Să-l avem mereu pe Iehova înaintea noastră!

„Îl am mereu pe Iehova înaintea mea.“ (PS. 16:8)

1. Cum ne pot influenţa relatările biblice?

ÎN CUVÂNTUL scris al lui Iehova găsim pagini de mare frumuseţe despre felul în care Dumnezeu i-a tratat pe oameni. Biblia vorbeşte despre numeroase persoane care au avut un rol în scopul divin. Bineînţeles, cuvintele şi faptele lor nu au fost scrise doar pentru că sunt frumoase, ci şi ca să ne apropie de Dumnezeu (Iac. 4:8).

2, 3. Care este semnificaţia cuvintelor din Psalmul 16:8?

² Cu toţii avem multe de învăţat din viaţa unor personaje biblice binecunoscute precum Avraam, Sara, Moise, Rut, David, Estera sau apostolul Pavel. Dar şi relatările despre oameni mai puţin cunoscuţi ne pot fi de folos. Meditarea la relatările biblice ne ajută să trăim în armonie cu ceea ce a spus psalmistul: „Îl am mereu pe Iehova înaintea mea. Nu mă voi clătina, fiindcă el este la dreapta mea“ (Ps. 16:8). Care este semnificaţia acestor cuvinte?

³ Un soldat din vechime mânuia de obicei sabia cu dreapta şi ţinea scutul cu stânga. Astfel, partea dreaptă a trupului îi rămânea descoperită. Însă dacă un prieten lupta la dreapta sa, îl putea ocroti. În mod asemănător, dacă ne gândim mereu la Iehova şi facem voinţa sa, el ne va ocroti. Să vedem cum ne pot întări credinţa unele relatări biblice ca ‘să-l avem mereu pe Iehova înaintea noastră’.

Iehova ne răspunde la rugăciuni

4. Daţi un exemplu biblic care arată că Dumnezeu răspunde la rugăciuni.

⁴ Dacă-l avem mereu pe Iehova înaintea noastră, el ne va răspunde la rugăciuni (Ps. 65:2; 66:19). O dovadă în acest sens o găsim în relatarea biblică despre cel mai vârstnic slujitor al lui Avraam, probabil Eliezer. Avraam l-a trimis în Mesopotamia ca să-i găsească lui Isaac o soţie temătoare de Dumnezeu. Eliezer s-a rugat lui Iehova să-l îndrume şi i-a recunoscut ajutorul când Rebeca a venit să adape cămilele. Întrucât s-a rugat din inimă, Eliezer a găsit-o pe cea pe care Isaac avea să o ia de soţie şi să o iubească mult (Gen. 24:12–14, 67). E adevărat, slujitorul lui Avraam era într-o misiune specială. Dar şi noi ar trebui să avem convingerea că Iehova ne răspunde la rugăciuni!

5. De ce putem spune că şi o rugăciune scurtă, rostită în gând, poate fi ascultată?

⁵ Poate că ne aflăm într-o situaţie în care trebuie să-i cerem repede ajutor lui Dumnezeu. Odată, regele persan Artaxerxes a observat că paharnicul său, Neemia, era trist. „Ce-ai vrea să faci?“, l-a întrebat regele. „Imediat m-am rugat Dumnezeului cerurilor“, spune Neemia. Deşi a făcut doar o rugăciune scurtă, probabil în gând, Dumnezeu i-a răspuns, deoarece regele i-a acordat sprijin la reconstruirea zidurilor Ierusalimului. (Citeşte Neemia 2:1–8.) Da, chiar şi o rugăciune scurtă, rostită în gând, poate fi ascultată.

6, 7. a) Ce exemplu a dat Epafras în privinţa rugăciunii? b) De ce trebuie să ne rugăm pentru alţii?

⁶ Suntem îndemnaţi ‘să ne rugăm unii pentru alţii’, chiar dacă nu primim imediat dovezi că astfel de rugăciuni sunt ascultate (Iac. 5:16). Epafras, „un slujitor fidel al lui Cristos“, s-a rugat fierbinte pentru fraţii săi de credinţă. Din Roma, Pavel a scris: „Epafras, care este dintre voi [colosenii], sclav al lui Cristos Isus, vă  trimite salutările lui, luptându-se întotdeauna pentru voi în rugăciunile lui, pentru ca, în final, să fiţi desăvârşiţi şi ferm convinşi de toată voinţa lui Dumnezeu. Da, mărturisesc despre el că se străduieşte din greu pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Hierapolis“ (Col. 1:7; 4:12, 13).

