Să căutăm întotdeauna îndrumarea lui Dumnezeu

„Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru pe timp indefinit, da, pentru totdeauna. El ne va călăuzi până la moarte.“ (PS. 48:14)

1, 2. De ce trebuie să ne bizuim pe îndrumarea lui Iehova şi nu pe înţelepciunea noastră, şi ce întrebări ne putem pune?

ESTE uşor să greşim când stabilim ce lucruri sunt fără valoare sau periculoase (Prov. 12:11). Dacă vrem cu tot dinadinsul să facem un lucru greşit din punctul de vedere al lui Dumnezeu, inima ne va convinge că avem toate motivele să procedăm astfel (Ier. 17:5, 9). Dovedind înţelepciune, psalmistul s-a rugat lui Iehova: „Trimite lumina şi adevărul tău! Ele să mă conducă!“ (Ps. 43:3) El nu s-a bizuit pe înţelepciunea sa limitată, ci pe Iehova, de la care putea primi cea mai bună îndrumare. Asemenea psalmistului, să căutăm şi noi îndrumarea lui Dumnezeu!

² Dar de ce îndrumarea lui Iehova este cea mai bună? În ce situaţii trebuie să o căutăm? Ce atitudine trebuie să cultivăm ca să ne fie de folos? Cum ne îndrumă Iehova în prezent? Articolul de faţă ne va da răspuns la aceste întrebări importante.

De ce ne putem încrede în îndrumarea lui Iehova?

3–5. De ce putem avea deplină încredere în îndrumarea lui Iehova?

³ Iehova este Tatăl nostru ceresc (1 Cor. 8:6). El ne cunoaşte bine pe fiecare şi vede  adâncul inimii noastre (1 Sam. 16:7; Prov. 21:2). Regele David i-a spus lui Dumnezeu: „Tu ştii când mă aşez şi când mă ridic. Îmi pătrunzi de departe gândurile. Căci cuvântul nu este încă pe limba mea, dar iată că tu o, Iehova, îl ştii deja în întregime“ (Ps. 139:2, 4). Întrucât Iehova ne cunoaşte atât de bine, putem fi ferm convinşi că el ştie ce e cel mai bine pentru noi. În plus, Iehova este înţelept la modul absolut. El vede totul, cercetează lucrurile mai profund decât omul şi ştie încă de la început cum se vor sfârşi unele situaţii (Is. 46:9–11; Rom. 11:33). Da, el este „singurul înţelept“ (Rom. 16:27).

⁴ Iehova ne iubeşte şi ne vrea întotdeauna binele (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:8). El este un Dumnezeu generos. Discipolul Iacov a scris: „Orice dar bun şi orice cadou perfect este de sus, căci coboară de la Tatăl luminilor cereşti“ (Iac. 1:17). Cei ce se lasă îndrumaţi de Dumnezeu simt din plin generozitatea lui.

⁵ Iehova este şi atotputernic. Psalmistul a spus: „Cel care locuieşte în locul tainic al Celui Preaînalt va găsi adăpost la umbra Celui Atotputernic. Îi voi spune lui Iehova: «Tu eşti refugiul meu şi fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în care mă încred»“ (Ps. 91:1, 2). Când ţinem cont de îndrumarea divină îl facem pe Iehova refugiul nostru. Chiar dacă avem de înfruntat persecuţii, Iehova ne sprijină. El nu ne va dezamăgi niciodată (Ps. 71:4, 5). (Citeşte Proverbele 3:19–26.) Da, Iehova ştie ce este cel mai bine pentru noi, ne vrea numai binele şi are puterea să ne dea tot ce este mai bun. Ce nesăbuinţă ar fi să-i ignorăm îndrumarea! Dar în ce situaţii avem nevoie de îndrumarea sa?

Când avem nevoie de îndrumare?

6, 7. În ce situaţii avem nevoie de îndrumarea lui Iehova?

⁶ Avem nevoie de îndrumarea divină toată viaţa, din copilărie şi până la bătrâneţe. Psalmistul a spus: „Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru pe timp indefinit, da, pentru totdeauna. El ne va călăuzi până la moarte“ (Ps. 48:14). Asemenea lui, creştinii înţelepţi caută întotdeauna îndrumarea lui Dumnezeu.

