Să umblăm pe calea ‘sfinţeniei în teamă de Dumnezeu’

IEHOVA este perfect în sfinţenie. Biblia spune: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova!“ (Is. 6:3; Rev. 4:8). În limbile ebraică şi greacă, termenul „sfinţenie“ înseamnă puritate sau curăţenie în sens religios, neîntinare. Când este folosit cu referire la Iehova, cuvântul are sensul de perfecţiune morală absolută.

Nu este firesc aşadar ca Dumnezeul sfânt, Iehova, să se aştepte ca slujitorii săi să fie sfinţi, curaţi din punct de vedere fizic, moral şi spiritual? Biblia arată clar că Iehova îi cere poporului său să fie sfânt. Textul din 1 Petru 1:16 spune: „Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt!“. Dar oare pot oamenii imperfecţi să fie sfinţi aşa cum este Iehova? Da, dar nu în sens absolut. Dumnezeu ne consideră sfinţi dacă ne închinăm lui fiind curaţi spiritualiceşte şi în bune relaţii cu el.

Prin urmare, cum ne-am putea păstra curaţi într-o lume necurată pe plan moral? Ce practici ar trebui să respingem? Ce schimbări am putea face în vorbire şi conduită? Ce putem învăţa din ceea ce le-a cerut Dumnezeu iudeilor întorşi din Babilon în ţara lor natală în 537 î.e.n.?

‘Acolo va fi Calea Sfinţeniei’

Iehova a prezis că poporul său avea să se întoarcă din Babilon, unde fusese exilat, în ţara lui. Profeţia de restabilire dădea următoarea garanţie: „Acolo va fi un drum mare, da, o cale şi ea va fi numită Calea Sfinţeniei“ (Is. 35:8a). Aceste cuvinte arată că Iehova le deschidea iudeilor calea spre eliberare şi că avea să-i ocrotească pe drumul de întoarcere în ţara lor natală.

Pentru slujitorii săi din timpurile moderne Iehova a deschis „Calea Sfinţeniei“ în sensul că i-a scos din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Acest lucru s-a întâmplat în 1919, când el i-a eliberat pe creştinii unşi din sclavia spirituală a religiei false. Încetul cu încetul ei şi-au curăţat închinarea de toate învăţăturile false. În congregaţia creştină de astăzi ne bucurăm de un mediu spiritual curat şi paşnic în care ne putem închina lui Iehova şi care ne ajută să ne păstrăm bunele relaţii cu El şi cu semenii noştri.

„Turma mică“, formată din creştinii unşi, împreună cu ‘marea mulţime’ de „alte oi“, a ales să meargă pe calea sfinţeniei şi îi invită  pe alţii să i se alăture (Luca 12:32; Rev. 7:9; Ioan 10:16). „Calea Sfinţeniei“ le este deschisă tuturor celor ce vor ‘să-şi prezinte corpurile ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu’ (Rom. 12:1).

„Cel necurat nu va trece pe ea“

Pentru a merge pe „Calea Sfinţeniei“, iudeii întorşi din exil în 537 î.e.n. trebuiau să îndeplinească o cerinţă importantă, consemnată în Isaia 35:8b: „Cel necurat nu va trece pe ea. Ea va fi pentru cel ce umblă pe cale, iar nebunii nu vor rătăci pe ea“. Iudeii s-au întors la Ierusalim ca să restabilească închinarea pură. Prin urmare, cei ce aveau motivaţii egoiste, dovedeau lipsă de respect pentru lucrurile sacre sau nu erau curaţi spiritualiceşte nu puteau participa la această lucrare. Ei trebuiau să trăiască potrivit înaltelor norme morale ale lui Iehova. Şi cei ce vor să se bucure astăzi de aprobarea divină trebuie să umble pe calea ‘sfinţeniei în teamă de Dumnezeu’ (2 Cor. 7:1). Aşadar, ce practici necurate trebuie să respingem?

Apostolul Pavel a scris: „Lucrările cărnii sunt evidente şi ele sunt: fornicaţia, necurăţia, conduita libertină“ (Gal. 5:19). Fornicaţia include orice practică sexuală ce implică folosirea organelor genitale în afara căsătoriei. Conduita libertină implică „destrăbălare, desfrânare, conduită neruşinată, depravată“. E limpede deci că fornicaţia şi conduita libertină nu pot fi nicidecum în armonie cu sfinţenia lui Iehova. Prin urmare, cei ce continuă să practice astfel de lucruri nu pot deveni membri ai congregaţiei creştine, iar dacă deja fac parte din ea, vor fi excluşi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei ce practică necurăţia crasă, adică cei ce ‘practică cu lăcomie necurăţia sub toate formele ei’ (Ef. 4:19).

