Să continuăm să le facem bine altora

„Continuaţi . . . să faceţi bine.“ (LUCA 6:35)

1, 2. De ce nu este întotdeauna uşor să facem bine?

NU ESTE întotdeauna uşor să le facem bine altora. Chiar dacă le arătăm iubire, unii s-ar putea să nu ne răspundă în acelaşi fel. Poate că cei pe care ne străduim să-i ajutăm în sens spiritual, împărtăşindu-le „glorioasa veste bună a fericitului Dumnezeu“ şi a Fiului său, sunt indiferenţi sau nerecunoscători (1 Tim. 1:11). Unii chiar ne urăsc şi sunt „duşmani ai stâlpului de tortură al lui Cristos“ (Filip. 3:18). Cum ar trebui să ne purtăm cu ei?

² Isus Cristos le-a spus discipolilor: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să faceţi bine“ (Luca 6:35). Să analizăm acest îndemn şi să ne amintim şi alte sfaturi utile pe care le-a dat el pe această temă.

„Să-i iubiţi pe duşmanii voştri“

3. a) Rezumaţi declaraţia lui Isus din Matei 5:43–45. b) Ce susţineau conducătorii religioşi iudei în secolul I despre iudei şi neiudei?

³ În renumita Predică de pe munte Isus şi-a îndemnat ascultătorii să-şi iubească duşmanii şi să se roage pentru cei care-i persecută. (Citeşte Matei 5:43–45.) Auditoriul lui Isus era format din iudei, care cunoşteau porunca divină: „Să nu te răzbuni, nici să nu ţii duşmănie pe fiii poporului tău; să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“ (Lev. 19:18). Însă în secolul I conducătorii religioşi iudei  susţineau că expresiile „fiii poporului tău“ şi „semenul tău“ se refereau numai la iudei. Legea mozaică le cerea israeliţilor să rămână separaţi de celelalte naţiuni, dar iudeii ajunseseră să considere că orice neiudeu era un duşman, pe care trebuiau să-l urască.

4. Cum trebuiau să-i trateze discipolii lui Isus pe duşmani?

⁴ În schimb, Isus a îndemnat: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută“ (Mat. 5:44). Discipolii trebuiau să manifeste iubire faţă de toţi cei ce le erau ostili. Potrivit evanghelistului Luca, Isus a spus: „Dar vouă, care ascultaţi, vă spun: Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să le faceţi bine celor ce vă urăsc, să-i binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi să vă rugaţi pentru cei ce vă insultă“ (Luca 6:27, 28). Asemenea discipolilor din secolul I care au aplicat cuvintele lui Isus, noi ‘le facem bine celor ce ne urăsc’ sau ne sunt ostili purtându-ne frumos cu ei. ‘Îi binecuvântăm pe cei ce ne blestemă’ vorbindu-le cu amabilitate. Şi ‘ne rugăm pentru cei ce ne persecută’, adică pentru cei ce ne tratează violent sau ne insultă, ca să-şi schimbe atitudinea şi să se poată bucura de aprobarea lui Iehova. Astfel arătăm că îi iubim.

5, 6. De ce trebuie să ne iubim duşmanii?

⁵ Dar de ce trebuie să ne iubim duşmanii? Isus a spus: „Ca să vă dovediţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri“ (Mat. 5:45). Ne dovedim „fii“ ai lui Dumnezeu în sensul că îl imităm pe Iehova, care „face să răsară soarele său şi peste cei răi, şi peste cei buni şi face să plouă şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi“. Aşa cum citim în evanghelia după Luca, Dumnezeu „este bun cu cei nerecunoscători şi răi“ (Luca 6:35).

⁶ Arătându-le cât de important este ‘să continue să-şi iubească duşmanii’, Isus le-a spus discipolilor: „Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Nu fac la fel şi încasatorii de impozite? Şi, dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Nu fac la fel şi oamenii naţiunilor?“ (Mat. 5:46, 47). Dacă îi iubim doar pe cei ce ne iubesc, nu merităm nicio „răsplată“, sau favoare, din partea lui Dumnezeu. Chiar şi încasatorii de impozite, care în general erau dispreţuiţi, arătau iubire faţă de cei care îi iubeau (Luca 5:30; 7:34).

7. De ce se poate spune că nu facem un „lucru neobişnuit“ dacă îi salutăm doar pe „fraţii“ noştri?

⁷ Formula obişnuită de salut folosită de iudei includea cuvântul „pace“ (Jud. 19:20; Ioan 20:19). Astfel, iudeii îşi urau sănătate, prosperitate şi fericire. Dacă îi salutăm doar pe cei pe care îi considerăm „fraţii noştri“, nu facem un „lucru neobişnuit“. Isus a subliniat că aşa fac şi „oamenii naţiunilor“.

