Să facem progrese spirituale urmând exemplul lui Pavel

„M-am luptat lupta cea bună, am alergat cursa până la capăt, am păzit credinţa.“ (2 TIM. 4:7)

1, 2. Ce schimbări a făcut Saul din Tars, şi ce lucrare importantă a început?

ERA un bărbat inteligent şi hotărât, dar ‘se purta după dorinţele cărnii’ (Ef. 2:3). A recunoscut că fusese „un blasfemator, un persecutor şi un batjocoritor“ (1 Tim. 1:13). Cine era acest om? Nimeni altul decât Saul din Tars.

² Cu timpul, Saul a făcut schimbări majore în viaţă. A renunţat la vechile lui obiceiuri şi a luptat din greu ‘să nu-şi mai caute propriul folos, ci pe al altora’ (1 Cor. 10:33). A devenit blând şi afectuos cu cei pe care odinioară îi ura. (Citeşte 1 Tesaloniceni 2:7, 8.) Iată ce a spus el: „Eu am ajuns slujitor . . . Mie, un om mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dată această bunătate nemeritată, ca să le anunţ naţiunilor vestea bună despre bogăţia de nepătruns a lui Cristos“ (Ef. 3:7, 8).

3. Cum ne pot ajuta scrisorile lui Pavel şi serviciul său?

³ Saul, cunoscut şi ca Pavel, a făcut progrese spirituale remarcabile (Fap. 13:9). Studiindu-i scrisorile, analizându-i serviciul şi imitându-i credinţa, fără îndoială că vom progresa mai repede în adevăr. (Citeşte 1 Corinteni 11:1;  Evrei 13:7.) Să observăm cum ne motivează toate acestea să ne facem un bun program de studiu personal, să cultivăm o iubire sinceră faţă de oameni şi să ne formăm un punct de vedere corect faţă de propria persoană.

A studiat cu regularitate Scripturile

4, 5. Cum l-a ajutat pe Pavel studiul personal?

⁴ Pavel avea deja o anumită cunoştinţă biblică, căci fusese fariseu, instruit „la picioarele lui Gamaliel . . . după toată rigoarea Legii strămoşeşti“ (Fap. 22:1–3; Filip. 3:4–6). Imediat după botez, ‘s-a dus în Arabia’, probabil în Deşertul Sirian sau într-un alt loc liniştit din Peninsula Arabia, unde putea medita în tihnă (Gal. 1:17). Se pare că voia să reflecteze la pasajele din Scripturi care dovedeau că Isus era Mesia. În plus, voia să se pregătească pentru lucrarea care-i stătea înainte. (Citeşte Faptele 9:15, 16, 20, 22.) Da, Pavel şi-a făcut timp să mediteze la lucrurile spirituale!

⁵ Cunoştinţa biblică şi perspicacitatea dobândite prin studiu personal l-au ajutat pe Pavel să predea cu eficienţă adevărul. De pildă, în Antiohia din Pisidia, în sinagogă, el a citat de cel puţin cinci ori din Scripturile ebraice pentru a dovedi că Isus era Mesia şi a făcut referire de câteva ori la scrierile sfinte. Argumentele sale erau atât de convingătoare, încât „mulţi dintre iudeii şi prozeliţii care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba“ ca să înveţe mai multe de la ei (Fap. 13:14–44). Ani mai târziu, când un grup de iudei din Roma au venit unde locuia Pavel, el „le-a explicat lucrurile, depunând o mărturie temeinică despre regatul lui Dumnezeu şi aducându-le argumente convingătoare despre Isus, atât din legea lui Moise, cât şi din Profeţi“ (Fap. 28:17, 22, 23).

6. Ce anume l-a ajutat pe Pavel să-şi păstreze o spiritualitate puternică în încercări?

⁶ Pavel a analizat Scripturile şi când a trecut prin încercări, iar mesajul lor inspirat l-a întărit (Evr. 4:12). Când era închis la Roma înainte de a fi executat, Pavel l-a rugat pe Timotei să-i aducă ‘sulurile şi pergamentele’ (2 Tim. 4:13). Probabil că acestea erau părţi din Scripturile ebraice pe care Pavel le studia în profunzime. Cunoştinţa din Scripturi pe care o asimila studiind cu regularitate era esenţială ca să rămână ferm.

