„Veghează la serviciul pe care l-ai primit în Domnul“

„Veghează la serviciul pe care l-ai primit în Domnul, ca să-l împlineşti cum se cuvine!“ (COL. 4:17)

1, 2. Ce responsabilitate au creştinii faţă de omenire?

AVEM o responsabilitate serioasă faţă de semenii noştri. Deciziile pe care le iau acum vor însemna viaţă sau moarte în „necazul cel mare“ (Rev. 7:14). Scriitorul cărţii Proverbele a scris sub inspiraţie divină: „Scapă-i pe cei ce sunt duşi la moarte, opreşte-i pe cei ce merg clătinându-se la măcel!“ Ce mesaj zguduitor! Dacă nu ne achităm de responsabilitatea de a-i anunţa pe oameni despre alegerea pe care o pot face, vom fi vinovaţi de sângele lor. Iată ce citim în continuare: „Dacă ai spune: «Iată că noi n-am ştiut!», oare nu va observa acest lucru Cel ce cântăreşte inimile? Şi Cel ce veghează asupra sufletului tău nu ştie şi nu-i va plăti el omului pământean după faptele lui?“ E clar, slujitorii lui Iehova nu pot afirma că ‘n-au ştiut’ de necazul ce se va abate asupra omenirii (Prov. 24:11, 12).

² Iehova preţuieşte viaţa şi îşi îndeamnă slujitorii să facă tot posibilul ca să salveze cât mai multe vieţi. Fiecare dintre noi trebuie să le transmită oamenilor mesajul salvator din Cuvântul lui Dumnezeu. Noi ne asemănăm cu un gardian care, imediat ce vede pericolul, dă alarma. Nu vrem ca sângele celor ce se află în pericolul de a fi distruşi să fie cerut din mâinile noastre (Ezec. 33:1–7). Iată de ce este esenţial să perseverăm, să depunem eforturi ca ‘să predicăm cuvântul’! (Citeşte 2 Timotei 4:1, 2, 5.)

3. Ce subiecte vor trata primele trei articole de studiu?

³ În acest articol vom analiza cum putem depăşi obstacolele ce stau în calea lucrării noastre salvatoare de vieţi şi cum putem veni în sprijinul cât mai multor oameni. În următorul articol vom vedea cum putem învăţa arta de a preda adevăruri biblice esenţiale. Iar cel de-al treilea articol de studiu va prezenta câteva rezultate încurajatoare pe care le au vestitorii Regatului din lumea întreagă. Dar mai întâi să vedem de ce sunt atât de grele timpurile în care trăim.

De ce mulţi oameni nu au nicio speranţă

4, 5. Cu ce probleme se confruntă omenirea, şi cum reacţionează le ele mulţi oameni?

⁴ Evenimentele mondiale dovedesc că trăim la ‘încheierea acestui sistem’ şi că sfârşitul este foarte aproape. Omenirea se confruntă cu necazurile despre care Isus şi discipolii săi au spus că vor caracteriza „zilele din urmă“. Suferim din cauza „durerilor“: războaie, foamete, cutremure şi alte dezastre. Nelegiuirea, egoismul şi lipsa de sfinţenie se întâlnesc la tot pasul. Aceste timpuri sunt grele chiar şi pentru cei care se străduiesc să respecte normele Bibliei (Mat. 24:3, 6–8, 12; 2 Tim. 3:1–5).

 ⁵ Însă marea majoritate a oamenilor nu cunosc adevărata semnificaţie a acestor evenimente. Iată de ce îi îngrijorează atât de mult siguranţa lor şi a familiei lor. Mulţi sunt distruşi când le moare cineva drag sau când sunt loviţi de alte tragedii. Întrucât nu înţeleg de ce se întâmplă aceste lucruri şi care este soluţia, n-au nicio speranţă (Ef. 2:12).

