Cum să avem o căsnicie fericită

„Prin înţelepciune se construieşte o casă şi prin discernământ se consolidează.“ (PROV. 24:3)

1. Cum a dovedit Dumnezeu înţelepciune la începutul istoriei omenirii?

ÎNŢELEPTUL nostru Tată ceresc ştie cum putem fi fericiţi. De exemplu, el a spus că, pentru împlinirea scopului Său, ‘nu [era] bine ca omul să rămână singur’ în grădina Edenului. Un aspect important al scopului său era ca familiile să aibă copii şi să ‘umple pământul’ (Gen. 1:28; 2:18).

2. Ce a instituit Iehova spre binele oamenilor?

² Iehova a zis: „Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“. Dumnezeu a făcut apoi ca omul să cadă într-un somn adânc, a luat o coastă din corpul perfect al lui Adam şi a făcut din ea o femeie perfectă. Când Iehova i-a adus-o pe Eva lui Adam, primul om a spus: „Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi Femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. Şi într-adevăr Eva se potrivea cu Adam. Deşi fiecare era unic în felul său, amândoi erau perfecţi, făcuţi după chipul lui Dumnezeu. Iehova a instituit astfel prima căsătorie, iar Adam şi Eva au acceptat fără ezitare hotărârea lui Dumnezeu. Astfel, fiecare avea să se bucure de ajutorul celuilalt (Gen. 1:27; 2:21–23).

3. Cum privesc mulţi darul căsătoriei, şi la ce întrebări va răspunde articolul de faţă?

 ³ Din nefericire, în societatea de azi domină spiritul de răzvrătire, care generează nenumărate probleme. Nu Dumnezeu este de vină pentru ceea se întâmplă. Mulţi privesc cu dispreţ căsătoria, acest dar divin, considerând-o demodată, sursă de conflicte şi dezamăgiri. Numărul divorţurilor este în creştere. Unii părinţi nu-şi arată afecţiunea faţă de copii, ba chiar se folosesc de ei ca să aibă câştig de cauză în conflictele din familie. Mulţi părinţi nu vor să cedeze nici măcar de dragul păcii şi unităţii (2 Tim. 3:3). Cum putem deci să avem o căsnicie fericită în pofida problemelor din aceste timpuri critice? Cum ne ajută dispoziţia de a ceda să rezolvăm neînţelegerile? Şi ce putem învăţa din exemplele unora care au reuşit să-şi păstreze familia unită şi fericită?

Să ne supunem îndrumărilor lui Iehova

4. a) Ce i-a îndemnat Pavel pe cei ce vor să se căsătorească? b) Cum respectă creştinii îndrumările date de Pavel?

⁴ Sub inspiraţie divină, apostolul Pavel le-a îndemnat pe văduvele care doreau să se recăsătorească să facă acest lucru „numai în Domnul“ (1 Cor. 7:39). Aceasta nu era o idee nouă pentru creştinii care fuseseră în trecut sub Legea mozaică. Legea spunea clar că israeliţii nu trebuiau ‘să încheie căsătorii’ cu popoarele păgâne din jurul lor. Iehova a şi explicat de ce era periculos ca israeliţii să încalce această normă divină: „Căci [cei ce nu sunt israeliţi] îl vor face pe fiul tău să nu mă mai urmeze şi el va sluji altor dumnezei, iar Iehova se va aprinde de mânie împotriva voastră şi vă va nimici repede“ (Deut. 7:3, 4). Ce aşteaptă Iehova de la slujitorii săi de azi în această privinţă? Să se căsătorească „în Domnul“, altfel spus, cu un colaborator în credinţă dedicat şi botezat. Cei ce se supun îndrumărilor lui Iehova dau dovadă de înţelepciune.