7. Menţionaţi foloasele de care puteţi avea parte studiind cu regularitate Biblia.

⁷ Studiul regulat al Bibliei şi meditarea cu un obiectiv precis ne ajută şi pe noi să progresăm pe plan spiritual (Evr. 5:12-14). Psalmistul a subliniat valoarea Cuvântului lui Dumnezeu: „Legea gurii tale este bună pentru mine, mai bună decât mii de bucăţi de aur şi de argint. Porunca ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei, fiindcă o am pe timp indefinit. Îmi feresc piciorul de orice cale rea, ca să păzesc cuvântul tău“ (Ps. 119:72, 98, 101). Studiaţi cu regularitate Biblia? Citiţi zilnic din Biblie şi meditaţi la cele citite ca să vă pregătiţi şi pentru alte responsabilităţi în serviciul lui Dumnezeu?

A învăţat să-i iubească pe oameni

8. Cum i-a tratat Saul pe cei ce nu practicau iudaismul?

⁸ Înainte de a deveni creştin, Saul a avut mult zel pentru religia sa, dar nu se interesa prea mult de cei ce nu practicau iudaismul (Fap. 26:4, 5). A fost de acord cu iudeii care l-au omorât cu pietre pe Ştefan. Probabil că acest eveniment la care a fost martor l-a înverşunat şi mai mult împotriva creştinilor, considerând că Ştefan îşi merita pedeapsa (Fap. 6:8–14; 7:54—8:1). Relatarea inspirată spune: „Saul a început să facă prăpăd în congregaţie şi, intrând cu forţa dintr-o casă în alta şi târând afară bărbaţi şi femei, îi arunca în închisoare“ (Fap. 8:3). ‘A mers până acolo încât i-a persecutat şi în oraşele din afară’ (Fap. 26:11).

9. Ce l-a făcut pe Saul să-şi schimbe atitudinea faţă de oameni?

 ⁹ În timp ce Saul mergea spre Damasc pentru a-i persecuta pe discipolii lui Cristos de acolo, i-a apărut Domnul Isus. Strălucirea de lumină supranaturală a Fiului lui Dumnezeu l-a orbit pe Saul, care depindea acum de ajutorul altora. Când Iehova l-a trimis pe Anania ca să-i redea vederea, Saul îşi schimbase deja atitudinea faţă de oameni (Fap. 9:1–30). Iar după ce a devenit discipol al lui Cristos, a depus multe eforturi ca să-şi trateze semenii aşa cum i-a tratat Isus: nu mai recurgea la violenţă, ci căuta ‘să fie în pace cu toţi oamenii’. (Citeşte Romani 12:17–21.)

10, 11. Cum a arătat Pavel iubire sinceră faţă de oameni?

¹⁰ Dar Pavel nu dorea doar să fie în pace cu alţii. El voia să le arate o iubire sinceră, iar serviciul creştin i-a dat această posibilitate. În prima sa călătorie misionară, el a predicat vestea bună în Asia Mică. În ciuda unei opoziţii crunte, Pavel şi colaboratorii săi au depus eforturi să-i ajute pe cei smeriţi să îmbrăţişeze creştinismul. Au vizitat din nou Listra şi Iconium, chiar dacă opozanţii din aceste oraşe încercaseră să-l ucidă pe Pavel (Fap. 13:1–3; 14:1–7, 19–23).

¹¹ Mai apoi, Pavel şi însoţitorii săi au căutat oameni care voiau să se apropie de Dumnezeu în oraşul macedonean Filipi. Lidia, o prozelită iudeică, a ascultat vestea bună şi a devenit creştină. Autorităţile civile i-au bătut cu nuiele pe Pavel şi pe Sila şi i-au aruncat în închisoare. Cu toate acestea, Pavel i-a predicat temnicerului, iar el şi familia lui s-au botezat, devenind închinători ai lui Iehova (Fap. 16:11–34).