⁷ Dar există şi momente când avem nevoie de ajutor imediat. Poate că suntem „în mare strâmtorare“ din cauza persecuţiilor sau a unor boli grave. Sau poate ne-am pierdut pe neaşteptate locul de muncă (Ps. 69:16, 17). În astfel de momente este deosebit de încurajator să ne îndreptăm spre Iehova, având convingerea că el ne va întări şi ne va îndruma să luăm decizii bune. (Citeşte Psalmul 102:17.)  Însă avem nevoie de ajutorul său şi în alte situaţii. De pildă, când ne propunem să le depunem mărturie semenilor, avem nevoie de îndrumarea lui Iehova ca să le putem predica eficient. Sau când avem de luat o decizie cu privire la destindere, îmbrăcăminte şi aspect exterior, asocieri, loc de muncă, instruire etc., dăm dovadă de înţelepciune dacă ţinem cont de îndrumările lui Iehova. De fapt, avem nevoie de ele în orice domeniu al vieţii!

Dacă nu căutăm îndrumarea lui Dumnezeu suntem în pericol

8. De ce a luat Eva decizia de a mânca din fructul interzis?

⁸ Dumnezeu nu ne constrânge să-i urmăm îndrumarea. Trebuie să fim dispuşi să facem acest lucru. Primul om care a ales să nu urmeze îndrumarea lui Iehova a fost Eva, iar tot ce s-a întâmplat apoi arată cât de nechibzuită a fost decizia ei de a mânca din fructul interzis. Dar de ce a luat ea această decizie? Deoarece a vrut ‘să fie ca Dumnezeu, să cunoască binele şi răul’ (Gen. 3:5). În loc să caute îndrumarea lui Iehova, a hotărât singură ce este bine şi ce este rău, asumându-şi astfel rolul care-i aparţine de fapt lui Dumnezeu. Prin urmare, ea a respins suveranitatea lui Iehova. S-a răzvrătit, a dorit să fie propriul stăpân, iar Adam a procedat la fel (Rom. 5:12).

9. Dacă respingem îndrumarea lui Iehova, ce respingem de fapt, şi de ce nu este înţelept să procedăm astfel?

⁹ Şi azi, cei care nu urmează îndrumarea lui Iehova îi resping suveranitatea. Să ne gândim de pildă la cineva care şi-a făcut obiceiul de a se uita la imagini pornografice. Ca membru al congregaţiei creştine, ştie cum priveşte Iehova lucrurile. Dacă nici măcar nu trebuie să vorbim despre lucruri necurate, e limpede că trebuie să respingem categoric divertismentele imorale, să nu ne găsim plăcerea în ele! (Ef. 5:3) Cel ce respinge îndrumările lui Iehova îi nesocoteşte autoritatea. Îi respinge de fapt suveranitatea (1 Cor. 11:3). Cât de nesăbuiţi am fi dacă am proceda astfel deoarece, aşa cum a zis Ieremia, „nu-i aparţine omului pământean calea sa“! (Ier. 10:23)

10. De ce trebuie să ne folosim în mod responsabil liberul arbitru?

¹⁰ Unii ar putea pune la îndoială cuvintele lui Ieremia pe motiv că Iehova ne-a dat liber arbitru şi că nu ne condamnă dacă îl folosim. Să nu uităm însă că liberul arbitru este şi un dar, şi o responsabilitate. Trebuie să dăm socoteală pentru ceea ce spunem şi facem (Rom. 14:10). Isus a spus că „din plinătatea inimii vorbeşte gura“ şi că „din inimă ies gândurile rele, omorurile, adulterele, fornicaţiile, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile“ (Mat. 12:34; 15:19). Prin urmare, cuvintele şi faptele noastre scot la iveală ce avem în inimă. Ele arată ce suntem cu adevărat. Dacă un creştin caută îndrumarea divină în toate, Iehova îl va considera ‘drept în inima lui’ şi ‘îi va face bine’ (Ps. 125:4).