5. Cum consideră Iehova şi creştinii căsătoriţi legământul de căsătorie?

⁵ Legămintele de căsătorie sunt sacre în ochii lui Dumnezeu. După ce a făcut referire la prima căsătorie, Fiul lui Dumnezeu a spus: „Ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“ (Mat. 19:6). Şi psalmistul ne aminteşte cât de important este să respectăm un legământ sau o făgăduinţă: „Adu-i ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi făgăduinţele faţă de Cel Preaînalt!“ (Ps. 50:14). E adevărat, căsătoria poate aduce multe bucurii, dar cei doi nu trebuie să uite că au făcut un legământ serios pe care au obligaţia să-l respecte (Deut. 23:21).

6. Ce putem învăţa din exemplul lui Iefta?

⁶ Să ne gândim la Iefta, care a fost judecător în Israel în secolul al XII-lea î.e.n. El i-a făcut lui Iehova o făgăduinţă: „Dacă-i vei da pe fiii lui Amon în mâna mea, acela care va ieşi, da, care va ieşi pe uşile casei mele ca să mă întâmpine când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, acela va fi al lui Iehova; pe acela îl voi aduce ca ofrandă arsă“. Cum a reacţionat Iefta când s-a întors acasă la Miţpa şi a văzut că fiica lui, singurul său copil, a ieşit să-l întâmpine? A încercat el să-şi încalce făgăduinţa? Nicidecum. El a spus: „Eu mi-am deschis gura către Iehova şi nu mai pot da înapoi“ (Jud. 11:30, 31, 35). Iefta şi-a respectat promisiunea, chiar dacă aceasta a însemnat să nu aibă un descendent care să primească moştenirea sa în Israel. Bineînţeles, jurământul lui Iefta nu a fost unul de căsătorie, dar, respectându-l, el le-a dat un exemplu demn de urmat soţiilor şi soţilor creştini.

Cum putem avea o căsnicie reuşită

7. Ce schimbări trebuie să facă cei ce se căsătoresc?

⁷ Multe cupluri îşi amintesc ce plăcută a fost perioada când s-au cunoscut! Cu cât petreceau mai mult timp împreună, cu atât deveneau mai apropiaţi. Unele cupluri au avut  o perioadă de curtare, altora însă căsătoria le-a fost aranjată de părinţi. Indiferent de situaţie, după ce se căsătoresc, bărbatul şi femeia trebuie neapărat să facă schimbări. Iată ce spune un soţ: „După ce ne-am căsătorit cea mai mare problemă a fost să înţelegem că nu mai eram singuri. Un timp ne-a fost greu să facem în aşa fel încât prietenii şi membrii familiei să ocupe locul potrivit în viaţa noastră“. Un alt soţ, căsătorit de 30 de ani, şi-a dat seama la scurt timp după căsătorie că, pentru a fi echilibrat, trebuia ‘să gândească la plural’. Înainte să accepte o invitaţie sau să-şi ia un angajament, el îşi consultă soţia, iar apoi ia o decizie care să fie spre binele amândurora. În astfel de situaţii, este important să ştim să cedăm (Prov. 13:10).

8, 9. a) De ce este important ca membrii familiei să comunice deschis? b) În ce domenii este bine să ne dovedim flexibili, şi de ce?

⁸ În unele cazuri, partenerii provin din medii diferite. Iată un motiv în plus pentru a comunica deschis. Fiecare are felul lui de a comunica. Observând cum vorbeşte partenerul tău cu rudele lui, îţi va fi mai uşor să-l înţelegi. Uneori putem înţelege modul de gândire al celuilalt nu din ceea ce spune, ci din modul în care vorbeşte. Şi putem înţelege multe şi din ce nu spun cuvintele (Prov. 16:24; Col. 4:6). Da, pentru a fi fericiţi, este esenţial să avem discernământ. (Citeşte Proverbele 24:3.)