12. Ce anume l-a îndemnat pe aprigul Saul să devină un iubitor apostol al lui Isus Cristos?

¹² Dar ce l-a determinat pe Saul să îmbrăţişeze credinţa celor pe care odinioară îi persecuta? Ce anume l-a îndemnat pe acest om aprig să devină blândul şi iubitorul apostol Pavel, omul dispus să-şi rişte viaţa pentru ca alţii să poată învăţa adevărul despre Dumnezeu şi Cristos? El explică: „Dumnezeu, care . . . m-a chemat prin bunătatea sa nemeritată, a considerat că este bine să-l dezvăluie pe Fiul său prin mine“ (Gal. 1:15, 16). Lui Timotei, Pavel i-a scris: „Mi s-a arătat îndurare, ca, prin mine, care sunt cel dintâi păcătos, Cristos Isus să-şi arate toată îndelunga răbdare, ca exemplu pentru cei care-şi vor întemeia credinţa pe el pentru viaţă veşnică“ (1 Tim. 1:16). Pavel a fost iertat de Iehova, iar bunătatea Sa nemeritată şi îndurarea de care a avut parte l-au îndemnat să le arate iubire celorlalţi predicându-le vestea bună.

13. Ce trebuie să ne îndemne să le arătăm altora iubire, şi cum putem face acest lucru?

¹³ Iehova ne iartă şi nouă păcatele şi greşelile (Ps. 103:8–14). „Dacă te-ai uita la nelegiuiri, o, Iah, o, Iehova, cine ar putea să stea în picioare?“, a întrebat psalmistul (Ps. 130:3). Fără îndurarea lui Dumnezeu, niciunul dintre noi nu ar putea simţi bucuria de a înfăptui serviciul sacru. Nici nu am putea spera să primim viaţă veşnică! Dumnezeu  ne arată multă bunătate nemeritată. Prin urmare, asemenea lui Pavel, să ne dorim şi noi să-i încurajăm pe colaboratorii noştri şi să le arătăm semenilor iubire predicându-le şi învăţându-i adevărul. (Citeşte Faptele 14:21–23.)

14. Cum ne putem extinde serviciul?

¹⁴ Pavel a vrut să devină un evanghelizator mai zelos şi mai eficient, iar exemplul lui Isus i-a sensibilizat inima. O modalitate prin care Fiul lui Dumnezeu şi-a exprimat marea iubire faţă de oameni a fost serviciul său public. Isus a spus: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului să scoată lucrători la secerişul său“ (Mat. 9:35–38). Pavel s-a rugat pentru acest lucru şi a acţionat în armonie cu rugăciunea sa, devenind un evanghelizator zelos. Dar noi? Putem fi mai eficienţi în predicare? Putem petrece mai mult timp în lucrarea de predicare a Regatului, activând chiar ca pionieri? Să arătăm iubire sinceră faţă de semeni ajutându-i ‘să ţină strâns cuvântul vieţii’! (Filip. 2:16)

A avut un punct de vedere corect despre propria persoană

15. Cum se considera Pavel în raport cu ceilalţi colaboratori creştini?

¹⁵ Ca slujitor creştin, Pavel ne-a lăsat un exemplu remarcabil şi în altă privinţă. Deşi a primit multe privilegii în congregaţie, el ştia că nu i se cuveneau, pentru că nu le câştigase datorită aptitudinilor sale. Le primise datorită bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu. Pavel a recunoscut că şi alţi creştini erau predicatori eficienţi ai veştii bune. Aşadar, deşi a avut multe responsabilităţi în poporul lui Dumnezeu, el a rămas umil. (Citeşte 1 Corinteni 15:9–11.)

16. Cum a manifestat Pavel umilinţă şi modestie când a apărut problema circumciziei?

¹⁶ Să ne gândim ce a făcut Pavel când în oraşul sirian Antiohia apăruse o problemă. În congregaţia creştină de acolo era dezbinare deoarece problema circumciziei era privită diferit (Fap. 14:26—15:2). Întrucât Pavel fusese numit în fruntea lucrării de predicare în teritoriile naţiunilor necircumcise, s-ar fi putut gândi că este expert în a trata cu neiudeii şi deci bine pregătit să rezolve problema. (Citeşte Galateni 2:8, 9.) Însă a observat că, în ciuda eforturilor sale, situaţia tot nu se schimbase. Dând dovadă de umilinţă şi modestie, a respectat normele teocratice, prezentând problema în faţa corpului de guvernare de la Ierusalim. A colaborat îndeaproape cu aceşti fraţi, care au ascultat, au luat o decizie şi i-au însărcinat pe el şi pe alţii să o comunice congregaţiilor (Fap. 15:22–31). Astfel, Pavel ‘a fost primul în a le arăta onoare’ colaboratorilor săi creştini (Rom. 12:10b).