11. Ce învăţăm din istoria poporului Israel?

¹¹ Să ne gândim la israeliţi. Când au făcut alegeri înţelepte, ascultând de poruncile divine, Iehova i-a ocrotit (Ios. 24:15, 21, 31). Însă de multe ori ei şi-au folosit în mod greşit liberul arbitru. În zilele lui Ieremia Iehova a spus despre ei: „Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat după sfaturile şi după încăpăţânarea inimii lor rele, şi au mers înapoi,  nu înainte“ (Ier. 7:24–26). Fie ca noi să nu respingem niciodată îndrumarea lui Iehova din cauza încăpăţânării sau a dorinţei nestăpânite de a ne satisface orice plăcere! Să nu ne bizuim niciodată pe propria înţelepciune ajungând astfel ‘să mergem înapoi, nu înainte’!

Ce ne ajută să ţinem cont de îndrumările lui Dumnezeu?

12, 13. a) Ce ne îndeamnă să urmăm îndrumarea lui Iehova? b) De ce este esenţială credinţa?

¹² Iubirea pentru Iehova ne îndeamnă să ţinem cont de îndrumarea sa (1 Ioan 5:3). Dar Pavel a arătat că, pe lângă iubire, mai avem nevoie de o calitate. El a spus: „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere“ (2 Cor. 5:6, 7). De ce este importantă credinţa? Iehova ne conduce „pe cărările dreptăţii“, dar ele nu ne aduc bogăţii sau faimă în această lume (Ps. 23:3). Aşadar, trebuie să ne concentrăm asupra valoroaselor binecuvântări spirituale pe care ni le aduce serviciul pentru Iehova. (Citeşte 2 Corinteni 4:17, 18.) Iar credinţa ne ajută să fim mulţumiţi cu ce avem, chiar dacă situaţia noastră materială este modestă (1 Tim. 6:8).

¹³ Isus a arătat că închinarea adevărată pretinde sacrificii pe care nu le-am putea face dacă nu am avea credinţă (Luca 9:23, 24). Unii închinători fideli au făcut multe sacrificii, perseverând în pofida sărăciei, oprimării, prejudecăţilor şi persecuţiilor aprige (2 Cor. 11:23–27; Rev. 3:8–10). Ei şi-au păstrat bucuria pentru că au rămas tari în credinţă (Iac. 1:2, 3). Această calitate ne dă convingerea de nezdruncinat că îndrumarea lui Iehova este întotdeauna cea mai bună! Este întotdeauna spre binele nostru, aducându-ne foloase veşnice! Suntem pe deplin convinşi că suferinţele, trecătoare de altfel, sunt nesemnificative pe lângă răsplata pe care o vor primi cei ce perseverează cu loialitate (Evr. 11:6).

14. De ce a trebuit Agar să manifeste umilinţă?

¹⁴ Să ne gândim şi la rolul pe care îl joacă umilinţa în ascultarea de îndrumarea lui Iehova. Exemplul lui Agar, servitoarea Sarei, demonstrează acest lucru. Întrucât nu putea avea copii, Sara i-a dat-o pe Agar lui Avraam. Agar a rămas însărcinată şi a început s-o trateze cu dispreţ pe stăpâna sa. Sara „a început s-o umilească“, iar Agar a fugit. Îngerul lui Iehova i-a ieşit înainte şi i-a spus: „Întoarce-te la stăpâna ta şi umileşte-te sub mâna ei“ (Gen. 16:2, 6, 8, 9). Poate că Agar ar fi dorit o altă îndrumare. Ca să urmeze sfatul îngerului, ea trebuia să nu mai aibă o atitudine arogantă faţă de stăpâna ei. Prin urmare, a dovedit umilinţă, a ascultat de înger, iar fiul ei, Ismael, s-a născut în tabăra tatălui său, unde s-a bucurat de ocrotire.

15. Daţi exemplu de situaţii în care ar putea fi necesar să arătăm umilinţă pentru a accepta îndrumarea lui Iehova.

¹⁵ Ca să urmăm îndrumarea lui Iehova, uneori şi noi trebuie să arătăm umilinţă. Poate trebuie să acceptăm că Iehova dezaprobă o anumită formă de destindere. Poate că am supărat  pe cineva şi trebuie să ne cerem scuze. Sau poate că am făcut o greşeală şi trebuie să o recunoaştem. Ori poate am comis un păcat grav, fiind astfel nevoiţi să ne umilim şi să-l destăinuim bătrânilor. Sau poate cineva este exclus. Ca să fie reprimit în congregaţie, trebuie să se căiască şi să-şi schimbe conduita. Iar asta cere umilinţă! În aceste situaţii şi în multe altele ne ajută textul din Proverbele 29:23: „Omul pământean este umilit de trufia lui, dar cine are un spirit umil primeşte glorie“.

