Suveranitatea lui Iehova şi Regatul său

„Ale tale, o, Iehova, sunt măreţia, puterea, frumuseţea, desăvârşirea şi demnitatea! . . . Al tău este regatul, o, Iehova.“ — 1 CRONICI 29:11.

1. De ce este Iehova Suveranul de drept al universului?

„IEHOVA şi-a întărit tronul în ceruri şi regatul său se întinde peste toate lucrurile“ (Psalmul 103:19). Psalmistul a exprimat aici un adevăr fundamental referitor la guvernare. În calitate de Creator, Iehova Dumnezeu este Suveranul de drept al universului.

2. Cum a descris Daniel domeniul spiritual al lui Iehova?

² Desigur, un conducător trebuie să aibă şi supuşi. La început, Iehova a domnit peste fiinţele spirituale pe care le-a creat: Fiul său unic-născut şi oştile îngereşti (Coloseni 1:15–17). La mult timp după aceea, profetul Daniel a primit o viziune a curţilor cereşti. Iată ce a relatat el: „M-am uitat până când au fost puse nişte tronuri şi Cel Bătrân de Zile s-a aşezat. . . . O mie de mii îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui“ (Daniel 7:9, 10). Vreme de milenii, Iehova, „Cel Bătrân de Zile“, şi-a condus marea familie de fii spirituali, bine organizată. Aceştia sunt „slujitorii“ lui, care îi înfăptuiesc voinţa. — Psalmul 103:20, 21.

3. Cum şi-a extins Iehova suveranitatea?

³ Apoi, Iehova şi-a extins domnia aducând în existenţă nemărginitul univers fizic, de o complexitate uluitoare, inclusiv pământul (Iov 38:4, 7). Văzute de pe pământ, corpurile cereşti funcţionează atât de precis şi de ordonat, încât s-ar părea că nu e nevoie de nimeni care să le dirijeze sau să le ţină sub control. Dar iată ce a afirmat psalmistul: „[Iehova] a poruncit şi ele au fost create. El le face să dăinuie pentru totdeauna şi veşnic. A dat o dispoziţie şi ea nu va trece“ (Psalmul 148:5, 6). De-a lungul timpului, Iehova şi-a exercitat suveranitatea dirijând şi guvernând tot ce are loc în domeniul spiritual şi material. — Neemia 9:6.

4. Cum îşi exercită Iehova suveranitatea asupra oamenilor?

⁴ Odată cu crearea primei perechi umane, Dumnezeu şi-a exercitat suveranitatea  şi într-un alt fel. Le-a pus la dispoziţie oamenilor tot ce aveau nevoie ca să ducă o viaţă fericită şi plină de satisfacţii. Le-a dat în stăpânire toate celelalte creaturi de pe pământ, delegându-le astfel autoritate (Geneza 1:26–28; 2:8, 9). Aşadar, Dumnezeu nu numai că domneşte cu bunătate şi spre binele supuşilor, dar şi îi onorează şi le acordă demnitate. Atâta vreme cât Adam şi Eva s-au supus suveranităţii Sale, au avut perspectiva de a trăi veşnic într-un paradis pământesc. — Geneza 2:15–17.

5. Ce putem spune despre modul în care îşi exercită Iehova suveranitatea?

⁵ Ce concluzii putem trage până aici? În primul rând că Iehova şi-a exercitat întotdeauna suveranitatea peste întreaga sa creaţie. În al doilea rând că Dumnezeu este un conducător bun, care le acordă demnitate supuşilor săi. Şi, în fine, că susţinând guvernarea lui şi supunându-ne ei vom avea parte de binecuvântări eterne. Nu-i de mirare că regele David al vechiului Israel s-a simţit îndemnat să spună: „Ale tale, o, Iehova, sunt măreţia, puterea, frumuseţea, desăvârşirea şi demnitatea, căci tot ce este în ceruri şi pe pământ este al tău! Al tău este regatul, o, Iehova, tu eşti capul şi tu te înalţi mai presus de toate!“ — 1 Cronici 29:11.

De ce este necesar un Regat al lui Dumnezeu?

6. Ce legătură există între suveranitatea lui Dumnezeu şi Regatul său?

⁶ Dacă puterea şi măreţia au fost dintotdeauna ale lui Iehova, Suveranul universului, de ce este nevoie de un Regat al său? Ştim că, de obicei, un suveran îşi exercită autoritatea peste supuşi printr-o instituţie. Regatul lui Dumnezeu este, deci, o expresie sau o manifestare a suveranităţii universale a lui Dumnezeu, un mijloc folosit de el pentru a-şi exercita autoritatea.

7. De ce a hotărât Iehova să-şi exercite suveranitatea printr-un nou mijloc?

⁷ De-a lungul timpului, Iehova şi-a manifestat suveranitatea în diverse feluri. Când Satan, un fiu rebel al lui Dumnezeu, i-a determinat pe Adam şi Eva să se răzvrătească împotriva guvernării divine, a fost necesar ca Iehova să-şi exercite suveranitatea printr-un nou mijloc, întrucât ea fusese contestată. Spunându-i Evei că ‘în mod sigur nu va muri’ dacă va mânca din fructul oprit, Satan a insinuat că Iehova era mincinos şi nedemn de încredere. Satan i-a mai spus Evei: „Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. Satan a lăsat să se înţeleagă că lui Adam şi Evei le-ar merge mai bine dacă ar ignora porunca lui Dumnezeu şi dacă s-ar conduce singuri (Geneza 3:1–6). Astfel, Satan a pus la îndoială dreptul lui Dumnezeu de a guverna şi modul Său de guvernare. Ce avea să facă Iehova?