8. Ce a vrut să spună Isus când şi-a îndemnat ascultătorii ‘să fie perfecţi’?

⁸ Dat fiind că a moştenit păcatul, niciun discipol al lui Cristos nu poate fi fără cusur,  sau perfect (Rom. 5:12). Totuşi, în încheierea acestei părţi a cuvântării sale, Isus a spus: „Voi să fiţi perfecţi, aşa cum Tatăl vostru ceresc este perfect“ (Mat. 5:48). Înţelegem deci că Isus îşi îndemna ascultătorii să-l imite pe ‘Tatăl ceresc’, Iehova, iubindu-şi duşmanii. Astfel deveneau perfecţi în iubire. Aşa trebuie să facem şi noi!

De ce să iertăm?

9. La ce s-a referit Isus când a spus „Iartă-ne datoriile“?

⁹ Noi continuăm să facem binele fiind îndurători şi iertându-i pe cei ce ne greşesc. De fapt, în rugăciunea model, Isus a spus printre altele: „Iartă-ne datoriile, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“ (Mat. 6:12). Desigur, Isus nu s-a referit aici la datorii financiare, ci la păcate, aşa cum reiese din evanghelia lui Luca: „Iartă-ne păcatele, fiindcă şi noi iertăm oricui păcătuieşte împotriva noastră“ (Luca 11:4).

10. Cum îl putem imita pe Dumnezeu?

¹⁰ Trebuie să-l imităm pe Dumnezeu, care îi iartă cu largheţe pe cei ce păcătuiesc, dar se căiesc. Apostolul Pavel a scris: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Ef. 4:32). Iar psalmistul David a spus: „Iehova este îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare. . . . El nu ne-a făcut după păcatele noastre, nici n-a adus asupra noastră ce merităm, după nelegiuirile noastre. . . . Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre. Aşa cum un tată arată îndurare faţă de fiii lui, tot aşa Iehova a arătat îndurare faţă de cei ce se tem de el. Căci el ştie bine din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Ps. 103:8–14).

11. Pe cine iartă Dumnezeu?

¹¹ Dumnezeu ne iartă numai dacă şi noi i-am iertat cu mărinimie pe cei care au păcătuit împotriva noastră (Mar. 11:25). Accentuând această idee, Isus a adăugat: „Căci, dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, dar, dacă nu le iertaţi oamenilor greşelile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile“ (Mat. 6:14, 15). Da, Dumnezeu îi iartă numai pe cei care îşi iartă cu largheţe semenii. Aşadar, putem continua să facem binele dacă urmăm îndemnul lui Pavel: „Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi“ (Col. 3:13).

„Nu mai judecaţi“

12. Ce sfat a mai dat Isus în Predica de pe munte?

¹² În Predica de pe munte Isus a prezentat o altă modalitate de a le face bine altora: să nu-i judecăm. El a accentuat această idee printr-o ilustrare foarte sugestivă. (Citeşte Matei 7:1–5.) Ce a vrut să spună Isus prin expresia „Nu mai judecaţi“?

13. Ce trebuiau să facă ascultătorii lui Isus?

¹³ Potrivit evangheliei lui Matei, Isus a spus: „Nu mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi“ (Mat. 7:1). Iar potrivit evangheliei lui Luca, Isus a spus: „Nu mai judecaţi şi nicidecum nu veţi fi judecaţi. Încetaţi să mai condamnaţi şi nicidecum nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi veţi fi iertaţi“ (Luca 6:37). Fariseii din secolul I îi judecau aspru pe oameni, după tradiţiile lor, care nu se bazau pe Scripturi. Orice ascultător al lui Isus care avea obiceiul de a-i judeca pe ceilalţi trebuia să nu mai facă acest lucru, ci ‘să-i ierte’. Aşa cum am văzut mai sus, apostolul Pavel a dat un îndemn asemănător.

14. Dacă se dovedeau iertători, cum îi ajutau discipolii lui Isus pe alţii?

¹⁴ Dacă erau iertători, discipolii lui Isus îi ajutau şi pe ceilalţi să fie iertători. Isus a  spus: „Cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“ (Mat. 7:2). Să fim deci atenţi la felul în care ne purtăm cu ceilalţi, căci vom secera ce am semănat (Gal. 6:7).

15. Cum a arătat Isus că este greşit să fim exagerat de critici?

¹⁵ Arătând că este greşit să fim exagerat de critici, Isus a întrebat: „De ce te uiţi la paiul din ochiul fratelui tău şi nu iei seama la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi să-i zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când iată că în ochiul tău este o bârnă?“ (Mat. 7:3, 4). Cel ce are tendinţa să critice se uită la un mic defect din „ochiul“ fratelui său, afirmând de fapt că acesta nu vede, sau nu judecă, bine. Deşi defectul sau greşeala este minoră, asemenea unui pai, cel cu spirit critic se oferă ‘să scoată paiul’. În ipocrizia sa, el se oferă să-şi ajute fratele să vadă mai bine.