6. De ce nu reuşeşte „Babilonul cel Mare“ să-şi ajute susţinătorii?

⁶ „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false, nu-i ajută prea mult pe oameni. Dimpotrivă, prin „vinul fornicaţiei sale“, îi aruncă pe mulţi într-o stare de confuzie spirituală. În plus, asemenea unei prostituate, religia falsă îi seduce şi-i ţine sub control pe „regii pământului“, iar prin doctrinele false şi practicile spiritiste îi face pe oameni să se supună orbeşte liderilor politici. Astfel, religia falsă a căpătat putere şi influenţă, dar a respins complet adevărul religios (Rev. 17:1, 2, 5; 18:23).

7. Ce îi aşteaptă pe majoritatea oamenilor, şi cum ar putea fi ajutaţi unii dintre ei?

⁷ Isus a arătat că majoritatea oamenilor merg pe calea largă ce duce la distrugere (Mat. 7:13, 14). Unii se află pe această cale deoarece au respins cu bună ştiinţă învăţăturile Bibliei. Dar cei mai mulţi sunt înşelaţi, sau ţinuţi în întuneric, nefiind ajutaţi să afle ce aşteaptă într-adevăr Iehova de la ei. Poate că unii şi-ar schimba modul de viaţă dacă ar înţelege clar ce spun Scripturile. Dar cei care rămân în Babilonul cel Mare şi continuă să respingă normele Bibliei nu vor fi cruţaţi în „necazul cel mare“ (Rev. 7:14).

Să predicăm „fără încetare“

8, 9. Cum au reacţionat la opoziţie primii creştini, şi de ce?

⁸ Isus a spus că discipolii săi aveau să predice vestea bună despre Regat şi să facă discipoli (Mat. 28:19, 20). Iată de ce adevăraţii creştini consideră că participarea la lucrarea de predicare este o dovadă de loialitate faţă de Dumnezeu şi o trăsătură definitorie a credinţei lor. Cei ce l-au urmat pe Isus în secolul I au perseverat în ciuda opoziţiei. S-au bizuit pe Iehova, care i-a întărit, şi l-au rugat să-i ajute ‘să continue să spună cuvântul cu toată îndrăzneala’. Iar Iehova i-a ascultat şi le-a dat spiritul sfânt (Fap. 4:18, 29, 31).

⁹ Nici opoziţia violentă nu le-a slăbit discipolilor lui Isus hotărârea de a predica vestea bună! Iritaţi că apostolii predicau, conducătorii religioşi iudei i-au arestat, i-au ameninţat şi i-au bătut. Dar ei „nu încetau să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristos, Isus“. Da, au înţeles clar că trebuiau ‘să asculte mai  mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’ (Fap. 5:28, 29, 40–42).

10. Cu ce încercări se confruntă creştinii de azi, şi ce influenţă poate avea conduita lor bună asupra altora?

¹⁰ În prezent, majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu nu sunt bătuţi sau întemniţaţi din cauză că predică. Dar toţi creştinii adevăraţi au de înfruntat încercări. De pildă, conştiinţa noastră instruită biblic ne-ar putea îndemna să nu ne comportăm ca majoritatea oamenilor şi, astfel, să arătăm clar că suntem diferiţi. Observând că respectăm principiile biblice, colegii de serviciu, de şcoală sau vecinii ar putea gândi că suntem ciudaţi. Dar reacţia lor negativă nu trebuie să ne descurajeze. Deşi lumea zace în întuneric spiritual, creştinii trebuie să strălucească asemenea unor „surse de lumină“ (Filip. 2:15). Poate că unii oameni sinceri vor vedea faptele noastre bune şi-i vor da glorie lui Iehova. (Citeşte Matei 5:16.)

11. a) Cum ar putea reacţiona unii când le predicăm? b) Cu ce încercări s-a confruntat apostolul Pavel, şi cum a reacţionat el?