Cum ne îndrumă Iehova?

16, 17. Cum putem trage cât mai multe foloase din Biblie, sursa îndrumărilor divine?

¹⁶ Cea mai de preţ sursă de îndrumare divină este Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. (Citeşte 2 Timotei 3:16, 17.) Pentru a trage cât mai mult foloase, nu trebuie să aşteptăm să apară o încercare ca să căutăm principii călăuzitoare din Scripturi. Dimpotrivă, trebuie să ne facem obiceiul de a citi zilnic din Biblie (Ps. 1:1–3). Astfel, ne vom familiariza cu sfaturile ei inspirate, ne vom însuşi gândurile lui Dumnezeu şi vom fi pregătiţi să facem faţă chiar şi problemelor neprevăzute.

¹⁷ În plus, este important să medităm la ceea ce citim în Scripturi şi să ne rugăm în legătură cu aceste lucruri. Când medităm la versetele Bibliei, ne gândim cum le-am putea aplica în situaţii concrete (1 Tim. 4:15). Când ne confruntăm cu probleme, ne rugăm lui Iehova cerându-i ajutorul pentru a găsi îndrumarea pe care o căutăm. Spiritul lui Iehova ne va ajuta să ne reamintim principii biblice pe care le-am citit în Scripturi sau în publicaţiile noastre. (Citeşte Psalmul 25:4, 5.)

18. Cum ne îndrumă Iehova prin intermediul familiei noastre mondiale?

¹⁸ Iehova ne îndrumă şi prin familia noastră mondială. „Sclavul fidel şi prevăzător“ şi reprezentantul său, Corpul de Guvernare, ne oferă hrană spirituală din belşug prin publicaţii, întruniri, programe de congres (Mat. 24:45–47; compară cu Faptele 15:6, 22–31). În plus, în congregaţie există creştini maturi, în special bătrânii, care sunt calificaţi să ne ofere ajutor şi sfaturi biblice (Is. 32:1). Tinerii din familiile creştine au un alt ajutor preţios: părinţii temători de Dumnezeu. La ei pot apela întotdeauna pentru îndrumare. Lor le-a dat Iehova această autoritate! (Ef. 6:1–3)

19. Ce binecuvântări avem dacă îl urmăm neîncetat pe Iehova?

¹⁹ Da, Iehova ne îndrumă pe multe căi şi este potrivit să-i urmăm întotdeauna îndrumarea. Referindu-se la perioada când israeliţii i-au fost fideli lui Iehova, regele David a scris: „În tine s-au încrezut părinţii noştri, s-au încrezut, iar tu i-ai salvat. Către tine au strigat şi au fost salvaţi, în tine s-au încrezut şi n-au rămas de ruşine“ (Ps. 22:3–5). Dacă ţinem seama de îndrumarea lui Iehova, nici noi ‘nu vom rămâne de ruşine’. Speranţa nu ne va fi zadarnică. Dacă-i ‘vom încredinţa lui Iehova calea noastră’ şi nu ne vom bizui pe propria înţelepciune, vom avea binecuvântări în prezent (Ps. 37:5). Iar dacă vom persevera pe această cale, binecuvântările vor fi veşnice. Regele David a scris: „Iehova iubeşte dreptatea şi nu-i va părăsi pe cei loiali lui. Ei vor fi păziţi pe veşnicie . . . Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Ps. 37:28, 29).

Puteţi explica?

• De ce avem încredere în îndrumarea lui Iehova?

• Ce consecinţe vom suporta dacă respingem îndrumarea lui Iehova?

• În ce situaţii trebuie un creştin să arate umilinţă?

• Cum ne îndrumă Iehova în prezent?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Căutăm îndrumarea lui Iehova în toate aspectele vieţii?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Eva a respins suveranitatea lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Ce calitate a ajutat-o pe Agar să ţină cont de îndrumarea îngerului?