Îi priviţi pe ceilalţi aşa cum îi priveşte Iehova?

„Să nu fie dezbinare în corp, ci mădularele să aibă grijă deopotrivă unele de altele.“ (1 COR. 12:25)

1. Ce aţi simţit când aţi intrat prima dată în paradisul spiritual?

CÂND am ieşit din această lume nelegiuită şi am început să ne asociem cu poporul lui Iehova, probabil că ne-a încântat iubirea şi grija fraţilor. Ce deosebire faţă de cruzimea, ura şi discordia ce caracterizează lumea lui Satan! De fapt, am păşit într-un paradis spiritual în care domneşte pacea şi armonia (Is. 48:17, 18; 60:18; 65:25).

2. a) Ce anume ne-ar putea influenţa felul în care îi privim pe alţii? b) Ce ar trebui să facem în această situaţie?

² Însă, cu trecerea timpului, am putea ajunge să-i privim pe fraţii noştri prin lentila distorsionată a imperfecţiunii. Astfel, în loc să privim omul în ansamblu, cu calităţile lui, ne uităm mai degrabă la defecte şi le vedem mai mari decât sunt. Cu alte cuvinte, uităm să-i privim pe fraţi aşa cum îi priveşte Iehova. În acest caz, trebuie să ne analizăm punctul de vedere şi să ne străduim să privim corect lucrurile, aşa cum le priveşte Iehova (Ex. 33:13).

Cum îi priveşte Iehova pe fraţi

3. Cu ce compară Biblia congregaţia creştină?

³ În 1 Corinteni 12:2–26, apostolul Pavel a comparat congregaţia creştinilor unşi cu  un corp care „are multe mădulare“. Aşa cum părţile corpului se deosebesc unele de altele, membrii congregaţiei se deosebesc foarte mult prin felul de a fi şi prin capacităţile lor. Dar Iehova îi acceptă aşa cum sunt. El îi iubeşte şi îi apreciază pe toţi. Iată de ce Pavel îi sfătuieşte pe membrii congregaţiei ‘să aibă grijă deopotrivă unii de alţii’. Dar avem personalităţi diferite şi nu-i uşor să aplicăm acest sfat!

4. De ce ar putea fi necesar să ne schimbăm punctul de vedere faţă de fraţi?

⁴ În plus, poate că avem tendinţa de a ne concentra asupra defectelor fraţilor noştri. Este ca şi cum am folosi un aparat de fotografiat cu un obiectiv care încadrează o zonă restrânsă. Iehova însă priveşte lucrurile printr-un obiectiv care prinde în cadru şi situaţia unei persoane. Noi am putea fi tentaţi să ne concentrăm asupra unui lucru care ne displace, dar Iehova priveşte omul în ansamblu, îi observă şi calităţile. Cu cât ne străduim să-l imităm mai mult, cu atât vom contribui la iubirea şi la unitatea din congregaţie (Ef. 4:1–3; 5:1, 2).

5. De ce nu este potrivit să-i judecăm pe alţii?

⁵ Isus ştia foarte bine că, deseori, oamenii imperfecţi tind să-şi judece semenii. Iată ce ne-a sfătuit el: „Nu mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi“ (Mat. 7:1). Isus nu a spus: „Nu judecaţi“, ci „Nu mai judecaţi“. El ştia că mulţi dintre cei ce-l ascultau îşi făcuseră obiceiul de a-i critica pe alţii. Avem şi noi această tendinţă? Dacă da, trebuie să ne străduim să ne schimbăm ca să nu primim o judecată aspră. De fapt, ce drept avem noi să-i judecăm pe cei cărora Iehova le-a încredinţat o responsabilitate sau să spunem că ei nu ar trebui să facă parte din congregaţie? Poate că un frate are unele defecte, dar, dacă Iehova îl acceptă, noi de ce l-am respinge? (Ioan 6:44) Credem într-adevăr că Iehova îşi conduce poporul şi, dacă sunt necesare schimbări, va acţiona la momentul potrivit? (Citeşte Romani 14:1–4.)

6. Cum îşi priveşte Iehova slujitorii?

⁶ Este extraordinar că Iehova vede ce poate deveni un creştin în lumea nouă după ce va fi atins perfecţiunea. În plus, ştie ce progrese spirituale a făcut fiecare. Prin urmare, nu are motive să se concentreze asupra defectelor. În Psalmul 103:12 citim: „Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre“. Nu-i aşa că-i suntem recunoscători? (Ps. 130:3)

7. Ce învăţăm din modul în care îl privea Iehova pe David?

⁷ Scripturile arată că Iehova are remarcabila capacitate de a se concentra asupra calităţilor  unui om. Iată cum l-a descris Dumnezeu pe David: „Slujitorul meu . . . care a respectat poruncile mele şi m-a urmat din toată inima, făcând numai ce este drept în ochii mei“ (1 Regi 14:8). Desigur, David a făcut şi greşeli. Dar Iehova a ales să vadă calităţile lui, deoarece ştia că are o inimă dreaptă (1 Cron. 29:17).

Să-i privim pe fraţi aşa cum îi priveşte Iehova

8, 9. a) Cum îl putem imita pe Iehova? Ilustraţi. b) Ce învăţăm, din această ilustrare?

⁸ Spre deosebire de Iehova, noi nu putem citi inima. Iată un motiv întemeiat pentru a nu judeca. Nu cunoaştem motivaţiile celuilalt. Prin urmare, trebuie să-l imităm pe Iehova, să nu ne concentrăm asupra imperfecţiunilor care, până la urmă, vor dispărea. Nu este acesta un obiectiv de dorit? Dacă vom proceda astfel, vom fi în relaţii bune cu fraţii şi surorile noastre (Ef. 4:23, 24).

⁹ Să ne gândim la o casă degradată: jgheaburile stau să cadă, ferestrele sunt sparte, iar prin tavan picură apa. Arată jalnic! Mulţi ar putea gândi că mai bine ar fi demolată. Dar cine priveşte dincolo de ce se vede observă că structura de rezistenţă este solidă, iar casa poate fi renovată. O cumpără şi, după ce o repară, casa arată ca nouă. Mai mare dragul să te uiţi la ea! Ne asemănăm şi noi cu acest om? În loc să ne concentrăm asupra defectelor, ne străduim să observăm calităţile fraţilor noştri şi capacitatea lor de a face progrese spirituale? Dacă da, vom ajunge să-i preţuim pentru frumuseţea lor spirituală aşa cum îi preţuieşte Iehova! (Citeşte Evrei 6:10.)

10. Cum ne poate ajuta sfatul din Filipeni 2:3, 4?

¹⁰ Apostolul Pavel a dat câteva sfaturi care ne pot ajuta în relaţiile cu membrii congregaţiei: „[Nu faceţi] nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilinţă, considerând că ceilalţi vă sunt superiori, arătând interes nu doar faţă de lucrurile personale, ci şi faţă de ale celorlalţi“ (Filip. 2:3, 4). Umilinţa ne va ajuta să avem un punct de vedere corect faţă de ceilalţi. Arătând interes faţă de ei şi observându-le calităţile, vom reuşi să-i privim aşa cum îi priveşte Iehova.

11. Ce schimbări se observă în congregaţia creştină?

¹¹ În ultimii ani, schimbările din lume i-au determinat pe mulţi să se mute în alte zone. Populaţia unor oraşe e acum alcătuită din oameni de diverse naţionalităţi. Unii arată interes faţă de adevărul biblic şi ni se alătură în închinare. Ei provin „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“ (Rev. 7:9). Drept rezultat, multe congregaţii devin multinaţionale.

