleric ridică şi alte probleme. Întrucât doriţi să vă respectaţi conştiinţa instruită biblic, să nu faceţi compromis şi să nu puneţi pe nimeni într-o situaţie stânjenitoare, poate că veţi decide să nu participaţi la ceremonie (Proverbele 22:3). Puteţi evita situaţiile dificile atât pentru voi, cât şi pentru familie, explicând dinainte care vă sunt convingerile. Astfel puteţi menţiona în ce măsură sunteţi dispuşi să vă implicaţi şi puteţi sugera o altă soluţie.

După ce cântăreşte cu atenţie toţi factorii implicaţi, un creştin ar putea decide să meargă la nunta cuiva care nu e Martor, doar ca să asiste. Dar, dacă este de părere că prezenţa lui la eveniment l-ar putea face să-şi compromită principiile sfinte, ar putea considera că riscurile sunt mai mari decât posibilele foloase. Dacă decide să nu asiste la cununia religioasă, ci să meargă doar la petrecerea de după ceremonie, trebuie să fie hotărât să facă „toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:31). Când luăm asemenea decizii, să nu uităm că ‘fiecare ne vom purta propria sarcină’ (Galateni 6:5). Indiferent ce decizie luăm, este esenţial să ne păstrăm o conştiinţă curată înaintea lui Iehova Dumnezeu.