⁹ În privinţa hobbyurilor şi a destinderii, mulţi au constatat că este important să fie flexibili. Înainte de a se căsători, unii aveau un hobby, de pildă făceau sport. Ar fi necesare unele schimbări? (1 Tim. 4:8) Aceeaşi întrebare s-ar putea pune şi în privinţa timpului petrecut cu rudele. Să nu uităm, un cuplu are nevoie de timp pentru activităţile spirituale şi pentru a face şi alte lucruri împreună (Mat. 6:33).

10. Cum se pot păstra relaţii bune între părinţi şi copiii lor căsătoriţi dacă fiecare este dispus să cedeze?

¹⁰ Când se căsătoresc, bărbatul şi femeia ‘îşi lasă’ fiecare tatăl şi mama. (Citeşte Geneza  2:24.) Însă porunca divină de a-şi onora părinţii rămâne valabilă. Prin urmare, chiar şi după ce se căsătoresc, cei doi vor petrece probabil un anumit timp cu părinţii lor şi cu rudele apropiate. Iată ce spune un bărbat, căsătorit de 25 ani: „Uneori e greu să păstrezi un echilibru între dorinţele şi necesităţile partenerului şi cele ale părinţilor, fraţilor şi surorilor fiecăruia. Eu am găsit de mare ajutor textul din Geneza 2:24. Avem responsabilităţi faţă de membrii familiei şi trebuie să le fim loiali, dar acest verset m-a conştientizat că trebuie să-i fiu loial în primul rând soţiei“. Prin urmare, părinţii creştini care ştiu să cedeze vor înţelege şi vor accepta că acum copiii lor au propria familie şi că responsabilitatea de a o îndruma îi revine în primul rând soţului.

11, 12. De ce este important ca un cuplu să studieze şi să se roage împreună?

¹¹ Un bun program de studiu în familie este esenţial, fapt confirmat de multe familii creştine. Poate că nu e uşor să începem un astfel de studiu sau să-l ţinem cu regularitate. Iată ce spune un cap de familie: „Dacă am putea da timpul înapoi şi am putea schimba ceva, am avea grijă să ţinem cu regularitate un studiu în familie chiar de la început“. El adaugă: „Ce bine mă simt când îmi văd soţia bucurându-se de lucrurile spirituale pe care le descoperim împreună“.

¹² De mare ajutor pentru un cuplu este să se roage împreună (Rom. 12:12). Când soţul şi soţia sunt uniţi în închinare, prietenia cu Dumnezeu le poate consolida căsnicia (Iac. 4:8). Un soţ creştin spune: „Ne cerem imediat scuze când greşim şi menţionăm greşeala când ne rugăm împreună. Astfel arătăm că ne pare sincer rău chiar şi de cea mai mică greşeală“ (Ef. 6:18).

Să ştim să cedăm în căsnicie

13. Ce sfaturi a dat Pavel cu privire la relaţiile intime?

¹³ Creştinii căsătoriţi trebuie să evite practicile care degradează relaţiile intime, practici atât de răspândite în această lume nebună după sex. Iată ce a spus Pavel: „Soţul să-i dea soţiei ceea ce i se cuvine, dar şi soţia să facă la fel faţă de soţul ei. Soţia nu are autoritate asupra corpului ei, ci soţul, iar soţul nu are autoritate asupra corpului său, ci soţia“. Apoi Pavel a dat un îndemn clar: „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de ceea ce se cuvine, decât de comun acord şi pentru un timp stabilit“. De ce? „Ca să dedicaţi timp rugăciunii, apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de stăpânire“ (1 Cor. 7:3–5). Menţionând rugăciunea, Pavel a arătat care ar trebui să fie priorităţile unui creştin. Dar el a arătat la fel de clar că fiecare creştin căsătorit trebuie să cunoască şi să satisfacă necesităţile fizice şi afective ale partenerului.