Termenul „necurăţie“ include o serie întreagă de păcate. Cuvântul grecesc se referă la orice fel de impuritate, în conduită, în vorbire sau în relaţii de natură spirituală. Unele practici, deşi sunt într-o anumită măsură necurate, poate că nu necesită o acţiune judiciară. * Dar umblă oare pe calea sfinţeniei cei ce practică astfel de lucruri?

Să presupunem că un creştin începe să se uite pe ascuns la materiale pornografice. Pe măsură ce încep să încolţească în el dorinţe nepotrivite, hotărârea lui de a rămâne curat în ochii lui Iehova începe să se clatine. Poate că n-a ajuns să practice necurăţia crasă, dar nu-l mai preocupă ‘ce este cast, ce este vorbit de bine, virtutea şi lucrurile demne de laudă’ (Filip. 4:8). Pornografia este un lucru murdar şi nu încape îndoială că ea pune în pericol relaţiile omului cu Dumnezeu. Necurăţia de orice fel nici să nu fie amintită printre noi! (Ef. 5:3)

Să ne gândim la o altă situaţie: un creştin se masturbează cu regularitate, excitându-se voit, uitându-se sau nu la imagini  pornografice. Deşi termenul „masturbare“ nu apare în Biblie, nu este oare evident că acest obicei murdăreşte mintea şi tulbură profund? Cine continuă să se întineze în acest fel îşi pune în mare pericol relaţiile cu Iehova, riscând să devină necurat în ochii Săi. Aşadar, să privim cu seriozitate îndemnul apostolului Pavel potrivit căruia trebuie „să ne curăţim de tot ce murdăreşte carnea şi spiritul“ şi ‘să omorâm mădularele corpului nostru care sunt pe pământ în ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele rele şi lăcomia’ (2 Cor. 7:1; Col. 3:5).

Dat fiind că lumea lui Satan nu numai că tolerează conduita necurată, dar o şi încurajează, poate fi o adevărată încercare să rezistăm tentaţiei de a face fapte necurate. Adevăraţii creştini nu trebuie ‘să umble cum umblă naţiunile în deşertăciunea minţii lor’ (Ef. 4:17). Iehova ne permite să rămânem pe „Calea Sfinţeniei“ cu condiţia să nu facem fapte necurate, fie că ne vede cineva, fie că nu.

„Niciun leu nu va fi acolo“

Pentru a se bucura de aprobarea lui Iehova, Dumnezeul cel sfânt, unii trebuie să facă schimbări radicale în vorbire şi conduită. Isaia 35:9 spune: „Niciun leu nu va fi acolo şi niciun animal sălbatic de pradă nu va veni acolo“, pe „Calea Sfinţeniei“. Cei violenţi şi agresivi în vorbire şi conduită se aseamănă cu fiarele sălbatice. În lumea nouă a dreptăţii nu vor intra astfel de oameni (Is. 11:6; 65:25). Aşadar, cei ce-şi doresc aprobarea lui Dumnezeu trebuie să înlăture din personalitatea lor astfel de trăsături animalice şi să urmeze calea sfinţeniei.

Scripturile ne dau următorul sfat: „Orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate“ (Ef. 4:31). Iar în Coloseni 3:8 citim: „Înlăturaţi-le pe toate de la voi: mânia, furia, răutatea, vorbirea jignitoare şi cuvintele obscene din gura voastră“. Expresia „vorbire jignitoare“ din aceste două versete se referă în principal la cuvintele înjositoare, injurioase sau blasfematoare.

Astăzi, cuvintele dure şi vulgare sunt la ordinea zilei chiar şi în familie, unde părinţii vorbesc aspru, tăios sau dispreţuitor unul cu altul, dar şi cu copiii. Însă acest fel de a vorbi nu-şi are locul în familia creştină! (1 Cor. 5:11)

Cei ce merg pe „Calea Sfinţeniei“ sunt binecuvântaţi

Ce privilegiu este să-i slujim Dumnezeului cel sfânt, Iehova! (Ios. 24:19) Paradisul spiritual în care ne-a adus Iehova este de o valoare inestimabilă. Iar a ne păstra o conduită sfântă este cu adevărat cea mai înţeleaptă cale de viaţă!

În curând promisiunea lui Iehova de a instaura paradisul pământesc va deveni realitate (Is. 35:1, 2, 5–7). Iar cei ce tânjesc după această clipă şi continuă să trăiască în sfinţenie vor avea şi ei un loc în paradis! (Is. 65:17, 21) Să facem deci tot posibilul să ne închinăm lui Dumnezeu fiind curaţi spiritualiceşte şi să ne străduim să ne păstrăm bunele relaţii cu el!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Ce trebuiau să facă iudeii ca să umble pe „Calea Sfinţeniei“?

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Pornografia distruge prietenia cu Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

„Orice . . . strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi“