„Cine este înţelept şi priceput printre voi?“

„Cine este înţelept şi priceput printre voi? Să-şi arate faptele prin purtarea lui bună, cu o blândeţe care vine din înţelepciune.“ (IAC. 3:13)

1, 2. Ce se poate spune despre mulţi oameni aşa-zis înţelepţi?

CINE consideraţi că este cu adevărat înţelept? Părinţii, un om în vârstă, un profesor? Opinia v-ar putea fi influenţată de mediul din care proveniţi şi de situaţia voastră actuală. Însă pe creştini îi interesează în primul rând cum priveşte Dumnezeu lucrurile.

² Nu toţi cei pe care lumea îi consideră înţelepţi sunt cu adevărat înţelepţi în ochii lui Dumnezeu. De pildă, Iov le-a spus unor oameni care se considerau înţelepţi: „Nu găsesc niciun înţelept printre voi“ (Iov 17:10). Iar despre cei care au respins cunoştinţa lui Dumnezeu, apostolul Pavel a scris: „Deşi spun că sunt înţelepţi, au înnebunit“ (Rom. 1:22). În plus, prin profetul Isaia, Iehova a spus răspicat: „Vai de cei înţelepţi în ochii lor!“ (Is. 5:21).

3, 4. Prin ce se remarcă omul cu adevărat înţelept?

³ Aşadar, ce înseamnă a fi cu adevărat înţelept? Ne interesează răspunsul la această întrebare deoarece omul cu adevărat înţelept se bucură de aprobarea lui Dumnezeu. Un indiciu îl găsim în Proverbele 9:10: „Teama de Iehova este începutul înţelepciunii şi cunoaşterea Celui Preasfânt este pricepere“. Da, omul înţelept trebuie să aibă o teamă sănătoasă de Dumnezeu şi respect faţă de normele sale. Dar nu este de ajuns să admitem că Dumnezeu există şi că are anumite norme. În scrisoarea sa, discipolul Iacov arată ce altceva este necesar. (Citeşte Iacov 3:13.) Expresia „să-şi arate faptele prin purtarea lui bună“ transmite ideea că adevărata înţelepciune se vede în ceea ce spunem şi facem în viaţa de zi cu zi.

⁴ A fi cu adevărat înţelepţi înseamnă a avea judecată sănătoasă, a ne folosi cunoştinţa şi priceperea în scop constructiv. Cum dovedim că avem o astfel de înţelepciune? Iacov enumeră câteva dintre faptele omului înţelept. * Cum ne pot ajuta cuvintele sale să fim în relaţii bune cu fraţii noştri şi cu oamenii din afara congregaţiei creştine?

Să dovedim înţelepciune

5. Cum se comportă omul înţelept?

⁵ Aşadar, Iacov arată că există o legătură strânsă între înţelepciune şi o conduită bună. Întrucât teama de Iehova este începutul înţelepciunii, omul înţelept se străduieşte să trăiască în armonie cu normele şi căile divine. Nu ne naştem înţelepţi. Însă putem deveni înţelepţi studiind cu regularitate Biblia şi meditând la ea. Astfel, vom reuşi să aplicăm principiul din Efeseni 5:1: „Fiţi deci  imitatori ai lui Dumnezeu“. Cu cât îl imităm mai bine pe Dumnezeu, cu atât vom reuşi să manifestăm mai multă înţelepciune în tot ce facem. Căile lui Iehova nu se compară nici pe departe cu ale oamenilor (Is. 55:8, 9). Aşadar, dacă îl vom imita pe Iehova, oamenii vor observa că suntem deosebiţi.

6. De ce se poate spune că fiind blânzi îl imităm pe Iehova, şi cum putem manifesta această calitate?

⁶ Iacov arată că îl putem imita pe Iehova dacă avem ‘blândeţea care vine din înţelepciune’. Pentru un creştin, a fi blând înseamnă a se purta cu delicateţe, dar şi a avea tărie de caracter, deci a fi echilibrat. Deşi este atotputernic, Dumnezeu este şi blând, iar nouă nu ne este teamă să ne apropiem de el. Fiul său a reflectat atât de bine această calitate, încât a fost îndreptăţit să spună: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora! Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“ (Mat. 11:28, 29; Filip. 2:5–8).

7. De ce este Moise un exemplu de blândeţe?

⁷ Biblia vorbeşte şi despre alţi oameni care s-au distins prin blândeţe sau smerenie. Moise a fost unul dintre ei. Deşi a avut o responsabilitate importantă, Moise este descris astfel: „Era, fără îndoială, cel mai smerit [„blând“, Cornilescu, 1996] dintre toţi oamenii de pe faţa pământului“ (Num. 11:29; 12:3). Şi să nu uităm câtă putere i-a dat Iehova pentru a-i înfăptui voinţa! Lui Iehova îi place să folosească oameni blânzi ca să-şi împlinească scopul.

8. Cum pot oamenii imperfecţi să manifeste ‘blândeţea care vine din înţelepciune’?

⁸ Da, oamenii imperfecţi pot manifesta ‘blândeţea care vine din înţelepciune’! Dar ce se poate spune despre noi? Ce îmbunătăţiri putem face în această privinţă? Blândeţea este una dintre calităţile care alcătuiesc rodul spiritului sfânt al lui Iehova (Gal. 5:22, 23). Ne putem ruga pentru a primi spiritul său şi putem depune eforturi să-i manifestăm rodul, având convingerea că Dumnezeu ne va ajuta să fim mai blânzi. Psalmistul ne dă o motivaţie puternică în acest sens: „[Dumnezeu] îi va învăţa pe cei smeriţi calea sa“ (Ps. 25:9).

9, 10. De ce trebuie să depunem eforturi ca să manifestăm blândeţe?

⁹ Totuşi, poate că trebuie să ne străduim mult ca să facem îmbunătăţiri în această privinţă. Din cauza mediului în care am crescut, unora dintre noi nu le este uşor să fie blânzi. În plus, poate că cei din jur ne îndeamnă să fim duri, să plătim cu aceeaşi monedă. Dar ar fi înţelept să procedăm astfel? Dacă în casă ar izbucni un incendiu, cu ce l-am stinge? Cu gaz sau cu apă rece? Dacă am pune gaz pe foc, l-am înteţi. Însă cu apă rece probabil că îl vom stinge. Iată de ce Biblia ne sfătuieşte: „Un răspuns blând îndepărtează furia, dar un cuvânt care provoacă durere stârneşte mânia“ (Prov. 15:1, 18). Când apar tensiuni în congregaţie sau în altă parte, dovedim că suntem cu adevărat înţelepţi dacă reacţionăm cu blândeţe (2 Tim. 2:24).

¹⁰ După cum am remarcat, mulţi oameni influenţaţi de spiritul lumii nu sunt nici pe departe delicaţi, împăciuitori şi liniştiţi. Dimpotrivă, tot mai mulţi sunt aspri şi aroganţi. Iacov ştia acest lucru şi i-a avertizat pe membrii congregaţiei să nu se lase atinşi de acest spirit. Ce mai putem învăţa din sfaturile sale?

Portretul omului neînţelept

11. Ce trăsături de personalitate nu sunt în armonie cu înţelepciunea divină?

¹¹ Iacov a vorbit deschis despre trăsăturile de personalitate care nu sunt în armonie cu înţelepciunea divină. (Citeşte Iacov 3:14.) Gelozia şi spiritul de ceartă sunt trăsături  carnale, nu spirituale. Dar ce se întâmplă când omul e stăpânit de gândirea carnală? Iată un exemplu. Şase grupări „creştine“ au control asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, despre care se spune că este construită pe locul unde a fost înmormântat Isus. Între ele a existat mereu discordie. În 2006, revista Time a prezentat cazul călugărilor care „s-au luptat ore întregi . . . lovindu-se cu suporturi uriaşe de lumânări“. Întrucât nu au încredere unii în alţii, călugării i-au încredinţat cheia bisericii unui musulman.

12. Ce se poate întâmpla când nu manifestăm înţelepciune?

¹² Asemenea manifestări extremiste nu-şi au locul în congregaţia creştină. Uneori însă, din cauza imperfecţiunii, unii ţin morţiş la ideile lor, fapt ce duce la neînţelegeri şi ceartă în congregaţie. Apostolul Pavel a observat o astfel de tendinţă în congregaţia din Corint. El a scris: „Atât timp cât între voi există gelozie şi ceartă, nu sunteţi voi carnali şi nu umblaţi voi cum umblă oamenii?“ (1 Cor. 3:3). Şi, din nefericire, problema nu s-a rezolvat imediat. Şi noi trebuie să fim atenţi ca un astfel de spirit să nu se infiltreze în congregaţie.

13, 14. Daţi câteva exemple care arată cum se manifestă trăsăturile carnale.

¹³ Dar cum s-ar putea infiltra în congregaţie un astfel de spirit? Totul ar putea începe de la lucruri mărunte. De pildă, când se construieşte o Sală a Regatului, pot exista diferenţe de opinie despre modul în care trebuie făcute lucrurile. Un frate s-ar putea supăra dacă sugestia sa nu este luată în considerare, certându-se cu ceilalţi şi criticând deschis deciziile luate. Ba chiar ar putea refuza să mai lucreze la proiect! Însă cine acţionează astfel uită că pentru reuşita unui proiect mai importantă decât metoda folosită este pacea congregaţiei. Iehova binecuvântează blândeţea, nu spiritul de ceartă! (1 Tim. 6:4, 5)

¹⁴ Sau poate bătrânii observă că un frate care slujeşte ca bătrân de mai mulţi ani acum nu mai întruneşte cerinţele biblice pentru a îndeplini această responsabilitate. Supraveghetorul de circumscripţie ştie că fratele a fost sfătuit, dar nu a aplicat sfaturile primite. Prin urmare, este şi el de acord cu scoaterea din evidenţă a bătrânului respectiv. Dar cum va reacţiona fratele? Va accepta decizia luată şi sfaturile biblice manifestând umilinţă şi blândeţe? Va fi el hotărât să facă schimbări ca să întrunească cerinţele pentru a sluji din nou? Sau va avea resentimente sau chiar va fi invidios pentru că nu mai are acest privilegiu? De ce să insiste că întruneşte cerinţele pentru a sluji ca bătrân, când de fapt toţi ceilalţi bătrâni au ajuns la concluzia că el nu mai este calificat? Nu ar fi mai înţelept să arate umilinţă acceptând decizia bătrânilor şi aplicând sfaturile primite?

15. De ce credeţi că trebuie să urmăm sfatul din Iacov 3:15, 16, scris sub inspiraţie divină?

 ¹⁵ Fără îndoială, o astfel de atitudine poate apărea şi în alte situaţii. Dar, oricum ar sta lucrurile, trebuie să depunem eforturi să evităm aceste trăsături negative. (Citeşte Iacov 3:15, 16.) Discipolul Iacov a spus că ele sunt ‘pământeşti’ deoarece nu reflectă înţelepciunea de sus. Sunt ‘carnale’ deoarece sunt rodul înclinaţiilor carnale şi ne fac să ne asemănăm cu animalele fără raţiune. Şi sunt ‘demonice’ deoarece îi caracterizează pe duşmanii invizibili ai lui Dumnezeu. Ar fi total nepotrivit ca un creştin să se comporte astfel!

16. Ce schimbări ar putea fi necesar să facem, şi cum putem avea succes?

¹⁶ Toţi membrii congregaţiei trebuie să se analizeze şi să depună eforturi ca să înlăture aceste trăsături negative. Ca învăţători în congregaţie, supraveghetorii trebuie să se debaraseze de aceste atitudini greşite. Dar, din cauza imperfecţiunii şi a influenţei lumii, nu este uşor. Este ca şi cum am încerca să urcăm un povârniş noroios şi alunecos. Dacă nu avem de ce să ne ţinem, nu putem înainta. Dar, dacă ţinem ferm la sfaturile biblice şi dacă profităm de ajutorul congregaţiei lui Dumnezeu, putem înainta (Ps. 73:23, 24).

Portretul omului înţelept

17. Cum reacţionează de obicei omul înţelept în faţa unei tentaţii?

¹⁷ (Citeşte Iacov 3:17.) Putem trage foloase dacă analizăm unele calităţi aflate în strânsă legătură cu „înţelepciunea de sus“. A fi caşti înseamnă a fi curaţi şi neîntinaţi în ce priveşte motivaţiile şi faptele noastre. Trebuie să respingem răul imediat, din reflex. De pildă, ce am face dacă cineva ar încerca să ne lovească în ochi? Ne-am feri imediat sau ne-am apăra. Este un gest automat; nu trebuie să ne gândim înainte de a reacţiona astfel. La fel trebuie să procedăm când suntem tentaţi să facem răul. Castitatea şi conştiinţa instruită biblic trebuie să ne facă să respingem răul din reflex (Rom. 12:9). Iosif şi Isus, dar şi alte personaje biblice, sunt exemple în această privinţă (Gen. 39:7–9; Mat. 4:8–10).

18. Ce înseamnă a) a fi paşnici? b) a face pace?

¹⁸ Înţelepciunea divină este şi paşnică. Asta înseamnă să nu fim agresivi sau certăreţi şi să nu tulburăm pacea nimănui. Iacov explică: „Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace“ (Iac. 3:18). Să remarcăm expresia ‘a face pace’. În congregaţie, avem reputaţia de oameni care fac  pace sau care provoacă tulburări? Avem deseori neînţelegeri cu alţii? Ne supărăm uşor? Îi ofensăm pe ceilalţi? Insistăm ca fraţii să ne ia aşa cum suntem sau depunem cu umilinţă eforturi ca să corectăm defectele care-i supără pe bună dreptate? Avem reputaţia de oameni împăciuitori, care iartă repede şi trec peste greşeli? O analiză sinceră a propriei persoane ne poate ajuta să înţelegem dacă trebuie să facem îmbunătăţiri!

19. Cum se comportă omul rezonabil?

¹⁹ Când a vorbit despre înţelepciunea de sus, Iacov a menţionat şi rezonabilitatea. Când nu sunt implicate principii biblice, ne străduim să nu ne impunem punctul de vedere, să nu insistăm să se facă aşa cum dorim noi? Avem reputaţia de oameni delicaţi, cu care se poate comunica uşor? Dacă da, înseamnă că am învăţat să fim rezonabili.

20. De ce este bine să manifestăm calităţile despre care am discutat?

²⁰ Ce atmosferă plăcută există în congregaţie când fraţii şi surorile se străduiesc să manifeste calităţile menţionate de Iacov! (Ps. 133:1–3) Fiind blânzi, împăciuitori şi rezonabili vom fi în relaţii mai bune cu ceilalţi şi vom dovedi că avem „înţelepciunea de sus“. În continuare vom vedea de ce este util să învăţăm să-i privim pe ceilalţi aşa cum îi priveşte Iehova.

[Notă de subsol]

Puteţi explica?

• Cum se comportă creştinul înţelept?

• Cum putem face îmbunătăţiri în manifestarea înţelepciunii divine?

• Cum se comportă omul care nu manifestă „înţelepciunea de sus“?

• Ce calităţi sunteţi mai hotărâţi să cultivaţi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Cum s-ar putea infiltra în congregaţie spiritul de ceartă?

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Respingi din reflex răul?