14. Ce principii biblice se aplică în privinţa relaţiilor intime în căsătorie?

 ¹⁴ Soţul şi soţia trebuie să fie sinceri unul cu celălalt şi să înţeleagă că, dacă nu există tandreţe în relaţiile intime, se pot ivi probleme. (Citeşte Filipeni 2:3, 4.) (Compară cu Matei 7:12.) În unele cupluri dezbinate pe plan religios au apărut astfel de probleme. Chiar dacă există dezacorduri, de obicei creştinul poate îmbunătăţi atmosfera din familie comportându-se frumos, dând dovadă de bunătate şi având un spirit de colaborare. (Citeşte 1 Petru 3:1, 2.) Iubirea pentru Iehova şi pentru partener şi dispoziţia de a ceda vor fi de mare ajutor.

15. Cum contribuie respectul la fericirea familiei?

¹⁵ Un soţ iubitor îşi tratează cu respect soţia şi în alte privinţe. De exemplu, el ţine cont de sentimentele ei, chiar şi în lucruri mici. Un soţ, care are 47 de ani, recunoaşte: „Am încă de învăţat în această privinţă“. Soţia creştină este îndemnată să aibă respect profund faţă de soţ (Ef. 5:33). O soţie care vorbeşte negativ despre soţul ei, criticându-l în faţa altora, nu manifestă respect. Proverbele 14:1 ne aminteşte: „Femeia cu adevărat înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea nebună o dărâmă cu propriile ei mâini“.

Nu cedaţi în faţa Diavolului

16. Cum pot cei căsătoriţi să aplice sfatul din Efeseni 4:26, 27?

¹⁶ „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu-i faceţi loc Diavolului!“ (Ef. 4:26, 27) Acest sfat ne ajută să evităm sau să rezolvăm neînţelegerile din familie. O soră spune: „Nu-mi amintesc să fi avut vreodată o neînţelegere cu soţul meu şi să n-o fi rezolvat, chiar dacă a trebuit să vorbim ore în şir“. La scurt timp după ce s-au căsătorit, au hotărât să nu meargă niciodată la culcare până nu-şi rezolvă neînţelegerile. „Am stabilit ca, indiferent de problemă, să iertăm, să uităm şi să începem următoarea zi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic“. Dovadă clară că nu vor ‘să-i facă loc Diavolului’!

17. Ce i-ar putea ajuta pe partenerii de căsătorie care par nepotriviţi?

¹⁷ Dar poate consideri că te-ai cam pripit când ţi-ai ales partenerul. Poate ai sentimentul că între voi nu există acea iubire pe care o vezi la alte cupluri. Ce te-ar putea ajuta? Aminteşte-ţi cum priveşte Dumnezeu familia. Sub inspiraţie, Pavel le-a spus creştinilor: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi şi patul conjugal să fie nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe cei adulteri“ (Evr. 13:4). Şi nu uita că „funia împletită în trei nu se rupe uşor“ (Ecl. 4:12). Când şi soţul, şi soţia îşi doresc din toată inima ca numele lui Iehova să fie sfinţit, relaţia dintre ei, dar şi relaţia lor cu Dumnezeu se întăreşte. Amândoi trebuie să lupte pentru căsnicia lor, ştiind că astfel îl vor onora pe Iehova, Fondatorul familiei (1 Pet. 3:11).

18. Ce convingere putem avea?

¹⁸ Fără îndoială, creştinii pot avea o căsnicie fericită. Dar trebuie să depună eforturi şi să manifeste calităţi creştine, una dintre ele fiind dispoziţia de a ceda. În congregaţiile Martorilor lui Iehova din toată lumea există nenumărate cupluri reuşite, dovadă vie că o căsnicie fericită este posibilă!

Cum aţi răspunde?

• De ce nu e nerealist să avem o căsnicie fericită?

• Ce poate contribui la fericirea unei familii?

• Ce calităţi trebuie să cultive cei căsătoriţi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Înainte de a accepta o invitaţie sau de a-ţi lua un angajament, este înţelept să te consulţi cu partenerul tău

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Străduiţi-vă să rezolvaţi dezacordurile imediat, ca „să nu-i faceţi loc Diavolului“