Să respingem lucrurile fără valoare

„Cine umblă după lucruri de nimic este lipsit de inimă.“ (PROV. 12:11)

1. Care sunt unele dintre lucrurile noastre de valoare, şi cum le putem folosi cel mai bine?

TOŢI avem lucruri de valoare: sănătate, forţă, aptitudini înnăscute sau poate o situaţie materială bună. Iubirea pentru Iehova ne impulsionează să le folosim cu bucurie în serviciul său, aplicând astfel îndemnul inspirat: „Onorează-l pe Iehova cu lucrurile tale de valoare“ (Prov. 3:9).

2. Ce spune Biblia despre lucrurile de nimic, şi cum se aplică aceste cuvinte în sens literal?

² Dar Biblia vorbeşte şi despre lucruri de nimic, sau fără valoare, şi ne sfătuieşte să nu ne irosim forţele umblând după ele. „Cine îşi cultivă pământul se va sătura cu pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este lipsit de inimă“, se spune în Proverbele 12:11. Nu este greu să înţelegem sensul literal al acestui proverb. Cel ce munceşte din greu să-şi întreţină familia are şanse să se bucure de o oarecare siguranţă financiară (1 Tim. 5:8). Însă cel ce umblă după lucruri de nimic este „lipsit de inimă“, în sensul că nu are nici judecată sănătoasă, nici motivaţii bune. Foarte probabil că un asemenea om va ajunge în nevoie.

3. Cum se aplică la închinarea noastră avertismentul Bibliei privind lucrurile de nimic?

³ Dar cum se aplică la închinare principiul din acest proverb? Creştinul care îi slujeşte lui Iehova cu zel şi fidelitate se bucură de siguranţă. El poate fi sigur că Dumnezeu îl binecuvântează în prezent şi are o speranţă sigură de viitor (Mat. 6:33; 1 Tim. 4:10). Dar cel ce pune preţ pe lucruri de nimic, sau fără valoare, îşi poate pierde şi prietenia cu Iehova, şi speranţa vieţii veşnice. Ce putem face ca să nu ajungem într-o astfel de situaţie? Trebuie să identificăm lucrurile fără valoare, sau de nimic, din viaţa noastră şi să fim ferm hotărâţi să le respingem. (Citeşte Tit 2:11, 12.)

4. Ce sunt lucrurile de nimic?

⁴ Dar ce sunt lucrurile de nimic, sau fără valoare? Orice ne împiedică să-i slujim lui Iehova cu tot sufletul. De pildă, unele forme de destindere s-ar putea încadra în această categorie. Desigur, destinderea îşi are locul ei în viaţă. Dar dacă petrecem prea mult timp „distrându-ne“, iar activităţile legate de închinare au de suferit, destinderea devine un lucru de nimic, întrucât ne afectează spiritualitatea (Ecl. 2:24; 4:6). Să nu uităm că timpul e preţios. Iată de ce trebuie să fim echilibraţi şi să fim foarte atenţi cum îl folosim. (Citeşte Coloseni 4:5.) Dar există lucruri de nimic mult mai periculoase decât destinderea. Printre acestea se numără dumnezeii falşi.

Să respingem dumnezeii fără valoare

5. La ce referă deseori expresia biblică „fără valoare“?

⁵ De cele mai multe ori, expresia „fără valoare“ este folosită în Biblie cu referire  la dumnezeii falşi. De pildă, Iehova i-a spus Israelului: „Să nu vă faceţi dumnezei fără valoare, să nu vă ridicaţi vreun chip cioplit sau vreo coloană sacră şi să nu puneţi în ţara voastră vreo piatră împodobită cu chipuri ca să vă plecaţi înaintea ei“ (Lev. 26:1). Iar regele David a scris: „Iehova este mare şi foarte demn de laudă, este mai de temut decât toţi ceilalţi dumnezei. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt dumnezei fără valoare. Dar Iehova a făcut cerurile“ (1 Cron. 16:25, 26).