16. De ce se poate spune că fariseii aveau „o bârnă“ în ochi?

¹⁶ Conducătorii religioşi evrei erau cunoscuţi pentru tendinţa de a-i critica pe ceilalţi. De pildă, când un om căruia Isus îi redase vederea a spus că Isus era în mod sigur trimisul lui Dumnezeu, fariseii au ripostat: „Tu eşti născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?“ (Ioan 9:30–34). Fariseii nu aveau o vedere spirituală clară şi nici capacitatea de a judeca bine lucrurile. În sens simbolic, aveau „o bârnă“ în ochi şi erau complet orbi. Iată de ce Isus a spus: „Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău“ (Mat. 7:5; Luca 6:42). Dacă suntem hotărâţi să le facem bine altora şi să ne purtăm frumos cu ei, nu-i vom critica şi nu-i vom judeca cu asprime căutând mereu paiul în ochiul lor. Dimpotrivă, vom recunoaşte că şi noi suntem imperfecţi.

 Cum trebuie să-i tratăm pe ceilalţi

17. În armonie cu Matei 7:12, cum trebuie să ne purtăm cu semenii?

¹⁷ În Predica de pe munte Isus a arătat că Dumnezeu este ca un tată pentru slujitorii săi deoarece le răspunde la rugăciuni. (Citeşte Matei 7:7–12.) Isus a prezentat şi o normă de conduită: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel“ (Mat. 7:12). Numai aşa putem demonstra că suntem cu adevărat discipoli ai lui Isus Cristos.

18. Cum arăta Legea că trebuie să-i tratăm pe ceilalţi aşa cum am dori să ne trateze ei?

¹⁸ După ce a spus că trebuie să-i tratăm pe ceilalţi aşa cum am dori să ne trateze ei, Isus a adăugat: „Fiindcă aceasta înseamnă Legea şi Profeţii“. Când ne purtăm cu alţii aşa cum ne-a învăţat Isus, noi acţionăm în spiritul ‘Legii’, în spiritul primelor cinci cărţi ale Bibliei, de la Geneza la Deuteronomul. Aceste cărţi dezvăluie scopul lui Iehova de a aduce în existenţă o sămânţă care să pună capăt răului (Gen. 3:15). În ele găsim, de asemenea, Legea dată de Dumnezeu poporului Israel prin Moise în 1513 î.e.n. Printre altele, Legea spunea clar că israeliţii trebuiau să fie drepţi şi nepărtinitori şi că trebuiau să le facă bine celor năpăstuiţi şi locuitorilor străini (Lev. 19:9, 10, 15, 34).

19. Cum arată „Profeţii“ că trebuie să facem binele?

¹⁹ Prin cuvântul „Profeţii“, Isus s-a referit la cărţile profetice ale Scripturilor ebraice. Ele conţin şi profeţii mesianice pe care le-a împlinit chiar el. Aceste scrieri mai arată că Dumnezeu îşi binecuvântează slujitorii care fac ce este drept şi îşi tratează cum se cuvine semenii. Să observăm ce sfat le dădea israeliţilor profeţia lui Isaia: „Iată ce a spus Iehova: «Urmaţi justiţia şi faceţi ce este drept. . . . Fericit este omul muritor care face lucrul acesta şi fiul omului care îl ţine cu tărie, . . . păzindu-şi mâna ca să nu facă vreo răutate»“ (Is. 56:1, 2). Da, Dumnezeu le cere slujitorilor lui să continue să le facă bine celorlalţi.

Să le facem întotdeauna bine semenilor noştri

20, 21. Cum au reacţionat mulţimile după ce au ascultat Predica de pe munte, şi de ce trebuie să medităm la sfaturile date de Isus?

²⁰ Deşi am analizat doar câteva dintre numeroasele idei importante exprimate de Isus în celebra Predică de pe munte, înţelegem reacţia celor care l-au auzit vorbind: „Când Isus a terminat de spus aceste cuvinte, mulţimile au rămas uluite de modul său de a-i învăţa, fiindcă el îi învăţa ca unul cu autoritate, nu ca scribii lor“ (Mat. 7:28, 29).

²¹ Nu încape îndoială, Isus a fost prezisul „Sfătuitor Minunat“ (Is. 9:6). Predica de pe munte este o dovadă concludentă că Isus cunoştea modul de gândire al Tatălui său ceresc. Pe lângă ideile analizate în acest articol, în predica sa Isus a explicat cum să găsim adevărata fericire, cum să evităm imoralitatea, cum să manifestăm dreptate, cum ne putem bucura de un viitor fericit şi sigur şi multe alte lucruri. Vă invităm să citiţi încă o dată cu atenţie capitolele de la 5 la 7 ale cărţii Matei şi să analizaţi aceste idei sub rugăciune. Meditaţi la sfaturile minunate date de Isus şi străduiţi-vă să le aplicaţi. Astfel îi veţi bucura mai mult inima lui Iehova, îi veţi trata cum se cuvine pe ceilalţi şi veţi continua să faceţi binele.

Cum aţi răspunde?

• Cum trebuie să ne purtăm cu duşmanii?

• De ce trebuie să iertăm?

• Ce a spus Isus despre tendinţa de a-i judeca pe ceilalţi?

• Conform textului din Matei 7:12, cum trebuie să ne purtăm cu semenii noştri?

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 10]

De ce ne-a îndemnat Isus ‘să nu-i mai judecăm pe ceilalţi’?

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

De ce trebuie să ne rugăm pentru cei care ne persecută?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Îi tratezi mereu pe alţii aşa cum ai dori să te trateze ei?