12. Cum trebuie să-i privim pe alţii, şi de ce ar putea fi greu să facem acest lucru?

¹² Aşa stând lucrurile, poate că trebuie să fim mereu atenţi la modul în care îi privim pe ceilalţi din congregaţie. Apostolul Petru ne îndeamnă să manifestăm „o afecţiune frăţească neipocrită“ şi ‘să ne iubim profund unii pe alţii, din inimă’ (1 Pet. 1:22). Totuşi ar putea fi o adevărată încercare să cultivi iubire sinceră faţă de oameni de diferite naţionalităţi. Poate că se deosebesc de noi prin cultura sau etnia din care provin, prin educaţie sau situaţie financiară. Vă este greu să înţelegeţi de ce gândesc sau se poartă într-un anume fel? La fel ar putea simţi şi ei faţă de voi! Însă toţi suntem îndemnaţi: „Iubiţi întreaga comunitate a fraţilor!“ (1 Pet. 2:17).

13. Ce schimbări ar putea fi necesar să facem în modul de a gândi?

¹³ Poate că este necesar să facem schimbări în gândire pentru a ne lărgi în iubire faţă de toţi fraţii. (Citeşte 2 Corinteni 6:12, 13.) Ne-am surprins vreodată spunând:  „N-am prejudecăţi, dar . . .“, aducând apoi în discuţie trăsături negative care, în opinia noastră, caracterizează membrii unui anumit grup etnic? Dacă da, poate că avem încă prejudecăţi şi trebuie să ne debarasăm de ele. Prin urmare, ar fi bine să ne întrebăm: Mă străduiesc să-i cunosc pe cei care provin dintr-o altă cultură? O astfel de autoanaliză ne poate ajuta să-i acceptăm şi să-i preţuim pe toţi fraţii noştri, indiferent de naţionalitatea lor.

14, 15. a) Daţi exemple de oameni care au făcut schimbări în modul de a-i vedea pe alţii. b) Cum îi putem imita?

¹⁴ În Biblie găsim multe exemple de oameni care au făcut astfel de schimbări. Unul dintre ei a fost apostolul Petru. Fiind evreu, Petru nu ar fi pus piciorul în casa unui om al naţiunilor. Dar să ne imaginăm cum s-a simţit când i s-a cerut să meargă acasă la Corneliu, un păgân necircumcis! Petru a făcut schimbări deoarece a înţeles că voinţa lui Dumnezeu era ca oameni din toate naţiunile să facă parte din congregaţia creştină (Fap. 10:9–35). Şi Saul, care a devenit mai apoi apostolul Pavel, a trebuit să facă schimbări şi să-şi învingă prejudecăţile. El a recunoscut că îi ura pe creştini atât de mult încât ‘persecuta şi pustia peste măsură congregaţia lui Dumnezeu’. Însă, când Domnul Isus l-a corectat, el s-a schimbat radical şi chiar a ajuns să accepte instrucţiuni de la cei pe care înainte îi persecuta (Gal. 1:13–20).

¹⁵ Un lucru e sigur: ne putem schimba atitudinea cu ajutorul spiritului lui Iehova. Dacă descoperim că avem prejudecăţi, să ne străduim să le smulgem din rădăcini şi ‘să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’ (Ef. 4:3–6). Biblia ne îndeamnă ‘să ne îmbrăcăm cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unităţii’ (Col. 3:14).

Să-l imităm pe Iehova în predicare

16. Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la oameni?

¹⁶ Apostolul Pavel a scris: „La Dumnezeu nu este părtinire“ (Rom. 2:11). Scopul lui Iehova este ca oameni din toate naţiunile să-i aducă închinare. (Citeşte 1 Timotei 2:3, 4.) Pentru a-l împlini, el a luat măsuri ca ‘vestea bună veşnică’ să fie anunţată „la orice naţiune, trib, limbă şi popor“  (Rev. 14:6). Isus a spus: „Ogorul este lumea“ (Mat. 13:38). Ce înseamnă acest lucru pentru tine şi familia ta?