6. De ce dumnezeii falşi nu au nicio valoare?

⁶ Cuvintele lui David arată că măreţia lui Iehova este evidentă în toată creaţia (Ps. 139:14; 148:1–10). Israeliţii au avut un privilegiu deosebit: Iehova a încheiat un legământ cu ei. Dar cât de nesăbuiţi au fost că s-au îndepărtat de el şi s-au plecat înaintea chipurilor cioplite şi stâlpilor sacri! Dumnezeii lor falşi erau într-adevăr fără valoare. În timpuri de necaz, nu se puteau salva nici pe ei şi nici pe cei ce li se închinau! (Jud. 10:14, 15; Is. 46:5–7)

7, 8. Cum poate deveni ‘Bogăţia’ dumnezeul nostru?

⁷ Azi, oameni din toate părţile lumii se închină la imagini făcute de mâna omului. Dar aceşti dumnezei sunt fără valoare, cum erau şi cei din timpurile antice (1 Ioan 5:21). Biblia arată însă că nu doar chipurile cioplite sunt dumnezei. Să ne gândim de pildă la cuvintele lui Isus: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei“ (Mat. 6:24).

⁸ Cum poate deveni ‘Bogăţia’ un dumnezeu pentru noi? De exemplu, în vechiul Israel, o piatră de pe câmp putea fi folosită la construirea unei case sau a unui zid. Dar dacă se făcea din ea o „coloană sacră“ sau o „piatră împodobită cu chipuri“, devenea piatră de poticnire pentru un slujitor al lui Iehova (Lev. 26:1). În mod asemănător, banii îşi au rostul lor: avem nevoie de ei ca să trăim şi îi putem folosi în serviciul lui Iehova (Ecl. 7:12; Luca 16:9). Dar dacă banii ne interesează mai mult decât serviciul creştin, ei ajung dumnezeul nostru. (Citeşte 1 Timotei 6:9, 10.) Într-o lume în care se pune un mare accent pe câştigul financiar, trebuie să ne străduim să ne păstrăm un punct de vedere corect în această problemă (1 Tim. 6:17–19).

9, 10. a) Cum priveşte un creştin instruirea? b) Ce pericol prezintă instruirea superioară?

⁹ Un alt lucru util care poate deveni fără valoare este instruirea laică. Dorim o instruire de calitate pentru copiii noştri, ca să-şi poată câştiga singuri existenţa. Dar mult mai important este că unui creştin bine educat îi e mai uşor să înţeleagă Biblia, să cântărească bine lucrurile, să ajungă la concluzii corecte şi să predea Cuvântul lui Dumnezeu clar şi cu convingere. E adevărat că o bună instruire cere timp, totuşi este un timp folosit cu înţelepciune.

¹⁰ Însă ce putem spune despre instruirea superioară? Lumea o consideră condiţie esenţială a succesului în viaţă. Dar să nu uităm că mulţi dintre tinerii ce urmează o instruire superioară ajung să-şi însuşească idei lumeşti care le pot distruge spiritualitatea. Astfel, tinerii pierd ani preţioşi pe care i-ar putea folosi cel mai bine în serviciul divin (Ecl. 12:1). Nu este surprinzător că în unele ţări unde se pune mare accent pe instruirea superioară puţini oameni mai cred în Dumnezeu. Creştinii ştiu că nu sistemele de învăţământ superior ale acestei lumi pot garanta siguranţă, ci doar Iehova! (Prov. 3:5)

Să nu permitem dorinţelor cărnii să devină un dumnezeu pentru noi

11, 12. Ce a vrut să spună Pavel prin expresia „dumnezeul lor este pântecele“?

¹¹ În scrisoarea către filipeni, apostolul Pavel vorbeşte despre un alt lucru care poate deveni un dumnezeu pentru noi. Iată ce spune el despre unii care nu i se mai închinau lui  Iehova: „Sunt mulţi — eu îi aminteam deseori, dar acum îi amintesc şi plângând — care umblă ca duşmani ai stâlpului de tortură al lui Cristos. Sfârşitul lor este distrugerea, dumnezeul lor este pântecele . . . şi nu se gândesc decât la lucrurile de pe pământ“ (Filip. 3:18, 19). Cum poate deveni pântecele dumnezeul cuiva?

