Să învăţăm din greşelile israeliţilor

ISRAELIŢII ştiau ce aştepta Iehova de la ei după ce au intrat în Ţara Promisă. El le-a poruncit prin intermediul lui Moise: „Să-i alungaţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării şi să le distrugeţi toate chipurile de piatră, să le distrugeţi toate chipurile de metal turnat şi să le pustiiţi toate locurile sacre de pe înălţimi“ (Num. 33:52).

Israeliţii nu trebuiau să facă niciun legământ cu locuitorii ţării şi nici să încheie căsătorii cu ei (Deut. 7:2, 3). Fiind poporul ales al lui Dumnezeu, ei primiseră următorul avertisment: „Ai grijă să nu închei vreun legământ cu locuitorii ţării în care mergi, ca nu cumva acesta să fie o cursă în mijlocul tău“ (Ex. 34:12). Dar nu l-au ascultat pe Dumnezeu şi au căzut în cursă. De ce au ajuns în această situaţie? Ce putem învăţa din ce li s-a întâmplat? (1 Cor. 10:11)

Prietenia cu cei idolatri duce la idolatrie

În războiul de cucerire a Ţării Promise, israeliţii i-au înfrânt repede pe localnici. Dar apoi n-au ascultat întru totul de poruncile lui Dumnezeu. Nu i-au izgonit pe toţi duşmanii (Jud. 1:1—2:10). Dimpotrivă, când s-au stabilit pe teritoriul celor „şapte naţiuni“ din ţară, au venit adesea în contact cu ele şi s-au împrietenit (Deut. 7:1). Cum i-a influenţat acest lucru pe israeliţi? Biblia spune: „Le-au luat pe fiicele acestora de soţii pentru ei, iar pe fiicele lor le-au dat fiilor acestora şi au început să le slujească dumnezeilor lor. Astfel, fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii lui Iehova; l-au uitat pe Iehova, Dumnezeul lor, şi le-au slujit Baalilor şi stâlpilor sacri“ (Jud. 3:5–7). Căutând prietenia locuitorilor ţării, israeliţii au ajuns să încheie căsătorii cu ei şi au început să practice idolatria. După ce au încheiat astfel de alianţe, era puţin probabil  că mai puteau să-i alunge. Închinarea curată fusese întinată, iar israeliţii au început să slujească dumnezeilor străini.

Acum, când erau în relaţii strânse cu israeliţii, locuitorii Ţării Promise reprezentau un şi mai mare pericol pentru spiritualitatea poporului lui Dumnezeu decât atunci când erau duşmanii lor! Dar corupţia religioasă s-a infiltrat în popor şi pe altă cale.

Agricultura şi închinarea la Baal

Israeliţii erau un popor nomad, dar când au intrat în Ţara Promisă, mulţi au început să practice agricultura. Probabil că au preluat de la canaaniţi metodele de cultivare a pământului şi, fiind în relaţii din ce în ce mai strânse cu ei, au ajuns să adopte şi sărbătorile lor agricole.

Canaaniţii se închinau multor Baali considerând că aceştia fac pământul să rodească. Pe lângă cultivarea pământului şi strânsul recoltei, activităţi pe care le făceau împreună cu localnicii, israeliţii au ajuns încetul cu încetul să li se alăture şi în închinarea la zei şi să creadă că lor li se datora belşugul pământului. Mulţi israeliţi pretindeau că îi slujesc lui Iehova, când, de fapt, practicau apostazia.

Avertismente puternice şi pentru noi

Când au venit prima dată în contact cu popoarele Ţării Promise e puţin probabil că israeliţii intenţionau să se implice în închinarea la Baal, cu ritualurile ei depravate. Însă, împrietenindu-se cu canaaniţii, au ajuns să practice şi ei aceste lucruri! Oare nu vom avea şi noi de suferit dacă ne asociem cu cei ce sunt prietenoşi, dar nu ne împărtăşesc credinţa şi nici nu respectă normele morale şi principiile de viaţă pe care le respectăm noi? Desigur, nu putem rupe orice relaţie cu cei ce nu ne împărtăşesc credinţa; ei sunt colegii noştri de muncă, de şcoală, sau poate chiar membrii familiei noastre. Dar ceea ce li s-a întâmplat israeliţilor constituie un avertisment pentru noi: dacă vom căuta prietenia celor ce nu sunt fraţii noştri de credinţă, putem avea necazuri. Biblia consemnează un adevăr de necontestat: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Cor. 15:33).

Şi astăzi creştinii se confruntă cu încercări asemănătoare celor prin care au trecut israeliţii. Societatea modernă îşi are idolii ei: banii, celebrităţile din lumea divertismentului, sportivi renumiţi, ideologii politice, lideri religioşi; unii îşi idolatrizează chiar membrii familiei! Oricare dintre acestea ar putea deveni lucrul cel mai important şi pentru noi. Dacă suntem în relaţii strânse cu cei ce nu-l iubesc pe Iehova ne-am putea ruina spiritualitatea.

Imoralitatea era o parte a închinării la Baal care a atras numeroşi israeliţi. Unii membri ai poporului lui Dumnezeu cad în capcane asemănătoare. Un simplu clic cu mouse-ul de la calculatorul de acasă este de ajuns pentru ca un creştin curios sau neatent să-şi păteze conştiinţa. Ce trist ar fi să cădem în cursa pornografiei pe internet!

„Fericiţi sunt cei ce respectă aducerile sale aminte“

Fiecare dintre noi va decide dacă va asculta sau nu de Iehova când îşi alege prietenii (Deut. 30:19, 20). Să ne întrebăm: Cu cine îmi petrec timpul liber? Cum privesc aceşti oameni principiile morale şi normele de viaţă creştine? I se închină ei lui Iehova? Mă ajută ei să fiu un creştin mai bun?

Psalmistul a cântat: „Fericiţi sunt cei ireproşabili în căile lor, cei ce umblă în legea lui Iehova. Fericiţi sunt cei ce respectă aducerile sale aminte, ei îl caută din toată inima“ (Ps. 119:1, 2). Într-adevăr, „fericit este cel care se teme de Iehova, care umblă în căile sale!“ (Ps. 128:1) Când ne alegem prietenii, să ne gândim la greşelile pe care le-au făcut israeliţii. Şi să fim ferm hotărâţi să ascultăm de Iehova în toate! (Prov. 13:20)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Relaţiile strânse cu cei care nu-l iubesc pe Iehova ne pot duce pe calea idolatriei