17. Cum putem ajuta oameni de orice fel?

¹⁷ Nu toţi pot merge în alte părţi ale pământului să le predice altora mesajul despre Regat. Cu toate acestea, putem să le predicăm mesajul oamenilor din teritoriu care vin din toate colţurile pământului. Fructificăm orice ocazie de a le depune mărturie tuturor, nu doar celor cărora le vorbim poate de ani de zile? De ce nu ne-am propune să discutăm cu cei cărora nu li s-a depus o mărturie temeinică? (Rom. 15:20, 21)

18. Cum s-a interesat Isus de oameni?

¹⁸ Isus a dorit din toată inima să-i ajute pe toţi. Nu a predicat doar într-un loc. O relatare biblică arată că „a străbătut toate oraşele şi satele“. Iar apoi, „văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele“ şi le-a venit în ajutor (Mat. 9:35–37).

19, 20. Cum putem arăta interes faţă de toţi oamenii, asemenea lui Iehova şi Isus?

¹⁹ Cum putem avea şi noi o astfel de atitudine? Unii şi-au propus să depună mărturie în teritorii lucrate mai rar, cum ar fi zonele comerciale, parcurile, capetele de linie sau zonele din faţa clădirilor în care nu se poate intra uşor. Alţii au învăţat o limbă străină pentru a le predica oamenilor dintr-un anumit grup etnic stabiliţi acum în zona lor sau cărora nu li s-a predicat frecvent. Dacă învăţăm să-i salutăm pe astfel de oameni în limba lor arătăm că ne pasă de ei. Dar, dacă nu putem învăţa o limbă străină, îi putem încuraja pe cei ce învaţă una? Desigur, nu dorim să fim critici sau să punem la îndoială motivul pentru care unii se străduiesc să le predice oamenilor din altă ţară. Viaţa tuturor este preţioasă înaintea lui Dumnezeu, iar noi dorim să privim lucrurile aşa cum le priveşte el (Col. 3:10, 11).

²⁰ A-i privi pe oameni asemenea lui Dumnezeu înseamnă, printre altele, a le predica tuturor, indiferent de situaţia lor. Unii poate că n-au casă, sunt murdari sau imorali. Dacă nu sunt politicoşi cu noi, nu avem niciun motiv să privim cu ochi critic naţionalitatea sau etnia lor. Pavel a fost tratat aspru de unii. Dar nu a permis acestei situaţii să-l împiedice să predice în zona respectivă (Fap. 14:5–7, 19–22). El era convins că unii vor reacţiona la mesajul său.

21. De ce trebuie să-i privim pe alţii aşa cum îi priveşte Iehova?

²¹ Este aşadar foarte clar că trebuie să-i privim pe fraţii din congregaţie, din familia noastră internaţională şi pe oamenii din teritoriu aşa cum îi priveşte Iehova. Acesta este punctul de vedere corect. Cu cât îl imităm mai bine pe Iehova, cu atât vom contribui mai mult la pacea şi armonia dintre noi. În plus, vom reuşi să-i ajutăm pe alţii să-i fie recunoscători lui Iehova, Dumnezeul care ‘nu este părtinitor’ cu nimeni, dar care arată interes faţă de toţi, „căci toţi sunt lucrarea mâinilor lui“ (Iov 34:19).

Puteţi răspunde?

• Ce atitudine trebuie să evităm în relaţiile cu fraţii noştri?

• Urmând exemplul lui Iehova, cum trebuie să-i privim pe fraţii noştri?

• Ce idei practice aţi reţinut despre atitudinea faţă de fraţii din alte culturi?

• Urmând exemplul lui Iehova, cum trebuie să-i privim pe oameni în predicare?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Cum i-am putea cunoaşte mai bine pe cei din altă cultură?

[Legenda fotografiilor de la pagina 28]

Cum le putem predica vestea bună mai multor oameni?