17, 18. a) Ce simţea Pavel faţă de membrii congregaţiilor? b) Ce învăţăm despre Pavel gândindu-ne la reacţia bătrânilor din Efes la plecarea sa?

¹⁷ Pavel a fost umil. Nu i-a ţinut la distanţă pe fraţii şi surorile din congregaţii, ci s-a ataşat de ei. În încheierea scrisorii către romani, el a salutat peste 20 de fraţi, spunându- le pe nume. Majoritatea nu mai sunt menţionaţi nicăieri în Scripturi şi puţini dintre ei au avut privilegii deosebite. Însă un lucru e sigur: Îi slujeau cu loialitate lui Iehova şi îi erau foarte dragi lui Pavel (Rom. 16:1–16).

¹⁸ Umilinţa şi spiritul de prietenie dovedite de Pavel au întărit congregaţiile. După ce s-a întrunit cu bătrânii din Efes ultima oară, aceştia „s-au aruncat de gâtul lui Pavel, sărutându-l cu tandreţe, pentru că erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese: că nu aveau să-i mai vadă faţa“ (Fap. 20:37, 38). Dacă Pavel ar fi fost un om mândru şi distant, ei n-ar fi reacţionat astfel la plecarea lui.

19. Cum putem manifesta umilinţă în relaţiile cu colaboratorii în credinţă?

¹⁹ Toţi cei ce vor să facă progrese spirituale trebuie să fie umili, asemenea lui Pavel. El i-a îndemnat pe creştini: „[Nu faceţi] nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilinţă, [consideraţi] că ceilalţi vă sunt superiori“ (Filip. 2:3). Cum putem urma acest sfat? De pildă, colaborând cu bătrânii congregaţiei, ţinând cont de îndrumarea lor şi susţinând deciziile pe care le iau în probleme judiciare. (Citeşte Evrei 13:17.) O altă modalitate este aceea de a-i preţui mult pe toţi fraţii noştri de credinţă. Multe dintre congregaţiile poporului lui Iehova sunt alcătuite din oameni de diverse naţionalităţi, culturi, rase şi etnii. Nu ar trebui oare să-i tratăm pe toţi cu afecţiune şi fără părtinire, aşa cum a făcut Pavel? (Fap. 17:26; Rom. 12:10a) ‘Să ne primim deci cu căldură unii pe alţii, aşa cum şi Cristos ne-a primit cu căldură, spre gloria lui Dumnezeu’! (Rom. 15:7)

„Să alergăm cu perseverenţă cursa“ pentru viaţă

20, 21. Ce anume ne va ajuta să alergăm până la capăt cursa pentru viaţă?

²⁰ Viaţa unui creştin se poate asemăna cu o cursă lungă. Iată ce a scris Pavel: „Am alergat cursa până la capăt, am păzit credinţa. De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da ca răsplată în ziua aceea, dar nu numai mie, ci şi tuturor celor care au iubit manifestarea sa“ (2 Tim. 4:7, 8).

²¹ Urmând exemplul său vom reuşi să alergăm până la capăt cursa pentru viaţa veşnică (Evr. 12:1). Aşadar, să continuăm să facem progrese spirituale studiind cu regularitate Scripturile, cultivând iubire profundă faţă de oameni şi păstrând o atitudine umilă.

Cum aţi răspunde?

• Ce foloase i-a adus lui Pavel studierea cu regularitate a Scripturilor?

• De ce creştinii adevăraţi trebuie să aibă o iubire profundă faţă de oameni?

• Ce calităţi ne vor ajuta să-i tratăm fără părtinire pe alţii?

• Cum ne poate ajuta exemplul lui Pavel să colaborăm cu bătrânii de congregaţie?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Să găsim forţă în Scripturi, asemenea lui Pavel

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Să arătăm iubire predicându-le oamenilor vestea bună

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

De ce îl îndrăgiseră fraţii pe Pavel?