⁷ Colose, Laodiceea şi Hierapolis se aflau cam în aceeaşi regiune a Asiei Mici. Creştinii din Hierapolis trăiau printre cei ce se închinau la zeiţa Cibele, cei din Laodiceea printre oameni materialişti, iar colosenii se aflau în pericolul de a fi influenţaţi de adepţii filozofiilor umane (Col. 2:8). Nu-i de mirare că Epafras, care era din Colose, ‘se lupta în rugăciuni’ pentru creştinii din acel oraş. Biblia nu arată cum au fost ascultate rugăciunile lui Epafras, dar spune că s-a rugat fără încetare pentru colaboratorii săi. La fel trebuie să facem şi noi. Deşi ‘nu ne amestecăm în treburile altora’, probabil ştim când un membru al familiei sau un prieten se confruntă cu o încercare grea a credinţei (1 Pet. 4:15). Ce bine ar fi să ne rugăm personal pentru el! Datorită implorărilor altora, Pavel a primit ajutor. Şi rugăciunile noastre pot face mult bine (2 Cor. 1:10, 11).

8. a) De unde ştim că bătrânii din Efes înţelegeau importanţa rugăciunii? b) Ce atitudine trebuie să avem cu privire la rugăciune?

⁸ Văd ceilalţi că preţuiţi privilegiul rugăciunii? După ce s-a întâlnit cu bătrânii din Efes, Pavel „a îngenuncheat cu ei toţi şi s-a rugat“. Apoi, „toţi au izbucnit într-un mare plâns şi s-au aruncat de gâtul lui Pavel, sărutându-l cu tandreţe, pentru că erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese: că nu aveau să-i mai vadă faţa“ (Fap. 20:36–38). Nu cunoaştem numele tuturor acelor bătrâni, dar este evident că înţelegeau importanţa rugăciunii. Şi noi trebuie să preţuim privilegiul de a ne ruga lui Dumnezeu şi trebuie ‘să ridicăm mâini loiale’, fiind convinşi că Tatăl nostru ceresc ne va răspunde (1 Tim. 2:8).

Să ascultăm de Dumnezeu în toate

9, 10. a) Ce exemplu au dat fiicele lui Ţelofhad? b) Ce pot învăţa creştinii celibatari despre căsătorie din exemplul de ascultare al fiicelor lui Ţelofhad?

⁹ Dacă-l avem mereu pe Iehova înaintea noastră, ne va fi mai uşor să ascultăm de el şi, ca urmare, vom fi binecuvântaţi (Deut. 28:13; 1 Sam. 15:22). Trebuie să fim ascultători. Să ne gândim la cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, care au trăit în zilele lui Moise. La israeliţi era obiceiul ca tatăl să le lase moştenirea fiilor. Ţelofhad a murit fără să aibă fii, iar Iehova a poruncit ca aceste cinci femei să primească toată moştenirea, dar cu o condiţie: să se căsătorească numai cu bărbaţi din tribul lui Manase pentru ca bunurile moştenite să rămână în acelaşi trib (Num. 27:1–8; 36:6–8).

¹⁰ Fiicele lui Ţelofhad au avut încredere că lucrurile aveau să meargă bine dacă ascultau de Dumnezeu. Biblia spune că „au făcut aşa cum îi poruncise Iehova lui Moise. Aşadar, Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fiicele lui Ţelofhad, au devenit soţii ale fiilor fraţilor tatălui lor. Ele au devenit soţii în unele familii ale fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, pentru ca moştenirea lor să rămână în tribul familiei tatălui lor“ (Num. 36:10–12). Aceste femei ascultătoare  au făcut ce le-a poruncit Iehova (Ios. 17:3, 4). Creştinii necăsătoriţi maturi spiritualiceşte ascultă de Dumnezeu şi se căsătoresc „numai în Domnul“, având încredere că numai aşa lucrurile vor merge bine (1 Cor. 7:39).

11, 12. Cum a arătat Caleb încredere în Iehova?

¹¹ Trebuie să ascultăm de Iehova în toate, aşa cum a făcut Caleb (Deut. 1:36). După eliberarea Israelului din Egipt, în secolul al XVI-lea î.e.n., Moise a trimis 12 bărbaţi să spioneze Canaanul. Dar numai doi dintre ei, Caleb şi Iosua, au îndemnat poporul să aibă încredere deplină în Iehova şi să intre în ţară (Num. 14:6–9). După circa 40 de ani, Iosua şi Caleb continuau să-l urmeze întru totul pe Iehova, iar Dumnezeu l-a folosit pe Iosua pentru a-i conduce pe israeliţi în Ţara Promisă. Însă cei 10 spioni lipsiţi de credinţă se pare că au murit în cei 40 de ani în deşert (Num. 14:31–34).