¹¹ Avem nevoie de curaj ca să predicăm fără încetare mesajul despre Regat. Poate că unii oameni, chiar rude, ne vor ridiculiza sau vor încerca într-un fel sau altul să ne descurajeze (Mat. 10:36). Apostolul Pavel, de pildă, a fost bătut de mai multe ori când îşi înfăptuia cu fidelitate serviciul. Iată cum a reacţionat el: „După ce mai întâi am suferit şi am fost batjocoriţi . . . am prins curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte“ (1 Tes. 2:2). Desigur că lui Pavel nu i-a fost uşor să continue să predice vestea bună după ce a fost prins, dezbrăcat, bătut cu nuiele şi aruncat în temniţă (Fap. 16:19–24). Dar ce anume i-a dat curaj? Dorinţa sa fierbinte de a duce la bun sfârşit misiunea de a predica încredinţată de Dumnezeu! (1 Cor. 9:16)

12, 13. Cu ce încercări se confruntă unii, şi cum se străduiesc să le depăşească?

¹² O încercare poate fi şi aceea de a ne păstra zelul în teritoriile în care nu-i prea găsim pe oameni acasă sau unde prea puţini acceptă mesajul despre Regat. Ce am putea face în aceste situaţii? Poate că ar trebui să prindem curaj şi să predicăm vestea bună cu orice altă ocazie. Sau poate că ar trebui să ne adaptăm programul ori să ne străduim să predicăm în zonele în care putem sta de vorbă cu mai mulţi oameni (compară cu Ioan 4:7–15; Fap. 16:13; 17:17).

¹³ Alte probleme ar putea fi vârsta înaintată şi sănătatea şubredă, care ne împiedică să facem mai mult în lucrarea de predicare. Dacă vă aflaţi în această situaţie, nu vă descurajaţi! Iehova înţelege foarte bine lupta care se dă în voi şi apreciază mult ceea ce puteţi face. (Citeşte 2 Corinteni 8:12.) Indiferent de încercările pe care le avem — opoziţie, apatie, boli —, să facem tot ce putem şi să le împărtăşim semenilor noştri vestea bună (Prov. 3:27; compară cu Mar. 12:41–44).

„Veghează la serviciul pe care l-ai primit“

14. Ce exemplu le-a dat apostolul Pavel colaboratorilor creştini, şi ce sfat a dat el?

¹⁴ Apostolul Pavel a privit cu multă seriozitate serviciul creştin şi i-a încurajat pe colaboratorii săi să facă la fel (Fap. 20:20, 21; 1 Cor. 11:1). Arhip a fost unul dintre cei pe care Pavel i-a încurajat în mod deosebit. Iată ce i-a scris Pavel în epistola către coloseni: „Spuneţi-i lui Arhip: «Veghează la serviciul pe care l-ai primit în Domnul, ca să-l împlineşti cum se cuvine!»“ (Col. 4:17). Nu ştim cine a fost Arhip sau în ce situaţie se afla el, dar e evident că a acceptat misiunea de a predica. Dacă suntem creştini dedicaţi, şi noi am acceptat serviciul creştin. Continuăm să veghem ca să-l împlinim?

15. Ce înseamnă a te dedica, şi ce întrebări ar trebui să ne punem?

 ¹⁵ Înainte de a ne boteza, ne-am dedicat viaţa lui Iehova într-o rugăciune rostită din toată inima. Asta a însemnat că am fost hotărâţi să-i înfăptuim voinţa. Prin urmare, ar fi bine să ne întrebăm: Este voinţa lui Dumnezeu într-adevăr cel mai important lucru din viaţa mea? Poate că avem diverse responsabilităţi de care Iehova se aşteaptă să ne achităm, de pildă aceea de a ne îngriji de familie (1 Tim. 5:8). Dar cum ne folosim energia şi timpul care ne rămân? Ce anume are prioritate în viaţa noastră? (Citeşte 2 Corinteni 5:14, 15.)

16, 17. Ce obiective şi-ar putea fixa tinerii creştini sau cei care nu au prea multe responsabilităţi?