¹² Se pare că pentru aceşti oameni era mai important să-şi satisfacă dorinţele cărnii decât să-i slujească lui Dumnezeu alături de Pavel. Probabil că unii făceau excese, îmbuibându-se cu mâncare şi băutură (Prov. 23:20, 21; compară cu Deuteronomul 21:18–21). Alţii alegeau să profite din plin de tot ceea ce lumea secolului I avea de oferit şi astfel erau distraşi de la serviciul creştin. Să nu permitem niciodată dorinţei de a duce un aşa-zis trai bun să ne facă să încetinim ritmul în serviciul pe care ar trebui să i-l aducem lui Iehova din tot sufletul! (Col. 3:23, 24)

13. a) Ce este lăcomia, şi cum a descris-o Pavel? b) Cum putem evita lăcomia?

¹³ Pavel a mai vorbit despre un aspect al închinării false: „Omorâţi deci mădularele corpului vostru care sunt pe pământ în ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele rele şi lăcomia, care este idolatrie“ (Col. 3:5). Lăcomia este dorinţa puternică de a avea ceva ce nu ne aparţine. Ar putea fi vorba despre lucruri materiale. Tot lăcomie este şi dorinţa de a avea relaţii sexuale nelegitime (Ex. 20:17). Oare nu ne dă de gândit faptul că Biblia pune asemenea dorinţe pe acelaşi plan cu idolatria, sau închinarea la dumnezei falşi? Printr-o ilustrare plină de forţă, Isus a arătat cât de important este să depunem toate eforturile ca să ne înfrânăm aceste dorinţe. (Citeşte Marcu 9:47.) (1 Ioan 2:16)

Să respingem cuvintele fără valoare

14, 15. a) Ce „lucruri deşarte“ i-au poticnit pe mulţi în timpul lui Ieremia? b) De ce erau valoroase cuvintele lui Moise?

¹⁴ Şi cuvintele pot deveni un lucru fără valoare. De pildă, Iehova i-a spus lui Ieremia: „Ceea ce profeţesc profeţii în numele meu este o minciună. Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit. O viziune mincinoasă, ghicitorii, lucruri deşarte şi viclenii ale inimii lor, iată ce vă profeţesc ei“ (Ier. 14:14). Acei profeţi falşi pretindeau că vorbesc în numele lui Iehova, dar îşi promovau propriile idei, propria înţelepciune. Prin urmare, cuvintele lor erau „lucruri deşarte“, sau fără valoare, şi puneau în pericol spiritualitatea poporului. În 607 î.e.n., mulţi dintre cei ce le-au dat ascultare au căzut în mâinile soldaţilor babilonieni şi şi-au pierdut viaţa!

¹⁵ Însă iată ce le-a spus Moise israeliţilor: „Îndreptaţi-vă inima spre toate cuvintele pe care vi le spun astăzi ca avertisment . . . Căci nu este un cuvânt fără însemnătate pentru voi, ci este  chiar viaţa voastră şi prin cuvântul acesta puteţi să aveţi zile multe pe pământul pentru care treceţi Iordanul ca să-l luaţi în stăpânire“ (Deut. 32:46, 47). Dumnezeu l-a inspirat pe Moise să scrie aceste cuvinte. Departe de a fi vorbe goale, ele aveau însemnătate, sau valoare, erau esenţiale pentru binele naţiunii. Cei ce le-au dat ascultare au avut parte de o viaţă lungă şi de prosperitate. Fie ca şi noi să respingem întotdeauna cuvintele deşarte şi să ţinem cu tărie la valoroasele cuvinte ale adevărului!