¹² Ajuns la o vârstă venerabilă, Caleb, care supravieţuise peregrinării prin deşert, i-a spus pe bună dreptate lui Iosua: „L-am urmat întru totul pe Iehova, Dumnezeul meu“. (Citeşte Iosua 14:6–9.) La 85 de ani, Caleb a cerut regiunea muntoasă pe care i-o promisese Dumnezeu, deşi aici existau oraşe fortificate locuite de duşmani (Ios. 14:10–15).

13. Ce trebuie să facem pentru a fi binecuvântaţi, chiar dacă ne confruntăm cu încercări?

¹³ Asemenea lui Caleb, care a fost fidel şi ascultător, şi noi vom beneficia de sprijin divin dacă ‘îl urmăm întru totul pe Iehova’. Când întâmpinăm obstacole mari, vom fi binecuvântaţi dacă-l urmăm ‘întru totul pe Iehova’. Dar poate nu e uşor să facem acest lucru toată viaţa, aşa cum a făcut Caleb. De pildă, când regele Solomon şi-a început domnia, el l-a urmat pe Iehova, dar, la bătrâneţe, soţiile i-au abătut inima spre dumnezei falşi şi „nu l-a urmat întru totul pe Iehova, ca tatăl său, David“ (1 Regi 11:4–6). Indiferent de încercările pe care trebuie să le înfruntăm, să ascultăm de Dumnezeu în toate şi să-l avem mereu înaintea noastră.

Să ne încredem mereu în Iehova

14, 15. Cum arată exemplul lui Naomi cât este de important să ne încredem în Dumnezeu?

¹⁴ Trebuie să ne încredem în Dumnezeu mai cu seamă când suntem descurajaţi, când viitorul nostru pare întunecat. Să ne gândim la vârstnica Naomi, căreia i-au murit soţul şi cei doi fii. Când s-a întors în Iuda din Moab, ea s-a plâns: „Nu-mi mai spuneţi Naomi [«Plăcerea mea», n.s.], ci spuneţi-mi Mara [«Amărăciune», n.s.], fiindcă Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. Când am plecat, eram în belşug, dar Iehova a făcut să mă întorc cu mâinile goale. De ce să mă numiţi Naomi, când Iehova m-a umilit şi Cel Atotputernic a adus nenorocirea asupra mea?“ (Rut 1:20, 21).

¹⁵ Citind cu atenţie cartea Rut vom vedea că, deşi avea sufletul plin de amărăciune, Naomi a continuat să se încreadă în Iehova. Şi ce întorsătură au luat lucrurile în viaţa ei! Rut, nora sa văduvă, s-a căsătorit cu Boaz şi a născut un  băiat. Naomi avea grijă de el, iar Biblia spune: „Vecinele i-au dat un nume, zicând: «Un fiu i s-a născut lui Naomi». Şi i-au pus numele Obed. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David“ (Rut 4:14–17). Când va învia, Naomi va afla că Rut, care va fi şi ea înviată, a devenit o ascendentă a lui Mesia (Mat. 1:5, 6, 16). Chiar dacă avem probleme, ca şi Naomi nici noi nu ştim ce întorsătură pot lua lucrurile. Aşadar, să ne încredem mereu în Dumnezeu, aşa cum ne îndeamnă textul din Proverbele 3:5, 6: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările“.

Să ne bizuim pe spiritul sfânt

16. Cum i-a ajutat spiritul sfânt pe unii bătrâni din vechiul Israel?

¹⁶ Dacă-l avem mereu pe Iehova înaintea noastră, el ne va îndruma prin spiritul sfânt (Gal. 5:16–18). Spiritul lui Dumnezeu a fost revărsat peste 70 de bătrâni aleşi să-l ajute pe Moise ca ‘să poarte povara poporului’ Israel. Numai numele lui Eldad şi Medad apar în Biblie, dar spiritul sfânt i-a ajutat pe toţi ceilalţi să-şi îndeplinească însărcinările (Num. 11:13–29). Fără îndoială, erau bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, demni de încredere şi cinstiţi, asemenea celor aleşi mai înainte (Ex. 18:21). Şi bătrânii creştini de azi au astfel de calităţi.