8, 9. a) Cum acţionează un conducător uman când în ţara sa izbucneşte o revoltă? b) Cum a reacţionat Iehova la răzvrătirea din Eden?

⁸ Cum ne-am aştepta să procedeze un conducător când în ţara sa izbucneşte o revoltă? Poate că ne amintim din istorie exemple concrete. Cel aflat la putere nu ignoră problema. De obicei, chiar şi un conducător blând îi judecă pe rebeli, învinuindu-i de trădare. Apoi împuterniceşte pe cineva să supună forţele rebele şi să restabilească pacea. În mod asemănător, Iehova n-a pierdut controlul asupra situaţiei. A luat imediat măsuri şi i-a condamnat pe rebeli. Pe Adam şi Eva i-a declarat nedemni de darul vieţii veşnice şi i-a izgonit  din grădina Edenului. — Geneza 3:16–19, 22–24.

⁹ Când a pronunţat sentinţa împotriva lui Satan, Iehova a dezvăluit o nouă manifestare a suveranităţii sale, un mijloc prin care va restabili pacea şi armonia în întregul univers, material şi spiritual. Adresându-i-se lui Satan, Dumnezeu a spus: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Astfel, Iehova şi-a dezvăluit scopul de a împuternici o „sămânţă“ să-i zdrobească pe Satan şi forţele lui şi să demonstreze că suveranitatea Sa este legitimă. — Psalmii 2:7–9; 110:1, 2.

10. a) Cine s-a dovedit a fi „sămânţa“? b) Ce a spus Pavel despre împlinirea primei profeţii?

¹⁰ „Sămânţa“ promisă s-a dovedit a fi Isus Cristos şi un grup de coregenţi. Împreună, ei formează Regatul mesianic al lui Dumnezeu (Daniel 7:13, 14, 27; Matei 19:28; Luca 12:32; 22:28–30). Dar acest lucru nu a fost dezvăluit de la început. De fapt, împlinirea primei profeţii a fost ‘un secret sacru ţinut sub tăcere timp îndelungat’ (Romani 16:25). De-a lungul secolelor, oameni ai credinţei au aşteptat cu nerăbdare dezvăluirea lui şi împlinirea acestei profeţii, adică justificarea suveranităţii lui Iehova. — Romani 8:19–21.

„Secretul sacru“ este dezvăluit treptat

11. Ce i-a dezvăluit Iehova lui Avraam?

¹¹ Cu timpul, Iehova a dezvăluit unele aspecte ale ‘secretului sacru al regatului’ (Marcu 4:11). Unul dintre cei cărora le-a revelat aceste lucruri a fost Avraam, numit „prietenul lui Iehova“ (Iacov 2:23). Iehova i-a promis lui Avraam că ‘va face din el o naţiune mare’. Mai târziu, el i-a spus: „Din tine vor ieşi regi“ şi „prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate naţiunile pământului“. — Geneza 12:2, 3; 17:6; 22:17, 18.

12. Cum s-a manifestat sămânţa lui Satan după Potop?

¹² Chiar şi înainte de zilele lui Avraam, unii oameni încercaseră să stăpânească peste alţii. De pildă, despre Nimrod, strănepotul lui Noe, Biblia spune: „Acesta a fost primul care a ajuns puternic pe pământ. El a fost un vânător puternic în opoziţie cu Iehova“ (Geneza 10:8, 9). Evident, Nimrod şi alţi conducători autoproclamaţi nu erau decât nişte marionete în mâinile lui Satan. Ei şi susţinătorii lor au ajuns să facă parte din sămânţa lui Satan. — 1 Ioan 5:19.

13. Ce a prezis Iehova prin Iacob?

¹³ În pofida eforturilor lui Satan de a pune oameni să guverneze, Iehova a continuat să acţioneze pentru a-şi realiza scopul. Prin Iacob, nepotul lui Avraam, Iehova a dezvăluit: „Sceptrul nu se va îndepărta de  la Iuda, nici toiagul de conducător dintre picioarele sale, până va veni Şilo; şi de el vor asculta popoarele“ (Geneza 49:10). Cuvântul „Şilo“ înseamnă „Cel al căruia este“ sau „Cel căruia îi aparţine“. Aşadar, această profeţie anunţa venirea celui ce avea dreptul legal să primească „sceptrul“, sau poziţia de rege, şi „toiagul de conducător“, sau puterea de a guverna, peste „popoare“, adică peste omenire. Cine avea să fie Şilo?