16. Cum trebuie să privim afirmaţiile oamenilor de ştiinţă care discreditează Biblia?

¹⁶ Se aud şi în prezent cuvinte deşarte? Da. De pildă, unii oameni de ştiinţă susţin că teoria evoluţiei şi unele descoperiri ştiinţifice demonstrează că nu este nevoie să credem în Dumnezeu, că orice lucru se poate explica printr-un proces natural. Ar trebui să ne tulbure astfel de afirmaţii îndrăzneţe? Nicidecum! Înţelepciunea umană nici nu se compară cu înţelepciunea divină (1 Cor. 2:6, 7). Iar învăţăturile oamenilor sunt întotdeauna greşite când intră în contradicţie cu ceea ce revelează Dumnezeu! (Citeşte Romani 3:4.) În ciuda progresului ştiinţific, ceea ce spune Biblia este cât se poate de adevărat: „Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu“. În comparaţie cu nemărginita înţelepciune divină, înţelepciunea umană nu-i decât deşertăciune! (1 Cor. 3:18–20)

17. Cum trebuie să considerăm cuvintele conducătorilor creştinătăţii şi ale apostaţilor?

¹⁷ Tot fără valoare sunt şi unele declaraţii ale conducătorilor religioşi ai creştinătăţii. Ei pretind că vorbesc în numele lui Dumnezeu, dar majoritatea cuvintelor lor nu se bazează pe Scripturi şi, prin urmare, nu au nicio valoare. Şi apostaţii vorbesc lucruri deşarte, pretinzându-se mai înţelepţi decât „sclavul fidel şi prevăzător“ (Mat. 24:45–47). Însă ei îşi propagă propria înţelepciune, iar cuvintele lor sunt fără valoare, pietre de poticnire pentru cei ce le ascultă (Luca 17:1, 2). Ce-am putea face ca să nu fim induşi în eroare?

Cum să respingem vorbele deşarte

18. Cum putem aplica sfatul din 1 Ioan 4:1?

¹⁸ Vârstnicul apostol Ioan ne-a dat câteva sfaturi practice în această privinţă. (Citeşte 1 Ioan 4:1.) Potrivit cuvintelor lui, noi îi încurajăm mereu pe cei cu care stăm de vorbă în predicare să verifice ceea ce au învăţat, să compare cu Biblia. Dar şi noi trebuie să facem la fel. Dacă ne ajung la urechi critici la adresa adevărului sau afirmaţii denigratoare la adresa congregaţiei, a bătrânilor sau a altor fraţi, noi nu le dăm imediat crezare, ci ne întrebăm:  Oare cel ce răspândeşte astfel de zvonuri acţionează potrivit Scripturilor? Contribuie aceste afirmaţii la realizarea scopurilor lui Iehova? Promovează ele pacea în congregaţie? Orice lucru pe care îl auzim şi care distruge unitatea familiei noastre mondiale nu are nicio valoare (2 Cor. 13:10, 11).

19. Cum se pot asigura bătrânii că sfaturile lor nu sunt fără valoare?

¹⁹ Şi bătrânii pot învăţa o lecţie importantă de aici. Când li se cere un sfat, trebuie să nu uite că au şi ei limite şi să nu se bizuie pe propria experienţă, ci să îndrepte în permanenţă atenţia asupra Bibliei. Iată o regulă importantă pe care bătrânii nu trebuie s-o uite: „Să nu treceţi peste ce este scris“ (1 Cor. 4:6). Bătrânii nu trec peste ceea ce spune Biblia şi nici peste sfaturile biblice din publicaţiile sclavului fidel şi prevăzător.

20. Ce ajutor primim ca să respingem lucrurile fără valoare?

²⁰ Lucrurile de nimic — indiferent că sunt „dumnezei“, cuvinte sau altceva — sunt foarte periculoase. Îl rugăm întotdeauna pe Iehova să ne ajute să le recunoaştem şi să ne arate cum să le respingem. Dacă procedăm astfel, ne asemănăm cu psalmistul care a spus: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, păstrează-mă în viaţă pe calea ta“ (Ps. 119:37). În următorul articol vom analiza de ce este important să acceptăm îndrumarea lui Iehova.

Puteţi explica?

• Ce „lucruri de nimic“ trebuie să respingem?

• Ce putem face astfel încât banii să nu devină dumnezeul nostru?

• Cum putem deveni idolatri din cauza dorinţelor cărnii?

• Cum putem respinge cuvintele fără valoare?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Israeliţii au fost îndemnaţi ‘să-şi cultive pământul’ şi să nu umble după lucruri de nimic

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Să nu permitem dorinţei de a avea lucruri materiale să ne facă să încetinim ritmul în serviciul lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Cuvintele bătrânilor au mare valoare