17. Ce rol a avut spiritul sfânt al lui Iehova în construirea tabernacolului?

¹⁷ Spiritul sfânt al lui Iehova a avut un rol important în construirea tabernacolului, în pustiu. Iehova l-a numit pe Beţaleel arhitect principal şi constructor al tabernacolului şi a promis că ‘îl va umple cu spiritul său în înţelepciune, în pricepere, în cunoştinţă şi în orice fel de meşteşug’ (Ex. 31:3–5). Oameni „cu inima înţeleaptă“ au lucrat cu Beţaleel şi cu ajutorul său, Oholiab, ca să ducă la îndeplinire această misiune deosebită. Mai mult, spiritul lui Iehova i-a îndemnat pe cei cu inimă binevoitoare să facă donaţii generoase (Ex. 31:6; 35:5, 30–34). Acelaşi spirit îi îndeamnă pe slujitorii de azi ai lui Dumnezeu să facă tot ce pot pentru Regat (Mat. 6:33). Chiar dacă avem anumite talente, pentru a înfăptui lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o poporului său în zilele noastre trebuie să ne rugăm pentru spirit sfânt şi să-i permitem să ne îndrume (Luca 11:13).

Să avem mereu o teamă plină de respect faţă de Iehova

18, 19. a) Ce ne îndeamnă spiritul sfânt al lui Dumnezeu să facem? b) Ce aţi învăţat din exemplul dat de Simeon şi de Ana?

¹⁸ Spiritul sfânt ne îndeamnă să ne temem de Iehova ca să-l avem mereu înaintea noastră. Iată ce s-a spus despre slujitorii lui Dumnezeu din trecut: „Îl vor privi cu o teamă plină de respect pe Dumnezeul lui Israel“ (Is. 29:23). În secolul I, doi vârstnici pe nume Simeon şi Ana s-au temut de Dumnezeu şi l-au respectat. (Citeşte Luca 2:25–38.) Simeon avea încredere în profeţiile mesianice şi „aştepta mângâierea lui Israel“. Dumnezeu i-a dat spirit sfânt şi l-a asigurat că va trăi să-l vadă pe Mesia. Şi aşa s-a întâmplat. Într-o zi din anul 2 î.e.n., Maria şi Iosif, mama lui Isus şi tatăl său adoptiv, au venit cu Isus la templu. Prin puterea spiritului sfânt, Simeon a rostit cuvinte profetice despre Mesia şi a prezis o mare suferinţă pentru Maria, pe care ea a trăit-o când Isus a fost ţintuit pe stâlpul de tortură. Să ne imaginăm însă bucuria  lui Simeon când l-a luat în braţe pe „Cristosul lui Iehova“! Prin atitudinea sa plină de respect şi teamă sfântă, Simeon le-a lăsat un exemplu demn de urmat slujitorilor de azi ai lui Dumnezeu.

¹⁹ Şi Ana, o văduvă de 84 de ani, a avut o teamă plină de respect faţă de Iehova. „Ea nu lipsea niciodată de la templu“ şi îndeplinea noapte şi zi un serviciu sacru pentru Dumnezeu „cu posturi şi implorări“. Şi ea era de faţă când Isus a fost adus la templu. Şi ce recunoscătoare a fost că l-a văzut pe viitorul Mesia! De fapt, ea „i-a adus mulţumiri lui Dumnezeu şi le-a vorbit despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului“. S-a simţit îndemnată să le spună altora această veste bună! Asemenea lui Simeon şi Anei, creştinii vârstnici de azi se bucură foarte mult că niciodată nu sunt prea bătrâni să-i slujească lui Iehova, să fie Martori ai săi!

20. Ce trebuie să facem indiferent de vârstă, şi de ce?

²⁰ Indiferent de vârstă, trebuie să ne străduim să-l avem mereu pe Iehova înaintea noastră. Astfel, el ne va binecuvânta eforturile umile de a le vorbi altora despre domnia sa şi despre lucrările sale minunate (Ps. 71:17, 18; 145:10–13). Însă, pentru a-l onora pe Iehova, trebuie să manifestăm calităţi plăcute lui. Cum ne ajută alte relatări biblice să ne însuşim asemenea calităţi?

Cum aţi răspunde?

• Ce dovezi avem că Iehova răspunde la rugăciuni?

• De ce trebuie să ascultăm de Dumnezeu în toate?

• De ce trebuie să ne încredem mereu în Iehova, chiar şi când suntem descurajaţi?

• Cum îi ajută spiritul sfânt pe slujitorii lui Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Rugăciunea lui Neemia a fost ascultată

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Amintindu-ne cum a fost binecuvântată Naomi, ne vom întări încrederea în Iehova