„Până va veni Şilo“

14. Ce legământ a încheiat Iehova cu David?

¹⁴ Dintre descendenţii lui Iuda, primul ales de Iehova să fie rege peste poporul său a fost păstorul David, fiul lui Iese (1 Samuel 16:1–13). * Deşi a comis păcate şi greşeli, David a găsit favoare în ochii lui Iehova pentru că a rămas loial suveranităţii Sale. Revărsând şi mai multă lumină asupra profeţiei din Eden, Iehova a încheiat un legământ cu David şi a spus: „Voi ridica sămânţa ta după tine, pe acela care va ieşi din coapsele tale, şi-i voi întări regatul“. Aceste cuvinte nu se refereau doar la Solomon, fiul şi succesorul lui David, întrucât legământul mai prevedea: „Eu îi voi întări tronul regatului pe timp indefinit“. Legământul davidic a arătat clar că „sămânţa“ promisă avea să vină pe linia lui David. — 2 Samuel 7:12, 13.

15. De ce se poate spune că regatul lui Iuda a prefigurat Regatul lui Dumnezeu?

¹⁵ David a fost primul dintr-o dinastie de regi, unşi cu ulei sfânt, de obicei chiar de marele preot. Aceşti regi puteau fi numiţi unşi (1 Samuel 16:13; 2 Samuel 2:4; 5:3; 1 Regi 1:39). Despre ei se spunea că stau pe tronul lui Iehova şi că sunt regi pentru Iehova în Ierusalim (2 Cronici 9:8). Astfel, regatul lui Iuda a reprezentat Regatul lui Iehova şi a fost o manifestare a suveranităţii Sale.

16. Care a fost bilanţul guvernării regilor din Iuda?

¹⁶ Când regele şi poporul s-au supus suveranităţii lui Iehova, cu toţii s-au bucurat de binecuvântarea şi ocrotirea Sa. Domnia lui Solomon a fost un timp de pace şi prosperitate deosebite, o prefigurare profetică a domniei Regatului lui Dumnezeu când influenţa lui Satan va fi înlăturată complet, iar suveranitatea lui Iehova va fi justificată (1 Regi 4:20, 25). Din nefericire însă, majoritatea regilor din linia davidică nu au respectat cerinţele lui Iehova, iar poporul a căzut pradă idolatriei şi imoralităţii. Până la urmă, Iehova a permis ca regatul lui Iuda să fie distrus de babilonieni, în 607 î.e.n. Se părea că Satan reuşise să discrediteze suveranitatea lui Iehova!

17. Ce dovadă avem că Iehova avea în continuare autoritate deplină chiar dacă regatul davidic a fost distrus?

¹⁷ Distrugerea regatului davidic — şi a regatului nordic al lui Israel, eveniment care avusese deja loc — nu a infirmat dreptul lui Iehova de a guverna, nici nu a demonstrat că El ar fi incapabil să guverneze cu dreptate. Dimpotrivă, aceste evenimente au arătat ce consecinţe dezastruoase are influenţa lui Satan şi independenţa omului faţă de Dumnezeu (Proverbele 16:25; Ieremia 10:23). Arătând că îşi exercita în continuare suveranitatea, Iehova a declarat prin profetul Ezechiel: „Scoate turbanul şi dă jos coroana! . . . O ruină, o ruină, o ruină o voi face! Ea nu va mai fi a nimănui până va veni cel ce are dreptul legal, şi lui i-o voi da“ (Ezechiel 21:26, 27). Aceste  cuvinte arată că „sămânţa“ promisă, ‘cel ce avea dreptul legal’ de guvernare, nu venise încă.

18. Ce a anunţat-o îngerul Gabriel pe Maria?

¹⁸ În jurul anului 2 î.e.n., îngerul Gabriel a fost trimis la Maria, o fecioară din Nazaret, cetate din Galileea, nordul Palestinei. Îngerul i-a spus: „Iată că vei concepe în pântecele tău şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi regatul său nu va avea sfârşit“. — Luca 1:31–33.

19. Ce eveniment emoţionant se apropiase odată cu naşterea lui Isus?

¹⁹ În sfârşit se apropiase timpul să fie dezvăluit „secretul sacru“. Partea principală a „seminţei“ promise avea să apară în curând (Galateni 4:4; 1 Timotei 3:16). Satan avea să-i zdrobească călcâiul. Dar „sămânţa“ urma să-i zdrobească lui Satan capul, anihilându-l complet pe el şi pe demonii săi. „Sămânţa“ urma, de asemenea, să depună mărturie că Regatul lui Dumnezeu va înlătura toate prejudiciile pricinuite de Satan şi va justifica suveranitatea lui Iehova (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8). Dar cum avea să realizeze Isus toate acestea? Şi cum îl putem noi imita? În următorul articol vom răspunde la aceste întrebări.

[Note de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• De ce este Iehova Suveranul de drept al universului?

• De ce a stabilit Iehova să aducă în existenţă Regatul?

• Cum a dezvăluit Iehova treptat „secretul sacru“?

• Ce dovezi există că Iehova avea autoritate deplină chiar dacă regatul davidic a fost distrus?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Ce a anunţat Iehova prin Avraam?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

De ce distrugerea regatului davidic nu a infirmat dreptul sau capacitatea lui Iehova de a guverna?