¹⁶ Eşti tânăr creştin dedicat şi ai terminat sau vei termina în curând şcoala? Probabil că nu ai mari responsabilităţi familiale. Aşadar, ce planuri de viitor ţi-ai făcut? Ce decizii te-ar putea ajuta cel mai bine să-ţi împlineşti promisiunea de a înfăptui voinţa lui Iehova? Mulţi şi-au organizat viaţa ca să facă pionierat şi au avut multă bucurie şi împliniri (Ps. 110:3; Ecl. 12:1).

¹⁷ Poate că eşti adult tânăr. Ai un serviciu cu normă întreagă, dar nu trebuie să-ţi porţi de grijă decât ţie. Fără îndoială că te implici în activităţile congregaţiei în măsura în care îţi permite programul. Dar cum ai putea avea mai multă bucurie? Te-ai gândit să participi mai mult la serviciul creştin? (Ps. 34:8; Prov. 10:22) În unele teritorii este încă destul de lucru pentru a ajunge la toţi oamenii cu mesajul dătător de viaţă al adevărului. Ai putea face unele schimbări în viaţă, de pildă pentru a sluji într-o zonă în care este mai mare nevoie de vestitori? (Citeşte 1 Timotei 6:6–8.)

18. Ce schimbări a făcut un cuplu, şi ce rezultate au avut?

¹⁸ Să ne gândim de pildă la Kevin şi Elena, proaspăt căsătoriţi, care locuiau în Statele Unite. * Aşa cum se obişnuieşte în zona lor, s-au gândit să-şi cumpere o casă. Amândoi lucrau cu normă întreagă şi duceau o viaţă confortabilă. Însă, din cauza muncii şi a treburilor casnice, nu aveau mult timp pentru  lucrarea de predicare. Şi-au dat seama că îşi dedicaseră aproape tot timpul şi energia lucrurilor materiale. Însă, când au observat viaţa simplă şi fericită a unui cuplu de pionieri, au hotărât să-şi schimbe priorităţile. După ce l-au rugat pe Iehova să-i ajute să ia o decizie înţeleaptă, şi-au vândut casa şi s-au mutat într-un apartament. Elena a început să lucreze mai puţin şi a devenit pionieră. Încurajat de experienţele din predicare pe care le avea soţia lui, Kevin a renunţat la slujba sa cu normă întreagă şi a început pionieratul. La scurt timp s-au mutat într-o ţară din America de Sud în care este mai multă nevoie de vestitori. Iată ce spune Kevin: „Am avut întotdeauna o căsnicie fericită. Însă, de când facem mai mult în serviciul pentru Dumnezeu, suntem mult mai fericiţi“. (Citeşte Matei 6:19–22.)

19, 20. De ce este predicarea veştii bune cea mai importantă lucrare din prezent?

¹⁹ Predicarea veştii bune este cea mai importantă lucrare ce se desfăşoară în prezent (Rev. 14:6, 7). Ea contribuie la sfinţirea numelui lui Iehova (Mat. 6:9). În fiecare an, mii de oameni acceptă mesajul Bibliei, care le îmbogăţeşte viaţa. Ei au astfel perspectiva de a fi salvaţi. De fapt, apostolul Pavel a întrebat: „Cum vor auzi fără să le predice cineva?“ (Rom. 10:14, 15). Trebuie să reflectăm la această întrebare. Să fim hotărâţi să facem tot posibilul să ne îndeplinim serviciul!

²⁰ O altă modalitate prin care îi putem ajuta pe oameni să înţeleagă de ce timpurile în care trăim sunt atât de grele şi care pot fi consecinţele alegerilor lor este să învăţăm arta de a preda. Din următorul articol vom afla cum putem face acest lucru.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce responsabilitate au creştinii faţă de omenire?

• Cum putem depăşi obstacolele în lucrarea de predicare?

• Cum putem să ne îndeplinim serviciul?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Avem nevoie de curaj ca să predicăm în ciuda opoziţiei

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Ce putem face dacă predicăm în teritorii în care nu prea îi găsim pe oameni acasă?